Cum am spart sistemul de dating online

Amy Webb nu a avut noroc cu întâlnirile online. Cei cărora le scria nu îi răspundeau, iar profilul ei nu atrăgea ceea ce îşi dorea (chiar mai rău). Aşa că, fiind pasionată de date a început să facă un tabel. Ascultaţi-i povestea despre cum a intrat în sistemul de dating online și cum rezultatele frustrante, amuzante și spectaculoase obținute i-au schimbat viața.

Numele meu e Amy Webb,

iar acum câțiva ani
m-am trezit la sfârșitul

unei alte relații minunate

care s-a terminat spectaculos.

Și m-am gândit, ce e în neregulă cu mine?

De ce lucrurile astea continuă
să se întâmple.

Așa că am întrebat toate persoanele
din viața mea

ce cred despre asta.

Am apelat la bunica mea,

care a avut întotdeauna
o mulțime de sfaturi,

şi care mi-a spus:
„Nu mai fii atât de pretenţioasă.

Trebuie să continui să mergi la întâlniri.

Şi cel mai important,

dragostea adevărată te va găsi
atunci când te aștepți mai puțin.”

Ei bine,

pe mine mă preocupă datele,

după cum veți vedea.

Sunt tot timpul scufundată în numere,

formule şi diagrame.

De asemenea, am o familie strâns unită,

şi sunt foarte apropiată de sora mea.

Ca rezultat, am vrut să am

acelaşi tip de familie
atunci când mă voi maturiza.

Sunt la sfârşitul acestei
despărțiri dureroase,

am 30 de ani,

m-am gândit, probabil, va trebui să

mă văd cu cineva în jur de șase luni

înainte să fiu gata de a deveni monogamă

şi înainte să locuim împreună,

ceva timp înainte de a ne logodi.

Şi dacă vreau să am copii
până la 35 de ani,

ar fi trebuit să fiu deja

într-o relaţie acum cinci ani.

Ceea ce nu era cazul.

Dacă strategia mea era de a aştepta

dragostea adevărată,
atunci variabila cu care aveam

de-a face era o întâmplare fericită.

Pe scurt, încercam să îmi dau seama

cum aş putea găsi partenerul perfect?

Pe atunci locuiam în Philadelphia,

un oraş mare, şi m-am gândit,

că acolo există o mulţime de posibilităţi.

Şi iar am început să fac calcule.

Populaţia Philadelphiei:
1,5 milioane de locuitori.

M-am gândit că aproximativ
jumătate sunt bărbaţi,

adică, 750.000.

Caut un tip cu vârsta
între 30 şi 36 de ani,

adică doar 4% din populaţie,

însemnând, 30.000 de oameni.

Căutam o persoană de religie ebraică,

pentru că asta sunt
şi e important pentru mine.

Adică, doar 2,3% din populaţie.

Poate sunt atrasă de unul din zece

din acest grup de bărbaţi

fără a lua în calcul

o persoană pasionată de golf.

Asta însemna practic că existau doar 35

cu care m-aş fi putut întâlni

în oraşul Philadelphia.

(Râsete)

Între timp, în numeroasa mea familie

toți erau deja căsătoriţi
şi la casele lor,

aveau o mulţime de copii,

şi am simţit o presiune extraordinară

de a mă aşeza la casa mea.

Aveam două strategii în acest moment.

Una, pot urma sfatul bunicii

şi să mă aştept

să întâlnesc pe cineva

unul din cei 35 de bărbaţi din cei

1,5 milioane de locuitori ai Philadelphiei

sau aş putea încerca întâlnirile online.

Îmi place ideea de online dating,

deoarece e bazată pe un algoritm,

sau mai simplu spus:

am o problemă, folosesc nişte date

o rulez într-un sistem

şi obţin o soluţie.

Întâlnirile online sunt a doua
variantă ca popularitate

prin care oamenii se întâlnesc,

dar se pare că, aceşti algoritmi există

de mii de ani în aproape fiecare cultură.

În iudaism, de exemplu,
au existat peţitorii

cu mult timp în urmă,

şi deşi nu aveau un algoritm anume,

ei făceau nişte calcule în mintale,
precum:

îl va plăcea fata pe băiat?

Se vor înţelege oare familiile?

Ce va spune rabinul?

Oare vor avea copii imediat?

Peţitorul făcea aceste calcule,

oamenii se cunoşteau și gata.

În cazul meu, m-am gândit,

oare datele şi algoritmul

mă vor conduce la prinţul meu?

Aşa că am decis să mă înscriu

Aici a fost o mică problemă.

Când mă înscriam pe aceste site-uri,

eram extrem de ocupată.

Dar nu asta era cea mai mare problemă,

ci faptul că nu îmi place
să completez chestionare,

de niciun fel,

și cu siguranță nu îmi plac
cele similare cu Cosmo.

Aşa că am făcut copy-paste din CV.

(Râsete)

Iar în partea de descriere de sus,

am spus că sunt un jurnalist de succes

şi un gânditor despre viitor.

La rubrica activităţi distractive

și întâlnirea ideală, am scris monetizare

(Râsete)

şi fluenţă în limba japoneză.

Am vorbit mult despre JavaScript.

Iar acest lucru n-a fost cel mai bun mod

de a-mi afirma latura feminină.

Problema era însă că,

aveam de ales dintre mulţi bărbaţi.

În aceşti algoritmi erau plini de bărbaţi

care voiau să mă întâlnească,

ce s-a dovedit a fi
niște întâlniri groaznice.

A fost Steve, un IT-ist.

Ca informaţii, ne potriveam

deoarece aveam în comun: gadget-urile,

matematica, datele şi muzica anilor '80,

aşa că am fost de acord să ies cu el.

Deci Steve, m-a invitat la întâlnire

la un restaurant din Philadelphia,

unul extrem de scump.

Ne-am întâlnit,

însă conversaţia noastră nu înainta,

dar comanda multă mâncare.

De fapt, nici nu se deranja
să se uite pe meniu.

Comanda multe aperitive,

gustări, şi pentru mine,

şi iată o mulţime de mâncare pe masă

şi multe sticle de vin.

Ne apropiam de finalul conversaţiei

şi al mesei și eu am decis

că nu ne potrivim,

poate doar ca prieteni.

când el se duce la baie,

şi primim şi nota de plată.

Iar eu, sunt o femeie modernă.

Vreau să împărţim nota.

Dar Steve, nu mai vine.

A fost chiria mea pe o lună.

Inutil să vă spun ce noapte am avut.

Ajunsă acasă, le sun pe mama
şi pe sora mea

şi ca de obicei după acest
gen de întâlniri groaznice,

le povestesc detaliile.

Şi ele îmi spun:

„Nu te mai plânge."

(Râsete)

„Eşti prea pretenţioasă."

Aşa că am decis că de acum încolo

merg doar la întâlniri unde ştiu

că există acces wi-fi
şi îmi aduc laptop-ul.

O să-l pun în geantă,

o să am un model de mail,

şi o să strâng informaţii

la aceste întâlniri

ca să dovedesc ca întâlnirile
sunt groaznice.

(Râsete)

Aşa că am început să adun lucruri ca

remarci stupide, ciudate, sexuale;

vocabular greşit;

gesturi ciudate.

(Râsete)

Aşa că am început să analizez
câteva numere,

şi asta mi-a permis
să fac nişte corelaţii.

Şi rezultă că,

(Râsete)

din anumite cauze,
bărbaţii care beau Scotch

menționează imediat sexul pervers.

(Râsete)

Poate

nu erau băieţi răi.

Erau doar pentru mine.

Nici algoritmii care ne cuplau

nu erau răi.

Acești algoritmi făceau exact

ce trebuiau să facă,

adică să folosească informaţia generată

în cazul meu, CV-ul,

şi să îl potrivească cu alte informaţii.

Problema este că,

deşi algoritmul îşi face treaba,

tu şi eu ne confruntăm

cu ferestre goale unde trebuie

să introducem informaţiile noastre online.

Puţini dintre noi avem capacitatea

de a fi total şi cu brutalitate
sinceri cu noi înșine.

Altă problemă ar fi că
aceste site-uri ne pun

întrebări de genul:
îţi plac câinii sau pisicile?

Îţi plac filmele horror sau de dragoste?

Nu caut un prieten.

Caut un soţ. Corect?

Există o anumită superficialitate în date.

Am zis, bine, am alt plan.

Păstrez aceste situri de dating online,

dar le voi considera baze de date,

şi în loc să aştept alegerile
unui algoritm,

voi inversa modul de funcționare
al întregului sistem.

Ştiind că există date superficiale

folosite pentru a mă potrivi
cu alţi oameni,

am decis să pun propriile întrebări.

Care erau toate acele lucruri
la care mă puteam gândi

când căutam o pereche?

Aşa că am început să scriu,

și să scriu...

și să scriu...

şi la final, am acumulat

72 de date diferite.

Am vrut pe cineva evreu,

şi am căutat pe cineva cu aceeaşi

educaţie şi gândire faţă
de cultura noastră,

dar nu pentru a mă forţa
să merg la sinagogă

în fiecare vineri şi sâmbătă.

Am vrut pe cineva care a muncit din greu,

pentru că munca e importantă pentru mine,

însă nu exagerat.

Hobbyu-rile mele

sunt doar proiecte noi.

De asemenea pe cineva
care nu doar vrea doi copii,

dar cu aceeaşi atitudine
de părinte ca mine,

cineva care să vrea

ca copiii noştri să ia lecţii
de pian la trei ani,

să meargă la cursuri de calculatoare

dacă ar fi cazul.

Ceva de genul, în plus, cineva

căruia să îi placă locurile
îndepărtate, exotice,

ca Petra, Iordania.

Cineva care să cântărească

cu 10 kg mai mult ca mine
indiferent cât aş avea eu.

(Râsete)

Deci, aveam aceste 72
de puncte de referinţă,

care, sincer, înseamnă mult.

Aşa că am început evaluez lista.

Am stabilit un segment principal
şi unul secundar

şi am cotat tot începând de la 100

mergând în jos spre 91,

enumerând lucruri ca inteligenţa,

care m-ar stimula intelectual

şi găsind un echilibru cu nivelul doi,

şi al doilea set de puncte.

Și aceste lucruri
erau importante pentru mine

dar nu erau obligatorii.

(Râsete)

După ce am terminat,

am construit al doilea sistem de notare,

pentru că am vrut

să calculez matematic

dacă am şansa sau nu de a găsi online

persoana potrivită pentru mine.

M-am gândit la un minim de 700 de puncte

înainte să trimit un mail cuiva

sau să răspund la un mesaj.

La 900 de puncte, mergeam la întâlnire,

şi nu mă gândeam la o relaţie

înainte ca cineva să treacă
pragul de 1.500 de puncte.

S-a dovedit că lucrurile au funcţionat.

Aşa că mă întorc online.

Îl găsesc pe Jewishdoc57

incredibil de arătos, vorbeşte frumos,

a escaladat Mt. Fuji,

a mers pe Marele Zid.

Îi place să călătorească,
dar nu pe o navă de croazieră.

Şi m-am gândit, am reuşit!

Am spart codul.

Mi-am găsit prințul meu evreu

(Râsete)

al viselor familiei mele.

Mai era doar o problemă:

el nu mă plăcea.

Şi cred că nu am luat
în considerare o variabilă:

concurenţa.

Cine sunt celelalte femei

pe aceste site-uri?

Am găsit-o pe SmileyGirl1978.

(Râsete)

Spunea că este „o fată veselă
şi disponibilă."

Spunea că e profesoară.

Spunea că este „aiurită,
drăguţă şi prietenoasă."

Îi place să îi facă pe oameni
să râdă „foarte mult."

Am realizat atunci, văzând diverse profile

care arătau similar,

că trebuie să fac o cercetare de piaţă.

Aşa că am creat 10 profiluri
false masculine.

Acum, înainte să vă pierd pe toți...

(Râsete)

să ştiţi că am făcut asta

doar pentru a aduna date

despre toată lumea din sistem.

Nu m-am gândit la relaţii ciudate.

Doar am parcurs datele lor.

Dar nu chiar ale oricui.

Doar ale acelor femei

care ar fi fost atrase

de bărbatul pe care eu îl doream.

(Râsete)

Când am salvat profilul acestui bărbat,

am urmat câteva reguli.

Nu am răspuns oricărei femei.

Am vrut să văd pe cine
atrage acest profil,

şi mă interesau mai ales două date.

Cele calitative,

ca umorul, tonul,

vocea, stilul de comunicare

pe care aceste femei le au în comun.

Şi datele cantitative,

care e mărimea medie a profilului lor,

cât timp a trecut între mesaje?

Vreau să vă spun că,

am încercat să îmi dau seama,

dacă pot fi la fel de competitivă

ca o SmileyGirl1978.

Am vrut să-mi dau seama
cum să-mi maximizez

profilul meu online.

Ei bine, o lună mai târziu,

culesesem o mulţime de date
şi am făcut o altă analiză.

Şi aparent contează enorm conţinutul.

Oamenii inteligenţi tind să scrie mult...

3.000, 4.000,

5.000 de cuvinte despre ei,

care pot fi foarte interesante.

Ideea este că,

bărbaţii şi femeile populare

scriu cam 97 de cuvinte în medie

care sunt scrise foarte bine,

chiar dacă nu pare.

Alţi oameni care fac asta foarte bine

sunt cei care nu folosesc
un limbaj non-specific.

În cazul meu,

„Pacientul englez” e filmul meu preferat,

dar nu contează într-un profil,

pentru că nu e un punct de reper,

şi unii poate nu sunt de acord

şi decid să nu iasă cu mine

pentru că nu le place
să stea trei ore la film.

Limbajul optimist contează
foarte mult de asemenea.

Iată un nor de cuvinte

cu cele mai populare cuvinte folosite

de cele mai populare femei,

„distracţie” şi „fată” şi „dragoste”.

Şi am realizat că nu trebuie

să îmi modific profilul.

Amintiţi-vă, eu sunt cea care a spus:

că vorbesc fluent japoneza
şi ştiu JavaScript

şi mă simt bine aşa.

Ideea e că trebuie să fii mai abordabilă

şi să îi ajuţi pe oameni să găsească

cea mai bună cale de a ajunge la tine.

Iar timpul e iar foarte important.

Doar pentru că aveţi acces

la numărul de telefon mobil al cuiva

sau la messenger

şi e ora 2 dimineaţa şi sunteţi treaz,

nu înseamnă că e un moment
potrivit să comunici cu ei.

Femeile populare pe aceste site-uri online

petrec în medie 23 ore

între fiecare comunicare.

Şi asta e ceea ce am face în mod normal

când întâlnim pe cineva.

În final, sunt fotografiile.

Toate femeile populare

şi-au arătat pielea.

Toate arată foarte bine,

ce e în contrast evident faţă de

ce am încărcat eu pe profil.

(Râsete)

Cu aceste informaţii,

am putut crea un super profil,

în care eram tot eu,

dar optimizată pentru sistem.

Şi se pare că am făcut treabă bună.

Am fost cea mai populară persoană online.

(Râsete)

(Aplauze)

O mulţime de bărbaţi
au vrut să mă întâlnească.

Aşa ca am sunat-o pe mama,
sora şi bunica,

și le-am spus vestea,

şi ele au spus: „Minunat!

Când te duci la întâlnire?”

Am răspuns: „Ei bine,
nu vreau să ies cu nimeni.”

Pentru că, în sistemul meu de punctaj,

ei trebuiau să ajungă
la un minim de 700 de puncte,

şi niciunul dintre ei n-a reușit.

Ele mi-au spus:
„Ce? Încă eşti prea pretenţioasă.”

În fine, nu mult timp după asta,

L-am găsit pe acest tip, Thevenin,

a spus că aparține comunității evreiești,

jobul lui e de vânător arctic

lucru care mi-a plăcut.

A vorbit în detaliu despre călătorie.

A făcut o mulţime de referinţe culturale.

Privea şi vorbea exact cum am vrut,

şi imediat, a ajuns la 850 de puncte.

A fost suficient pentru o întâlnire.

Trei săptămâni mai târziu, ne-am întâlnit

şi am conversat 14 ore

am mers de la cafea la restaurant

la altă cafenea, la alt restaurant,

şi când m-a condus acasă

l-am reevaluat...

[1.050 puncte!]

Deşi,

în acest timp nu am fost
destul de pretenţioasă.

Un an şi jumătate mai târziu,

călătoream, dar nu în croazieră,

prin Petra, Iordania,

când m-a cerut de soție.

După un an ne-am căsătorit,

şi după un an şi jumătate, fiica noastră

Petra, s-a născut.

(Aplauze)

Am o viaţă fabuloasă, evident, deci...

(Râsete)

Întrebarea e, ce înseamnă
toate astea pentru voi?

Asta dovedeşte că există
un algoritm al iubirii.

Doar că nu e cel prezentat online.

E de fapt unul pe care-l
alcătuiți voi înșivă.

Şi dacă vă căutaţi jumătatea

sau vă căutaţi pasiunea

sau vreţi să porniţi o afacere,

trebuie să vă stabiliţi criteriile

să jucaţi după regulile voastre,

şi puteți fi oricât de mofturoși vreţi.

În ziua nunţii mele,

am vorbit cu bunica mea,

şi ea a spus: „Bine, poate că am greşit.

Se pare că ai descoperit

un sistem cu adevărat bun.

Acum, despre găluşte.

Ar trebui să fie pufoase, nu tari.”

(Râsete)

Și voi ține cont de acest sfat.

(Aplauze)