Cum am spart sistemul de dating online

Amy Webb nu a avut noroc cu întâlnirile online. Cei cărora le scria, nu îi răspundeau, iar profilul ei nu atragea ceea ce îşi dorea (chiar mai rău). Aşa că, fiind pasionată de date a început să facă un tabel. Acultaţi cum a intrat în sistemul online dating -- cu frustrare, umor şi cu rezultate spectaculoase în viaţa ei.

Numele meu este Amy Webb,

iar acum câțiva ani m-am trezit la sfârșitul

unei alte relații minunate

care s-a terminat spectaculos.

Și m-am gândit, ce e în neregulă cu mine?

De ce lucrurile astea continuă să se întâmple.

Așa că am întrebat toate persoanelor din viața mea

ce cred despre asta.

Am apelat la bunica mea,

care a avut întotdeauna o mulțime de sfaturi,

şi care mi-a spus: „Nu mai fii atât de pretenţioasă.

Trebuie să continui să mergi la întalniri.

Şi cel mai important,

dragostea adevărată te va găsi atunci
când te aștepți mai puțin.”

Ei bine,

pe mine mă preocupă datele,

după cum veți vedea.

Sunt tot timpul scunfundată în numere,

formule şi diagrame.

De asemenea, am o familie strâns unită,

şi sunt foarte apropiată de sora mea.

Ca rezultat, am vrut să am

acelaşi tip de familie atunci când mă voi maturiza.

Sunt, deci, la sfârşitul acestei despărțiri dureroase.

Am 30 de ani,

M-am gândit, probabil, va trebui să

mă văd cu cineva în jur de șase luni

înainte să fiu gata de a deveni monogamă

şi înainte să locuim împreună,

ceva timp înainte de a ne logodi.

Şi dacă vreau să am copii pănă la 35 de ani,

ar fi trebuit să fiu deja

într-o relaţie acum cinci ani.

Ceea ce nu era cazul.

Dacă strategia mea era de a aştepta

dragostea adevărată, atunci variabila cu care aveam

de-a face era o întâmplare fericită.

Pe scurt, încercam să îmi dau seama

cum aş putea găsi partenerul perfect?

Pe atunci locuiam în Philadelphia,

un oraş mare, şi m-am gândit,

că acolo, există o mulţime de posibilităţi.

Şi iar am început să fac calcule.

Populaţia Philadelphiei: 1,5 milioane de locuitori.

M-am gândit că aproximativ jumătate sunt bărbaţi,

adică, 750.000.

Caut un tip cu vârsta între 30 şi 36 de ani,

adică doar 4% din populaţie,

înseamnând, 30.000 de oameni.

Cautam o persoană de religie ebraică,

pentru că asta sunt şi asta vreau.

Adică, doar 2,3% din populaţie.

Poate sunt atrasă de unul din zece

din acest grup de bărbaţi

fără a lua în calcul

o persoană pasionată de golf.

Asta însemna practic 35 de bărbaţi pentru mine

cu care m-aş fi putut întâlni

în oraşul Philadelphia.

Între timp, în numeroasa mea familie

toți erau deja căsătoriţi şi la casele lor

aveau o mulţime de copii,

şi am simţit o presiune extraordinară

de a mă aşeza la casa mea.

Şi aveam două strategii

am în acest moment.

Una, pot urma sfatul bunicii

şi să mă aştept

să întâlnesc pe cineva

unul din cei 35 de bărbaţi din cei

1,5 milioane de locuitori ai Philadelphiei,

sau aş putea încerca întâlnirile online.

Îmi place ideea de online dating,

deoarece este bazată pe un algoritm,

adică mai simplu spus:

am o problemă, folosesc nişte date

o rulez într-un sistem

şi obţin o soluţie.

Întâlnirile online sunt a doua variantă populară

ca oamenii să se întâlnească,

dar se pare că, aceşti algoritmi există

de mii de ani în aproape fiecare cultură.

În iudaism, de exemplu, au existat peţitorii

cu mult timp în urmă, şi deşi

nu aveau un algoritm anume,

ei făceau nişte calcule în mintea lor:

îl va plăcea fata pe băiat?

Se vor înţelege oare familiile?

Ce va spune rabinul?

Oare vor avea copii imediat?

Peţitorul făcea aceste calcule,

oamenii se cunoaşteau și gata.

În cazul meu, m-am gândit,

oare datele şi algoritmul

mă vor conduce la prinţul meu?

Aşa că am decis să mă înscriu

Aici a fost o mică problemă.

Când mă înscriam pe aceste site-uri,

eram extrem de ocupatălș

Dar nu asta era cea mai mare problemă.

Ci faptul că nu îmi place

să completez chestionare,

iar pe cele

similare cu Cosmo nici atât.

Aşa că am făcut copy-paste din CV.

(Râsete)

Iar în partea de descriere de sus,

am spus că sunt un jurnalist de succes

şi un gânditor despre viitor.

La rubrica activităţi distractive şi

întâlnirea ideală, am scris monetizare

şi fluenţă în limba japoneză.

Am vorbit mult despre JavaScript.

Iar acest lucru n-a fost cel mai bun mod

de a-mi afirma latura feminină.

Problema era însă că,

aveam de ales între mulţi bărbaţi.

În aceşti algoritmi erau o mulţime de bărbaţi

care voiau să mă întâlnească --

ceea ce a fost într-adevăr groaznic.

A fost Steve, un IT-ist.

Ca informaţii, ne potriveam

deoarece aveam în comun: gadget-urile,

matematica, datele şi muzica anilor ' 80,

aşa că, am fost de acord să ies cu el.

Deci Steve, m-a invitat la întâlnire

la un restaurant din Philadelphia,

unul extrem de scump.

Ne-am întâlnit,

însă conversaţia noastră nu înainta,

dar comanda multă mâncare.

De fapt, nici nu se deranja să se uite pe meniu.

Comanda multe aperitive,

gustări, şi pentru mine,

şi iată o mulţime de mâncare pe masă

şi multe sticle de vin.

Ne apropiam de finalul conversaţiei

şi al mesei și eu am decis

că nu ne potrivim,

poate doar ca prieteni.

cănd el se duce la baie,

şi primim şi nota de plată.

Iar eu, sunt o femeie modernă.

Vreau sa împărţim nota.

Dar Steve, nu mai vine.

A fost chiria mea pe o lună.

Inutil să vă spun ce noapte am avut.

Ajunsă acasă, le sun pe mama şi pe sora mea

şi ca de obicei după acest gen de întâlniri

groaznice,

Le povestesc detaliile.

Şi ele îmi spun,

„Nu te mai plânge."

(Râsete)

„Eşti prea pretenţioasă."

Aşa că, am decis că de acum încolo

merg doar la întâlniri unde ştiu

că există acces wi-fi şi îmi aduc laptop-ul.

O să-l pun în geantă,

o să am un model de mail,

şi o să strâng informaţii

la aceste întâlniri

ca să dovedesc

ca întâlnirile sunt groaznice. (Râsete)

Aşa că am început să adun lucruri ca

remarci stupide, ciudate, sexuale;

vocabular greşit;

gesturi ciudate.

(Râsete)

Aşa că am început să analizez câteva numere,

şi asta mi-a permis să fac nişte corelaţii.

Şi rezultă că,

din anumite cauze, barbaţii care beau Scotch

preferă imediat sexul ciudat.

(Râsete)

Poate

nu erau băieţi răi.

Dar pentru mine au fost.

Nici algoritmii

nu erau răi.

Acești algoritmi făceau exact

ce trebuiau să facă,

adică să folosească informaţia generată

în cazul meu, CV-ul,

şi să îl potrivească cu alte informaţii.

Problema este că,

deşi algoritmul îşi face treaba,

tu şi eu ne confruntăm

cu ferestre goale unde trebuie

să introducem informaţiile noastre online.

Puţini dintre noi avem capacitatea

de a fi total şi cu brutalitate sinceri cu noi înșine.

Altă problemă ar fi că, aceste site-uri ne pun

întrebări de genul, îţi plac câinii sau pisicile?

Îţi plac filmele horror sau de dragoste?

Nu caut un prieten.

Caut un soţ. Corect?

Există o anumită superficialitate în date.

Am zis, bine, am alt plan.

Păstrez aceste situri de dating online,

dar le voi considera baze de date,

şi în loc să aştept alegerile algoritmului,

o să reversez întregul sistem.

Ştiind că există date superficiale

folosite pentru a mă potrivi cu alţi oameni,

am decis să pun propriile întrebări.

La ce mă puteam gândi

când căutam o pereche?

Aşa că am început să scriu,

şi la final, am acumulat

72 de date diferite.

Am vrut pe cineva evreu... ish,

şi am căutat pe cineva cu aceeaşi

educaţie şi gândire faţă de cultura noastră,

dat nu pentru a mă forţa să merg la sinagogă

în fiecare vineri şi sâmbătă.

Am vrut pe cineva care a muncit din greu,

pentru că munca este importantă pentru mine,

însă nu exagerat.

Hobbyu-rile mele

sunt doar proiecte noi.

De asemenea pe cineva care nu doar să vrea 2 copii,

dar cu aceeaşi atitudine de părinte ca mine,

cineva care să vrea ca

copiii noştri să ia lecţii de pian la 3 ani,

să meargă la cursuri de calculatoare

dacă ar fi cazul.

Ceva de genul, în plus, cineva

căruia să îi placă locurile îndepărtate, exotice,

ca Petra, Iordania.

Cineva care să cântărească

cu 10 kg mai mult ca mine

indiferent cât aş avea eu.

(Râsete)

Deci, aveam aceste 72 de puncte de referinţă,

care, sincer, înseamnă mult.

Aşa că, am început

să găsesc priorităţile din listă.

Am stabilit un segment principal şi unul secundar

şi am cotat tot începând de la 100

mergând în jos spre 91,

enumerând lucruri ca inteligenţa,

care m-ar stimula intelectual

şi găsind un echilibru cu nivelul 2

şi al doilea set de puncte.

Asta era important pentru mine

dar nu excesiv.

După ce am terminat,

am construit al doilea sistem de notare,

pentru că am vrut

să calculez matematic

dacă am şansa sau nu de a găsi online

persoana potrivită pentru mine.

M-am gândit la un minim de 700 de puncte

înainte să trimit un mail cuiva

sau să răspund la un mesaj.

La 900 de puncte, mergeam la întâlnire,

şi nu mă gândeam la o relaţie

înainte ca cineva să treacă pragul de 1.500 de puncte.

S-a dovedit că lucrurile au funcţionat.

Aşa că mă întorc online.

Îl găsesc pe Jewishdoc57

incredibil de arătos, vorbeşte frumos,

a escaladat Mt. Fuji,

a mers pe Marele Zid.

Îi place să călătorească, dar nu pe o navă de croazieră.

Şi m-am gândit, am reuşit!

Am spart codul.

Mi-am găsit alesul

viselor mele.

Mai era doar o problemă:

El nu mi-a răspuns.

Şi am crezut că nu am luat în calcul

concurenţa.

Cine sunt celelalte femei

pe aceste site-uri?

Am găsit-o pe SmileyGirl1978.

Spunea că este „o fată veselă şi disponibilă."

Spunea că este profesoară.

Spunea că este „aiurită, drăguţă şi prietenoasă."

Îi place să îi facă pe oameni să râdă „foarte mult."

Am realizat atunci, văzând diverse profile

care arătau similar,

că trebuie să fac o cercetare de piaţă.

Aşa că, am creat 10 profiluri false masculine.

Acum, înainte să vă pird pe toți --

(Râsete)

să ştiţi că am făcut asta

doar pentru a aduna date

despre toată lumea din sistem.

Nu m-am gândit la relaţii ciudate.

Doar am parcurs datele lor.

Dar nu chiar ale oricui.

Doar ale acelor femei

care ar fi fost atrase

de bărbatul pe care eu îl doream. (Râsete)

Cănd am salvat profilul acestui bărbat,

am urmat câteva reguli.

Nu am răspuns oricărei femei.

Am vrut să văd pe cine atrage acest profil,

şi mă interesau mai ales două date.

Cele calitative,

ca umorul, tonul,

vocea, stilul de comunicare

pe care aceste femei le au în comun?

Şi datele cantitative,

care e mărimea medie a profilului lor,

căt timp a trecut între mesaje?

Vreau să vă spun că,

am încercat să îmi dau seama,

dacă pot fi la fel de competitivă

ca o SmileyGirl1978.

Am vrut să-mi dau seama cum să-mi maximizez

profilul meu online.

Ei bine, o lună mai târziu,

culesesem o mulţime de date şi am facut o altă analiză.

Şi aparent contează conţinutul.

Oamenii inteligenţi tind să scrie mult--

3000, 4000,

5.000 de cuvinte despre ei,

care pot fi foarte interesante.

Ideea este că,

bărbaţii şi femeile populare

scriu cam 97 de cuvinte în medie

care sunt scrise foarte bine,

chiar dacă nu pare.

Alţi oameni care fac asta foarte bine

sunt cei care nu folosesc un limbaj specific.

În cazul meu,

„Pacientul englez", filmul meu preferat,

nu contează într-un profil,

pentru că nu este un punct de reper,

şi unii poate nu sunt de acord

şi decid să nu iasă cu mine

pentru că nu le place să stea 3 ore la film.

Limbajul optimist contează foarte mult de asemenea.

Iată un nor de cuvinte

cu cele mai populare cuvinte folosite

de cele mai populare femei,

"distracţie" şi "fată" şi "dragoste".

Şi am realizat că nu trebuie

să îmi modific profilul.

Amintiţi-vă, eu sunt cineva care a spus:

că vorbesc fluent japoneza şi ştiu JavaScript

şi mă simt bine aşa.

Ideea este că trebuie să fii mai abordabilă

şi să îi ajuţi pe oameni să găsească

cea mai bună cale de a ajunge la tine.

Iar timpul este iar, foarte important.

Doar pentru că aveţi acces

la numărul de telefon mobil al cuiva

sau la messenger

şi este ora 2 dimineaţa şi sunteţi treaz,

nu înseamnă că e un moment potrivit.

Femeile populare pe aceste site-uri online

petrec în medie 23 ore

între fiecare comunicare.

Şi asta este ceea ce am face în mod normal

cănd întâlnim pe cineva.

În final, sunt fotografiile.

Toate femeile populare

şi-au arătat pielea.

Toate arată foarte bine,

faţă de

poza mea.

Cu aceste informaţii,

am putut crea un super profil,

în care eram tot eu,

dar optimizată pentru sistem.

Şi se pare că am făcut treabă bună.

Am fost cea mai populară persoană online.

(Râsete)

(Aplauze)

O mulţime de bărbaţi au vrut să mă întâlnească.

Aşa ca am sunat-o pe mama, sora şi bunica.

Şi le-am spus vestea,

şi ele au spus, „Minunat!

Când te duci la întălnire?"

Am răspuns „Ei bine, nu vreau să ies cu oricine."

Pentru că, în sistemul meu de punctaj,

ei trebuiau să ajungă la un minim de 700 de puncte,

şi niciunul dintre ei n-a reușit.

Ele mi-au spus „Ce? Încă eşti prea pretenţioasă."

În fine, nu mult timp după asta,

L-am găsit pe acest tip, Thevenin,

a spus că aparține comunității evreiești,

jobul lui este vănător arctic

lucru care mi-a plăcut.

A vorbit în detaliu despre călătorie.

A făcut o mulţime de referinţe culturale.

Privea şi vorbea exact cum am vrut,

şi imediat, a ajuns la 850 de puncte.

A fost suficient pentru o întâlnire.

Trei săptămâni mai târziu, ne-am întâlnit

şi am conversat 14 ore

am mers de la cafea la restaurant

la altă cafenea, la alt resuaturant,

şi când m-a condus acasă

L-am reevaluat --

[1,050 puncte!] --

deşi,

în acest timp nu am fost destul de pretenţioasă.

Un an şi jumătate mai târziu,

călătoream -dar nu în croazieră-

prin Petra, Iordania,

când m-a cerut de soție.

După un an ne-am căsătorit,

şi după un an şi jumătate, fiica noastră

Petra, s-a născut.

(Aplauze)

Am o viaţă fabuloasă, evident, deci --

(Râsete)

întrebarea este, ce înseamnă toate astea pentru voi?

Asta dovedeşte că există un algoritm al iubirii.

Doar că nu este cel prezentat online.

E de fapt unul pe care-l alcătuiți voi înșivă.

Şi dacă vă căutaţi jumătatea

sau vă căutaţi pasiunea

sau vreţi să porniţi o afacere,

trebuie să vă stabiliţi criteriile

să jucaţi după regulile voastre,

şi putetț fi oricât de mofturos vreţi.

În ziua nunţii mele,

am vorbit cu bunica mea,

şi ea a spus „bine, poate că am greşit.

Se pare că ai descoperit

un sistem cu adevărat bun.

Acum, despre găluşte.

Ar trebui să fie pufoase, nu tari."

Voi ține cont de acest sfat.

(Aplauze)