O perspectivă asupra virusului HIV folosind grafice incredibile

Hans Rosling dezvăluie noi date vizuale ce analizează factorii complecşi de risc ai unuia din cele mai mortale (şi cele mai greşit înţelese) boli din lume: HIV-ul. El susţine că prevenirea transmiterii, și nu medicamentele, sunt cheia stopării epidemiei.

(Aplauze)

SIDA a fost descoperită în 1981,
virusul în 1983.

Aceste bule Gapminder vă arată

cum era răspândit în lume virusul în 1983,

sau cum estimăm că a fost.

Ce arătăm aici e...

pe această axă aici,
vă arăt procentul adulţilor infectaţi.

şi pe această axă, vă arăt venitul
în dolari per persoană.

Iar dimensiunea acestor bule,
dimensiunea bulelor de aici,

asta arată câţi sunt infectaţi
în fiecare ţară,

iar culoarea reprezintă continentul.

Puteţi vedea că Statele Unite în 1983

avea un procentaj foarte mic de infectaţi,

dar având în vedere populaţia,
totuşi o bulă mare.

Erau destul de mulţi oameni
infectaţi în Statele Unite.

Şi, acolo sus, vedeţi Uganda.

Aveau aproape 5% infectaţi,

şi o bulă destul de mare, în ciuda
faptului că era o ţară mică.

Erau probabil
cea mai infectată ţară din lume.

Şi acum, ce s-a întâmplat?

Acum aţi înţeles graficul,

iar în următoarele 60 de secunde,

vom derula filmul epidemiei HIV în lume.

Dar mai întâi, am o nouă invenţie.

(Râsete)

Am solidificat raza laser a indicatorului.

(Râsete)

(Aplauze)

Deci, pe locuri, fiţi gata, start!

În primul rând, avem o creştere rapidă în Uganda şi Zimbabwe.

Au mers în sus aşa.

În Asia, prima ţară puternic infectată a fost Thailanda.

Au ajuns la una-două procente.

Apoi, Uganda a început să revină,

pe când Zimbabwe a crescut brusc,

şi câţiva ani mai târziu Africa de Sud a avut o creştere rapidă a răspândirii HIV.

Uitaţi-vă, în India sunt mulţi infectaţi,

dar nivelul este mic.

Şi aici este aproape la fel.

Vedeţi, Uganda coboară, Zimbabwe coboară,

Rusia ajunge la unu la sută.

În ultimii doi-trei ani,

am ajuns la un nivel constant al epidemiei mondiale de HIV.

Ne-a luat 25 de ani.

Dar, nivel constant nu înseamnă că lucrurile se îmbunătăţesc,

ci doar că au încetat să se înrăutăţească.

Nivelul constant este, mai mult sau mai puţin,

unu la sută din populaţia adultă a lumii este seropozitivă.

Înseamnă 30 până la 40 de milioane de persoane,

toată California, fiecare persoană,

aceasta este, mai mult sau mai puţin, starea actuală la nivel mondial.

Acum, hai să reluăm cazul Botswanei.

Botswana -- ţară sud-africană cu venit mediu spre mare,

guvern democratic, economie bună,

şi uite ce s-a întâmplat acolo.

Au început slab, a crescut vertiginos,

au atins maxima în 2003,

şi acum coboară.

Însă coboară încet,

pentru că în Botswana, cu o economie şi un guvern bun,

reuşesc să trateze oamenii.

şi dacă oamenii seropozitivi sunt trataţi, ei nu mai mor de SIDA.

Acest procentaj nu coboară

pentru că oamenii pot supravieţui între 10 şi 20 de ani.

Aşa că există nişte probleme cu aceste baze de date.

Dar ţările mai sărace din Africa, ţările de aici de jos, cu venituri mici,

acolo rata celor infectaţi scade mai repede

deoarece oamenii continuă să moară.

În ciuda programului PEPFAR, generosul PEPFAR,

tratamentul nu ajunge la toţi oamenii,

şi la cei la care ajunge tratamentul, în ţările sărace,

doar 60 la sută mai iau tratamentul după doi ani.

Tratamentul permanent nu este realist

pentru toţi cei din ţările sărace.

Dar e foare bine că, ceea ce se face, se face.

Însă accentul se pune din nou pe prevenire.

Doar prin stoparea transmiterii

va putea lumea să gestioneze situaţia.

Medicamentele sunt prea scumpe -- de am avea vaccinul,

sau când vom avea vaccinul, lupta va fi mai eficientă --

însă medicamentele sunt foarte scumpe pentru săraci.

Nu medicamentele în sine, ci tratamentul

şi nevoile medicale asociate acestuia.

Aşa că, atunci când ne uităm la tipar,

un lucru reiese foarte clar:

vezi bulele albastre

şi oamenii zic că infecţia cu HIV este foarte mare în Africa.

Eu aş zice că infecţia cu HIV e foarte diferită în Africa.

Veţi găsi cele mai mari rate de HIV din lume

în ţări Africane,

şi totuşi veţi găsi Senegalul, aici jos,

cu aceeaşi rată ca şi Statele Unite.

Şi veţi vedea că Madagascarul,

şi veţi vedea că multe ţări africane

sunt la fel de jos ca restul lumii.

Este o simplificare exagerată să zici că există o singură Africa

şi că lucrurile merg într-un anumit fel în Africa.

Trebuie să terminăm cu asta.

Este lipsă de respect, şi lipsă de inteligenţă

să gândim aşa.

(Aplauze)

Am avut şansa să trăiesc şi să lucrez o vreme în Statele Unite.

Am aflat că Salt Lake City şi San Francisco sunt diferite.

(Râsete)

La fel e şi în Africa -- există multe diferenţe.

Şi totuşi, de ce e aşa mare? De la războaie?

Nu, nu de aia. Priviţi aici.

Congoul, distrus de războaie, e aici jos -- două, trei, patru procente.

şi asta e paşnica Zambia, ţară vecină -- 15 procente.

Există studii bine făcute pe refugiaţii ce ies din Congo --

au o rată de doi, trei procente infectaţi

şi paşnica Zambia -- mult mai mare.

Acum există studii care arată clar

că războaiele sunt groaznice, că violurile sunt groaznice.

Dar asta nu stă în spatele nivelurilor ridicate din Africa.

Atunci, să fie sărăcia?

Păi dacă ne uităm la indicii mari,

se pare că unde-s mai mulţi bani, e mai mult HIV.

Dar asta-i foarte simplist,

aşa că să mergem jos să ne uităm la Tanzania.

Voi împărţi Tanzania în cinci grupuri de venit,

de la cei cu cel mai mare venit la cel mai mic venit,

şi poftim.

Cei cu cel mai mare venit, cei ce o duc bine, nu aş zice bogaţii,

au o rată mai mare de HIV.

Diferenţa este dintre 11 la sută până jos la patru la sută,

şi diferenţa e şi mai mare între femei.

Există multe lucruri crezute de noi, care acum, datorită cercetărilor,

făcute de către instituţii şi indivizi din Africa

împreună cu cercetători internaţionali, s-au dovedit a nu fi aşa.

Acestea sunt diferenţele din Tanzania.

Şi nu pot să nu vă arăt şi Kenya.

Uitaţi-vă la Kenya.

Am împărţit Kenya în provincii.

Şi iată.

Vedeţi diferenţele dinăuntrul unei ţări Africane --

merge de la un nivel foarte scăzut la unul foarte ridicat,

şi în majoritatea provinciilor Kenyene, este destul de modest.

Deci, ce să fie atunci?

De ce vedem nivele extrem de ridicate în anumite ţări?

Păi, este mai comun între cei cu parteneri multipli,

prezervativul se utilizează mai rar,

şi există sex cu discrepanţe de vârstă --

adică bărbaţi mai în vârstă tind să facă sex cu femei mai tinere.

Vedem rate mai mari în femei tinere faţă de bărbaţi tineri

în multe din ţările puternic afectate.

Însă unde se situează acestea?

Voi muta bulele pe o hartă.

Iată, cele mai infectate ţări reprezină 4 la sută din populaţie

şi cuprind 50 la sută din cei infectaţi cu HIV.

HIV există peste tot prin lume.

Uitaţi, există bule peste tot în lume.

Brazilia are mulţi care-s infectaţi cu HIV.

ţările arabe nu chiar aşa mulţi, dar în Iran e destul de mare.

Există dependenţă de heroină precum şi prostituţie în Iran.

India are mulţi pentru că ei sunt mulţi.

Asia de Sud-Est, şi tot aşa.

Dar există o parte din Africa--

şi lucrul dificil este, în acelaşi timp,

să nu facem afirmaţii generale despre Africa,

să nu ajungem la idei simpliste despre situaţie, pe de o parte.

Pe de cealaltă parte, să recunoaştem că există o situaţie gravă,

pentru că acum există consens ştiinţific despre acest tipar.

UNAIDS au furnizat date bune, în sfârşit,

despre răspândirea HIV.

Ar putea fi parteneri multiplii.

Ar putea fi un fel de virus.

Ar putea exista alţi factori acolo

care fac ca transmiterea să aibă o frecvenţă mai mare

Până la urmă, dacă eşti complet sănătos şi faci sex heterosexual,

riscul de infectare după un singur act sexual e de 1 în 1,000.

Nu săriţi acum la concluzii,

purtaţi-vă la noapte frumos.

(Râsete)

Însă -- şi dacă sunteţi într-o situaţie nefavorabilă,

cu alte boli transmise sexual, poate fi de unu la 100.

Însă ce credem noi că ar putea fi partenerii multiplii.

Cum adică multiplii?

În Suedia nu există aşa ceva.

Noi avem monogamie în serie.

Vodka, Anul Nou -- partener nou pentru primăvară.

Vodka, miezul verii -- partener nou pentru toamnă.

Vodka -- şi tot aşa continuă, stiţi?

şi aduni un număr mare de foşti.

şi avem o epidemie gravă de clamidioză --

epidemie gravă de clamidioză cu care rămâi mulţi ani.

HIV este cel mai contagios la trei până la şase săptămâni după infecţie

şi deci, partenerii multiplii în acea primă lună reprezintă

un risc mai mare la transmiterea virusului HIV, decât la alte infecţii.

Probabil, e un amestec de factori.

Ceea ce mă bucură este că ne îndreptăm

către adevăr atunci când vedem astea.

Puteţi accesa acest tabel, gratis.

Am pus datele UNAIDS pe Gapminder.org.

Sperăm că atunci când vom acţiona în viitor pentru problemele globale

vom avea nu numai inima,

vom avea nu numai banii,

ci ne vom folosi şi mintea.

Mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)