Cum calmează Thay pe cineva care explodează de furie?

Thay răspunde la întrebări pe 21 iunie 2014. Întrebarea 8

(Clopoțel delicat)

(Clopoțel)

Dragă Thay,

se pare că practicăm diferite aspecte
legate de gestionarea furiei.

Aceasta este o adolescentă care întreabă:

Dragă Thay, ai fost vreodată
capabil să calmezi

și să ajuți o persoană înfuriată
la culme, prinsă într-o furie explozivă.

Thay a fost capabil să facă față
cu succes unui număr de oameni

care s-au înfuriat pe el

datorită geloziei și percepțiilor greșite.

Și uneori durează foarte mult

până când persoana se poate calma
și transforma.

...

Acești oameni există și printre
membrii clerului

dar și în...societatea obișnuită.

Iar calea lui Thay este foarte simplă:

Nu reacționa la atac sau insultă.

Niciodată să nu răspunzi unei insulte
sau unui atac,

nici măcar să nu încerci să explici.

O liniște totală.

El nu a încercat să se autojustifice

sau orice altceva

pentru că procedând așa

îl poate face pe celălalt
să se înfurie mai tare și tot așa.

Așadar inspiră și expiră și acceptă

și nu răspunde...nu reacționa.

Iar apoi Thay poate face chiar mai mult,

deoarece câteva zile mai tarziu
sau câteva luni mai târziu,

îi poate scrie o scrisoare iubitoare.

A făcut asta de mai multe ori.

Cineva te-a trădat,

ți-a cauzat multă suferință

și a cauzat multă suferință
comunității tale.

Și totuși ești capabil să-i scrii

o scrisoare frumoasă,

pentru a-l ajuta sau a o ajuta
să sufere mai puțin.

Uneori durează ceva timp

până când suferința i se diminuează

și până...nu mai este furioasă,

dar are întotdeauna efect.

Știți că în Vietnam aveam

o comunitate foarte frumoasă,

un centru de practică numit „Prajna”.

Acolo erau
în jur de 400 de călugări tineri,

care locuiau și practicau acolo.

Ei generau multă energie

a armoniei și fraternității și...

și pace.

Și atât de mulți tineri laici veneau

și practicau cu noi.

Locația este la înălțime
în zona montană.

Și cu toate aceste erau ocazii

când cinci mii de tineri
veneau și participau

într-o retragere de 5 sau 6 zile

și erau transformați.

Era o mișcare impresionantă.

Oamenii erau foarte entuziasmați.

Dar într-o țară ca Vietnamul,

toate acestea păreau periculoase pentru...

cei care conduceau țara.

Ei se tem de ceva
care este prea puternic.

Se tem că nu o pot controla.

Așa că au încercat să distrugă

centrul de practică.

Iar tinerii noștri călugări și călugărițe

au încercat să opună rezistență
cu compasiune

și nonviolență mai mult de un an
și jumătate.

În cele din urmă nu am mai putut rezista

pentru că au trimis persoane agresive

în centrele noastre.

Ei distrugeau, ardeau, atacau.

Ne tăiau curentul electric.

Ne tăiau apa.

Țipau.

Insultau.

Organizau sute de oameni

care să vină și să ne insulte,

să spargă și să distrugă.

În cele din urmă a trebuit...
să evacuăm locația

și să mergem la un templu

din zonă pentru a ne refugia.

Dar au continuat să ne preseze

până când a trebuit să plecăm de acolo.

Mulți dintre acești tineri călugări
și călugărițe

sunt refugiați în Tailanda,

Germania, Franța, America.

Și am putut să-i identificăm
pe cei care...

care...

care au încercat să ne distrugă centrul.

Thay le-a trimis mesaje,

spunându-le că nu-i urâm,

pentru că ei...ei ar fi putut fi

victime ale unor percepții greșite,

care pot cauza frică

și furie.

Iar...discipolii lui Thay din Vietnam

le-au trimis cărți ale lui Thay,
sub formă de cadou.

Este posibil să răspunzi violenței
și furiei cu iubire.

Și aceasta este calea
pe care o urmăm mereu:

să răspundem

folosind compasiunea

și înțelegerea,

să răspundem la violență,
neînțelegere și așa mai departe.

În perioada în care Thay...

a organizat Școala Tineretului
pentru Serviciu Social,

am instruit sute de tineri,

tineri dedicați,

călugări și laici,

să meargă la țară
și să organizeze ajutarea victimelor

războiului

și a săracilor,

să-i organizez sub aspectul...
sănătății...educației...

și dezvoltării economice

și să amelioreze calitatea vieții

de la țară.

Mulți dintre noi au fost oprimați.

Mulți dintre noi au fost uciși
în timpul serviciului.

Din cauză că în timpul războiului

nu am dorit să ne alăturăm

niciuneia dintre părțile beligerante.

Noi voiam să acceptăm ambele părți.

Noi doream reconciliere și pace

mai degrabă decât să continuăm războiul.

De aceea am devenit victime

ale opresiunii exercitate de
ambele tabere.

Și am reacționat mereu cu compasiune.

După ce au ucis o parte din noi,

am organizat o ceremonie funerară.

Și am declarat:

nu îi urâm pe cei care ne-au ucis

pentru că știm că ei sunt
victime ale...

percepțiilor greșite care au declanșat

frică și suspiciune.

Și sperăm că ei ne vor privi

și ne vor înțelege mai bine.

Intenția noastră nu este să le facem rău,

ci doar să ajutăm oamenii de la țară,

victime ale războiului, orfani

și săraci.

La început, opresiunea

și violența continuă,

dar mai târziu,

aceste acțiuni de opresiune
încep să descrească.

Există un rezultat.

Și asta este ceea ce am trăit

în deceniul în care am practicat

și am ajutat în Vietnam.

Cred că manuscrisul
surorii Chang Kong,

„Învățând iubirea adevărată”,

conține numeroase relatări
de genul acesta.

Puteți citi „Învățând iubirea adevărată”.

Tot sora Chang Kong a mai scris

și un articol tipărit în romanul meu,
„Novicele”.

Mai puteți citi de asemenea

cartea „Novicele”...

pentru a cunoaște niște lucruri
de genul acesta.

Deci folosind compasiunea, înțelegerea,

pentru a face față violenței
și neînțelegerii

este o practică bună,

care...poate aduce rezultate

dacă suntem suficient de răbdători

în timp ce practicăm.

Unii polițiști au venit

la retragerile noastre din Tailanda

și chiar și în Plum Village
pentru a practica.

Aceasta este o victorie
pentru ambele părți:

pentru ei și pentru noi.

(Clopoțel delicat)

(Clopoțel)