Legături între sanscrită și alte limbi | Istoria lumii | Khan Academy

Începând cu secolul al 18-lea

se observă interacțiuni semnificative

între englezi și indieni,

mai ales în Compania Britanică
a Indiilor de Est.

Drept urmare, cercetătorii vestici

încep să aprofundeze
studiul sanscritei și al Vedelor.

Aceste studii au jucat
un rol revelator,

nu doar cu privire
la originile sanscritei,

dar și ale multor limbi vestice,

inclusiv ale englezei.

Acesta este un citat din 1786,

al unui filolog englez,

care studiază limbile scrise
de proveniență istorică,

Sir William Jones.

Acesta spune:„Limba sanscrită,

oricât ar fi de antică,

are o structură minunată.

Este mai perfectă decât greaca,

mai bogată decât latina,

mai rafinată și deosebită decât ambele,

oferindu-le o afinitate puternică

atât prin rădăcinile verbelor,
cât și prin gramatică,

care nu s-ar fi putut produce
în mod accidental.

Subliniez:

”...care nu s-ar fi putut produce
în mod accidental.”

Acesta spune că există asemănări

între sanscrită, latină și greacă;

este vorba de o afinitate,

o conexiune puternică,

care nu s-ar fi putut produce întâmplător.

Atât de puternică încât niciun filolog

nu le poate cerceta fără a fi convins

că toate trei provin dintr-o sursă comună.”

Să subliniez și asta.

”...fără a fi convins că toate trei

provin dintr-o sursă comună,

care probabil nici nu mai există.

Un motiv similar, dar mai puțin forțat,

sugerează că limbile celtice
și gotice,

deși contopite cu o limbă diferită,

au avut aceeași origine ca și sanscrita,

și probabil limba persană
a aparținut acestui grup.”

Când au început să studieze
Vedele și sanscrita,

au realizat că există o legătură
între toate aceste limbi.

Filologii moderni
cred cu tărie acest lucru,

cu cât au cercetat mai amănunțit.

Bazându-se pe aceste legături,
pe gramatică,

pe vocabular,
chiar și pe structura cuvintelor,

teoretizează existența
unei limbi care a precedat

limba sanscrită, latină,

limbile germanice

și cele celtice,

numită limba
Proto-Indo-Europeană,

și care este o limbă moartă.

Bănuim că sanscrita
este ce mai veche...

este una dintre cele mai vechi dovezi

ale acestei limbi
Proto-Indo-Europeană.

Sanscrita, limba-mamă,

a evoluat pe continentul Indian

în limbi precum hindi,
bengaleză și punjabi.

Latina, tot o limbă moartă,

a evoluat în limbi precum spaniola,

italiana și franceza.

Engleza este considerată limbă germanică
din punct de vedere al structurii,

dar are influențe semnificative
din latină și franceză.

Toate au rădăcini
Proto-Indo-Europene.

Ca să înțelegeți de ce susțin
filologii această teorie,

vă voi arăta ceva ce m-a uimit

atunci când am văzut prima dată,

și anume legătura dintre anumite
cuvinte în sanscrită.

Cei care vorbiți hindi,

bengaleză sau punjabi,

sau orice altă limbă
din nordul Indiei,

veți observa legătura cu sanscrita.

Este însă uimitor

cum aceste cuvinte au legătură cu latina

sau alte limbi derivate din latină.

Vorbitorii de persană

s-ar putea să recunoască
anumite asemănări.

Dar mai important este

modul în care se raportează

la limba engleză.

Acestea sunt câteva cuvinte în sanscrită

care sunt straniu de asemănătoare

cu termenii englezești sau chiar latini.

De fapt, multe sunt
asemănătoare în Latină,

eu am dat doar câteva exemple.

Deci, „matr” din sanscrită

îl regăsim în engleză drept „mother”,

iar în latină există „mater”.

În engleză avem cuvinte
împrumutate din latină,

precum „maternity” (maternitate) și „maternal”,

aparținând aceleiași familii de cuvinte.

Acest fenomen

în care sunteul „t” din matr sau mater

se transformă în sunetul „th” în engleză

și în limbile germanice

este un fenomen întâlnit frecvent.

În sanscrită avem „pithr”,

în latină „pater”,

iar în engleză, împrumutat din Latină,

avem cuvintele „paternity” (paternitate) sau „paternal”.

Trecem la limbile germanice

unde avem sunetul „t”

care se transformă în „th”.

Se observă același tipar

când pornim de la
Proto-Indo-Europeană,

o limbă teoretică,

mai ales în raport cu sanscrita.

Sunetul „p” devine „fa”
în limbile germanice.

„Pithr” devine „father” (tată).

Și multe alte cuvinte.

Este „na” în sanscrită,

vorbitorii de hindi sau bengaleză
sigur recunosc cuvântul,

iar în engleză este „no” (nu).

”Gau” este cuvântul
pentru vacă în hindi,

iar în engleză este „cow”.

„Gaw”, „cow” (vacă).

„Naama”, „name” (nume).

„Nomen” în latină.

„Dwar”, „door”.

Acesta mi s-a părut interesant.

Nu știam până nu l-am căutat.

„Anamika” în sanscrită
înseamnă anonim.

„Kaal” în sanscrită

dar și în limbile derivate,
precum hindi și bengaleză,

indică timpul: mâine, ieri.

În engleză, este „calendar” (calendar).

„Naas” este regăsit în limbile moderne

de pe Subcontinentul Indian,
sub forma „naak”,

iar în engleză este „nose” (nas).

„Loc” este prefixul „loc-” în engleză,

în cuvinte precum „location” (locație)

sau „locate” (a localiza).

Apoi avem un cuvânt frumos,

„lubh” care înseamnă dorință,

și care în engleză este „love” (dragoste).

Sunt doar câteva expemple,

vă încurajez să căutați altele,

veți rămâne surprinși

câte legături sunt
între sanscrită și engleză.

Acum vă voi arăta ceva
ce mi se pare foarte tare.

Nu este doar o legătură lingvistică,

ci putem spune că este chiar spirituală.

Vorbim despre numele zeului cerului,

în diverse tradiții.

Vedele se referă la un zeu,

Dyauspithrm, care provine de la Dyaus

și înseamnă cer.

Am stabilit deja că Pithr
înseamnă tată.

Așadar, acesta înseamnă
„tatăl cerului”.

S-ar putea să vi se facă
pielea de găină

când veți vedea până unde ajunge.

Ei bine, în greacă există
un cuvânt similar,

în loc de Dyaus este Zeus,

iar cele două sunt asemănătoare.

Ortografia este diferită,

dar modul în care le pronunțăm
este similar.

Dyaus, Dyaus.

Zeus.

În loc de „Piter” avem „Pater”,

așadar, avem „cer” și „tată”,

deci „tatăl cerului”.

Și mai este o conexiune

care m-a dat pe spate.

La prima vedere
nu este evidentă.

„Jupiter” din latină,
zeul roman, numit și Iupiter.

Repet, în loc de „Zeus” este „Dyau”,

în loc de „Pater” este „Piter”.

Deci în loc de „Dyauspiter„
este „Jupiter”.

Dyauspiter, Jupiter.

Acestea sunt covinte similare

chiar dacă sunt scrise diferit.

Felul în care le pronunțăm

este extrem de asemănător.

Aceasta este încă o dovadă a asemănărilor

dintre sanscrită, greacă și latină.

Din nou, avem „cer” și „tată”.

Aceasta este o imagine a lui...

nu-mi dau seama dacă e Zeus sau Jupiter.

Cred că este Jupiter.

Un alt lucru interesant
este faptul că Vedele

îl consideră pe Dyauspite
tatăl lui Indra.

Indra este considerat Regele zeilor.

Unul dintre cei mai importanți,

poate chiar cel mai important zeu hindus.

Indra este, mai ales în Vede,

zeul despre care se vorbeste
cel mai mult.

Acesta are multe dintre calitățile

pe care astăzi tradițiile
grecești și romane

le asociază cu Zeus și Jupiter.

Indra este un zeu al cerului

care controlează fulgerele.

O asemănare stranie cu zeul nordic, Thor.

Popoarele nordice fiind,
de asmenea, Indo-Europene.

Indra învinge monștrii
cu ajutorul unui „ciocan”.

Asemenea legendelor lui Thor.

Sper că aceste...

Când am învățat
aceste lucruri

am realizat cât de conectată este lumea,

și m-a făcut să caut anumite tipare

pe care nu le observasem înainte.

Se pare că aceste civilizații
care par să nu aibă vreo legătură,

în realitate sunt conectate,

și bănuim că ar proveni
din același loc.

Filologii moderni și istoricii

cred că limba
Proto-Indo-Europeană

ar fi fost vorbită
de popoarele caucaziene.

De fapt, cuvântul „caucazian” se referă

la popoare din această zonă caucaziană,

dar nu suntem siguri.

Credem că au migrat din zonă.

Vorbim de triburile germanice

care au ajuns în Europa de Nord.

Triburile celtice au migrat,

am putea spune, spre nordul, sudul
si centrul Europei.

Vorbim despre popoarele italice,

triburile latine.

Putem vorbi despre triburile grecești,

sau despre cele Indo-Ariane

care s-au stabilit în Persia

și în nordul Indiei.

Toate aceste, credem noi, sunt conectate.