Nu este nicio ruşine în a avea grijă de sănătatea ta mentală

Când stresul a devenit mult prea mare pentru antreprenorul Sangu Delle, a trebuit să îşi confrunte propria prejudecată, aceea că bărbații nu ar trebui să aibă grijă de sănătatea lor mentală. În această prezentare, Delle împărtăşeşte modul în care a învăţat să facă faţă anxietăţii într-o societate care nu se simte comfortabil când vine vorba de emoţii. Părerea sa este că: „A fi sinceri cu privire la felul în care ne simţim nu ne face mai slabi, ci ne face să fim umani."

Anul trecut...

a fost iadul pentru mine.

(Râsete)

A fost prima dată când am mâncat
„jollof" nigerian.

(Râsete)

De fapt, cu toată seriozitatea,

aveam o mulţime de probleme personale.

Confruntat cu un stres imens,

am suferit un atac de panică.

În unele zile, nu puteam lucra.

În alte zile...

tot ce am vrut să fac a fost
să stau în pat şi să plâng.

Doctorul m-a întrebat dacă aș vrea
să vorbesc cu un specialist

în sănătate mentală

despre stres şi anxietate.

Sănătate mentală?

Am strigat în timp ce dădeam puternic
din cap în semn de protest.

Am simţit o ruşine enormă.

Am simţit greutatea stigmatizării.

Am o familie iubitoare care mă susține

şi prieteni incredibil de loiali,

cu toate astea, nu îmi plăcea deloc ideea
de a vorbi cu cineva

despre durerea pe care o simţeam.

M-am simţit sufocat de mentalitatea rigidă

a ceea ce înseamnă
masculinitatea africană.

„Oamenii au probleme reale, Sangu.

Treci peste asta!"

Prima dată când am auzit
de „sănătate mentală",

eram un student începător din Ghana,

la Peddie School, în New Jersey.

Tocmai trecusem prin experienţa brutală

de a pierde șapte oameni dragi
într-o singură lună.

Asistenta de la școală,

îngrijorată fiind pentru mine
- Dumnezeu să o binecuvânteze -

a întrebat despre sănătatea mea mentală.

„E dusă cu capul?", mă întrebam.

Nu ştie oare că sunt un bărbat african?

(Râsete)

Precum Okonkwo în „Things Fall Apart,"

noi, bărbaţii africani, nici nu procesăm,
nici nu exprimăm emoţiile.

Noi rezolvăm problemele pe care le avem.

(Aplauze)

Noi rezolvăm problemele pe care le avem.

Mi-am sunat fratele şi am râs de „Oyibo"
- oamenii albi -

şi de bolile lor ciudate --

depresie, ADD şi acele „lucruri ciudate."

Pe când creșteam în Africa de Vest,

când oamenii foloseau expresia „nebun",
noi ne gândeam la cineva dus cu pluta,

cu părul murdar
şi împletit în codițe rasta,

mormăind pe jumătate dezbrăcat pe străzi.

Cu toţii cunoşteam acest om.

Părinţii noștri ne-au avertizat
cu privire la el.

„Mami, mami, de ce e acest om nebun?"

„Droguri!

Dacă doar te uiţi la droguri,
ajungi ca el."

(Râsete)

Dacă faci pneumonie,

mama ta va fugi cu tine
la cel mai apropiat spital

pentru tratament medical.

Dar, dacă îndrăzneşti să declari
că ai depresie,

pastorul local va veni de îndată
să îndepărteze demonii

şi să acuze vrăjitoarele din sat.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,

sănătatea mentală înseamnă capacitatea

de a face faţă stresului normal.

Înseamnă să poţi lucra productiv

și să poți aduce o contribuție
comunității.

Sănătatea mentală include bunăstare
emoţională, psihologică şi socială.

Global, 75% dintre cazurile
de sănătate mentală

se găsesc în ţările sărace.

Totuși, cele mai multe guverne africane

investesc mai puţin de 1% din bugetul
pentru sănătate

în sănătatea mentală.

Chiar mai rău de atât,

în Africa avem o mare lipsă
de medici psihiatrii.

Nigeria, spre exemplu, are aproximativ

200 de psihiatrii,
la o populaţie de 200 de milioane.

În toată Africa,

90% din oamenii noştri nu au acces
la tratament.

Ca rezultat,

suferim în solitudine,

reduşi la tăcere de stigmatizare.

Noi, ca africani, adesea răspundem
la problemele mentale cu distanţare,

ignorare,

vină,

frică

şi furie.

Într-un studiu realizat
de Arboleda-Flórez,

în care întreba direct:
„Care este cauza bolilor mentale?",

34% dintre respondenţii nigerieni
au menţionat utilizarea drogurilor,

iar 19% au spus că este vorba despre furia
divină și voia lui Dumnezeu.

(Râsete)

12% au spus că este vorba

de vrăjitorie şi posedare spirituală.

Dar puţini au menţionat alte cauze
cunoscute ale bolilor psihice,

precum genetica,

statutul socio-economic,

războiul,

conflictele

sau pierderea cuiva drag.

Stigmatizarea bolii psihice

adesea rezultă în ostracizarea şi
demonizarea celor care suferă.

Fotojurnalistul Robin Hammond a documentat
o parte dintre aceste abuzuri...

în Uganda,

în Somalia

şi aici în Nigeria.

Pentru mine,

stigmatul este personal.

În 2009, am primit un apel delirant
la miezul nopții.

Cel mai bun prieten al meu -

un fermecător tânăr,
inteligent şi filosofic -

a fost diagnosticat cu schizofrenie.

Am văzut repulsie la unii dintre prietenii
cu care am crescut.

Am auzit chicotelile.

Am auzit şoaptele.

„Ai auzit că a înnebunit?"

(Engleză Kru) „Ai auzit că a înnebunit?"

Comentarii deranjante şi înjositoare
despre starea lui,

cuvinte pe care nu ar trebui să le rostim
despre cineva cu cancer

sau cineva cu malarie.

Cumva, atunci când vine vorba
despre boala psihică

ignoranţa noastră distruge toată empatia.

Am stat alături de el
pe măsură ce comunitatea sa îl izola,

dar iubirea noastră
niciodată nu a oscilat.

Tacit, am devenit interesat
de sănătatea mentală.

Inspirat de starea lui,

am ajutat la găsirea absolvenţilor
interesați de sănătate mentală

de la colegiul meu.

Şi în perioada cât am fost
asistent universitar,

am ajutat mulţi studenţi în problemele
lor de ordin psihologic.

Am văzut studenţii africani suferind

şi neavând cu cine să vorbească.

Chiar şi având aceste cunoştinţe
şi poveştile lor la îndemână,

şi eu, la rându-mi, am suferit,

şi nu am putut vorbi cu nimeni
când mi-am înfruntat anxietatea,

atât de adâncă este teama noastră
de a fi omul nebun.

Cu toţii

-- dar noi, africanii, în mod special --

trebuie să realizăm că greutăţile noastre
psihologice nu ne scad virilitatea,

şi nici trauma noastră
nu ne alterează puterea.

Trebuie să vedem sănătatea mentală
la fel de importantă precum cea fizică.

Trebuie să încetăm să mai suferim
în linişte.

Trebuie să încetăm să stigmatizăm boala

şi să îi traumatizăm pe cei suferinzi.

Vorbiți cu prietenii voștri.

Vorbiți cu cei dragi.

Vorbiți cu specialiștii în sănătate.

Fiți vulnerabili.

Faceți asta având încrederea

că nu sunteți singuri.

Spuneți dacă vă este greu.

A fi sinceri cu privire la ceea ce simţim

nu ne face slabi.

Ne face să fim umani.

Este timpul să punem capăt stigmatului
asociat bolilor psihice.

Deci, data viitoare când auziți
cuvântul „nebun",

nu vă gândiți doar
la cel ce a luat-o razna.

Gândiți-vă la mine.

(Aplauze)

Mulţumesc.

(Aplauze)