Anul trecut... a fost iadul pentru mine. (Râsete) A fost prima dată când am mâncat „jollof" nigerian. (Râsete) De fapt, cu toată seriozitatea, aveam o mulţime de probleme personale. Confruntat cu un stres imens, am suferit un atac de panică. În unele zile, nu puteam lucra. În alte zile... tot ce am vrut să fac a fost să stau în pat şi să plâng. Doctorul m-a întrebat dacă aș vrea să vorbesc cu un specialist în sănătate mentală despre stres şi anxietate. Sănătate mentală? Am strigat în timp ce dădeam puternic din cap în semn de protest. Am simţit o ruşine enormă. Am simţit greutatea stigmatizării. Am o familie iubitoare care mă susține şi prieteni incredibil de loiali, cu toate astea, nu îmi plăcea deloc ideea de a vorbi cu cineva despre durerea pe care o simţeam. M-am simţit sufocat de mentalitatea rigidă a ceea ce înseamnă masculinitatea africană. „Oamenii au probleme reale, Sangu. Treci peste asta!" Prima dată când am auzit de „sănătate mentală", eram un student începător din Ghana, la Peddie School, în New Jersey. Tocmai trecusem prin experienţa brutală de a pierde șapte oameni dragi într-o singură lună. Asistenta de la școală, îngrijorată fiind pentru mine - Dumnezeu să o binecuvânteze - a întrebat despre sănătatea mea mentală. „E dusă cu capul?", mă întrebam. Nu ştie oare că sunt un bărbat african? (Râsete) Precum Okonkwo în „Things Fall Apart," noi, bărbaţii africani, nici nu procesăm, nici nu exprimăm emoţiile. Noi rezolvăm problemele pe care le avem. (Aplauze) Noi rezolvăm problemele pe care le avem. Mi-am sunat fratele şi am râs de „Oyibo" - oamenii albi - şi de bolile lor ciudate -- depresie, ADD şi acele „lucruri ciudate." Pe când creșteam în Africa de Vest, când oamenii foloseau expresia „nebun", noi ne gândeam la cineva dus cu pluta, cu părul murdar şi împletit în codițe rasta, mormăind pe jumătate dezbrăcat pe străzi. Cu toţii cunoşteam acest om. Părinţii noștri ne-au avertizat cu privire la el. „Mami, mami, de ce e acest om nebun?" „Droguri! Dacă doar te uiţi la droguri, ajungi ca el." (Râsete) Dacă faci pneumonie, mama ta va fugi cu tine la cel mai apropiat spital pentru tratament medical. Dar, dacă îndrăzneşti să declari că ai depresie, pastorul local va veni de îndată să îndepărteze demonii şi să acuze vrăjitoarele din sat. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sănătatea mentală înseamnă capacitatea de a face faţă stresului normal. Înseamnă să poţi lucra productiv și să poți aduce o contribuție comunității. Sănătatea mentală include bunăstare emoţională, psihologică şi socială. Global, 75% dintre cazurile de sănătate mentală se găsesc în ţările sărace. Totuși, cele mai multe guverne africane investesc mai puţin de 1% din bugetul pentru sănătate în sănătatea mentală. Chiar mai rău de atât, în Africa avem o mare lipsă de medici psihiatrii. Nigeria, spre exemplu, are aproximativ 200 de psihiatrii, la o populaţie de 200 de milioane. În toată Africa, 90% din oamenii noştri nu au acces la tratament. Ca rezultat, suferim în solitudine, reduşi la tăcere de stigmatizare. Noi, ca africani, adesea răspundem la problemele mentale cu distanţare, ignorare, vină, frică şi furie. Într-un studiu realizat de Arboleda-Flórez, în care întreba direct: „Care este cauza bolilor mentale?", 34% dintre respondenţii nigerieni au menţionat utilizarea drogurilor, iar 19% au spus că este vorba despre furia divină și voia lui Dumnezeu. (Râsete) 12% au spus că este vorba de vrăjitorie şi posedare spirituală. Dar puţini au menţionat alte cauze cunoscute ale bolilor psihice, precum genetica, statutul socio-economic, războiul, conflictele sau pierderea cuiva drag. Stigmatizarea bolii psihice adesea rezultă în ostracizarea şi demonizarea celor care suferă. Fotojurnalistul Robin Hammond a documentat o parte dintre aceste abuzuri... în Uganda, în Somalia şi aici în Nigeria. Pentru mine, stigmatul este personal. În 2009, am primit un apel delirant la miezul nopții. Cel mai bun prieten al meu - un fermecător tânăr, inteligent şi filosofic - a fost diagnosticat cu schizofrenie. Am văzut repulsie la unii dintre prietenii cu care am crescut. Am auzit chicotelile. Am auzit şoaptele. „Ai auzit că a înnebunit?" (Engleză Kru) „Ai auzit că a înnebunit?" Comentarii deranjante şi înjositoare despre starea lui, cuvinte pe care nu ar trebui să le rostim despre cineva cu cancer sau cineva cu malarie. Cumva, atunci când vine vorba despre boala psihică ignoranţa noastră distruge toată empatia. Am stat alături de el pe măsură ce comunitatea sa îl izola, dar iubirea noastră niciodată nu a oscilat. Tacit, am devenit interesat de sănătatea mentală. Inspirat de starea lui, am ajutat la găsirea absolvenţilor interesați de sănătate mentală de la colegiul meu. Şi în perioada cât am fost asistent universitar, am ajutat mulţi studenţi în problemele lor de ordin psihologic. Am văzut studenţii africani suferind şi neavând cu cine să vorbească. Chiar şi având aceste cunoştinţe şi poveştile lor la îndemână, şi eu, la rându-mi, am suferit, şi nu am putut vorbi cu nimeni când mi-am înfruntat anxietatea, atât de adâncă este teama noastră de a fi omul nebun. Cu toţii -- dar noi, africanii, în mod special -- trebuie să realizăm că greutăţile noastre psihologice nu ne scad virilitatea, şi nici trauma noastră nu ne alterează puterea. Trebuie să vedem sănătatea mentală la fel de importantă precum cea fizică. Trebuie să încetăm să mai suferim în linişte. Trebuie să încetăm să stigmatizăm boala şi să îi traumatizăm pe cei suferinzi. Vorbiți cu prietenii voștri. Vorbiți cu cei dragi. Vorbiți cu specialiștii în sănătate. Fiți vulnerabili. Faceți asta având încrederea că nu sunteți singuri. Spuneți dacă vă este greu. A fi sinceri cu privire la ceea ce simţim nu ne face slabi. Ne face să fim umani. Este timpul să punem capăt stigmatului asociat bolilor psihice. Deci, data viitoare când auziți cuvântul „nebun", nu vă gândiți doar la cel ce a luat-o razna. Gândiți-vă la mine. (Aplauze) Mulţumesc. (Aplauze)