Cum călătoresc bacteriile în avion și cum le putem opri

Raymond Wang are doar 17 ani, dar deja ajută la construirea unui viitor mai sănătos. Folosind dinamica fluidelor, a creat simulări computerizate ale modului în care aerul circulă în avioane, iar ceea ce a aflat e îngrijorător -- când o persoană strănută în avion, curentul de aer ajută la răspândirea agenților patogeni și la alți călători. Wang ne arată o animație memorabilă despre cum un strănut „călătorește” în interiorul unui avion și despre soluția lui premiată: un dispozitiv micuț, în formă de aripioară, care crește cantitatea de aer proaspăt din avion și redirecționează aerul încărcat de patogeni, scoțându-l din circulație.

Ridicați mâna

câți ați fost într-un avion
în ultimul an?

Destul de mulți.

Se pare că împărtășiți aceeași experiență

cu mai mult de trei miliarde
de oameni anual.

Când punem atât de mulți oameni
în aceste cutii de metal

care zboară peste tot în lume,

uneori se pot întâmpla astfel de lucruri

și poți contacta o maladie epidemică.

Am abordat tema asta întâia oară

când am auzit de epidemia de Ebola
anul trecut.

Se pare că,

deși Ebola se răspândește
pe căile acestea mai limitate,

prin intermediul fluidelor,

sunt tot felul de alte boli

ce se pot răspândi la bordul avionului.

Partea cea mai urâtă e,
uitându-ne la niște statistici,

că e chiar înspăimântător.

Cu H1N1,

tipul ăsta se decide să meargă cu avionul

și într-un singur zbor

a răspândit boala
la alți 17 oameni.

Un alt tip cu SARS,

într-un zbor de trei ore

a infectat alți 22 de oameni.

Nu asta e ideea mea de superputere.

Când ne uităm la asta aflăm

și că e foarte dificil să ecranezi
toate aceste boli.

Așadar, când cineva urcă în avion,

ar putea fi bolnav

și ar putea fi în perioada de incubație

în care poartă boala,

dar nu prezintă simptome,

și, la rândul lor, ar putea infecta

mulți alți oameni din avion.

Asta funcționează cam așa: chiar acum

vine aer din partea de sus a cabinei

și din lateral, după cum vedeți
indicat cu albastru.

Apoi aerul iese
prin aceste filtre foarte eficiente

care elimină 99.97% din agenții patogeni
de la gura de ieșire.

Ce se întâmplă chiar acum

e că avem acest flux de aer
ce se amestecă.

Dacă cineva ar strănuta,

s-ar crea aceste vârtejuri repetate de aer

înainte ca măcar să treacă prin filtru.

Așa că m-am gândit: evident,
asta e o problemă foarte serioasă.

Nu aveam banii necesari
să merg să-mi cumpăr un avion,

așa că m-am decis
să construiesc un calculator.

Cu o dinamică computerizată a fluidelor,

putem să creăm aceste simulări

care ne oferă date mai concludente

decât dacă am face măsurători în avion.

Funcționează astfel:
începeți cu aceste desene bidimensionale

– le găsiți în lucrări tehnice
pe Internet.

Iau unul și-l pun în acest software
de modelare 3D,

construind acel model 3D.

Apoi divid modelul pe care l-ați văzut
în aceste părți mici,

țesându-l ca să-l poată înțelege
computerul mai bine.

Apoi comunic computerului
pe unde intră și iese aerul din cabină,

adaug multă fizică

și stau acolo și aștept să calculeze
computerul simularea.

Ce obținem cu cabina convențională e asta:

veți observa
că persoana din mijloc strănută,

și „pleosc!” – fix în nasul celorlalţi.

E cam dezgustător.

Din față, îi veți observa
pe cei doi pasageri

care stau lângă pasagerul din mijloc

și nu se distrează prea bine.

Când ne uităm la cel din lateral,

veți observa agenții patogeni
răspândindu-se în lungul cabinei.

Primul gând a fost:
„Asta nu-i bine.”

Am făcut
mai bine de 32 de simulări diferite

și, în final, am găsit soluția asta.

Este – aștept patentarea –
„Global Inlet Director”.

Cu acesta putem reduce
transmiterea patogenilor

de aproximativ 55 de ori

și putem crește inhalarea de aer proaspăt
cu aproximativ 190%.

Iată cum funcționează:

instalăm bucata asta de material compozit

în locurile care deja există în avion.

Deci e foarte rentabil să-l instalezi

și putem să o facem peste noapte.

Tot ce trebuie să facem e să punem
câteva șuruburi și am terminat.

Rezultatele sunt uimitoare.

În loc să avem
acei curenți de aer problematici,

putem crea acești pereți de aer

care coboară între pasageri,

creând zone de respirație
personalizate.

Observați că pasagerul din mijloc
strănută din nou,

dar de data aceasta,
putem să direcționăm asta

înspre filtre pentru a fi eliminat.

Același lucru și în lateral,

veți vedea că putem să împingem
agenții patogeni în jos.

Dacă vă uitați din nou
la același scenariu,

însă cu această inovație instalată,

vedeți cum pasagerul din mijloc strănută,

iar de data aceasta, împingem asta
direct în orificiul de ieșire

înainte să infecteze pe altcineva.

Vedeți că cei doi pasageri
care stau lângă tipul din mijloc

practic nu inhalează patogeni deloc.

Să ne uităm și din lateral,

vedeți un sistem foarte eficient.

Pe scurt, cu acest sistem am câștigat.

Când ne uităm la ce înseamnă asta,

vedem că nu funcționează
numai dacă strănută tipul din mijloc,

ci și dacă strănută cel de la geam

sau cel de lângă interval.

Cu această soluție,
ce înseamnă asta pentru lume?

Când ne uităm la asta

de la simularea pe calculator
la viața reală,

putem vedea cu acest model 3D
pe care l-am construit,

în primul rând folosind printarea 3D,

putem vedea
aceiași curenți de aer ajungând

direct la pasageri.

În trecut, epidemia de SARS a însemnat
un cost global

de 40 miliarde de dolari.

În viitor,

un focar al unei boli grave
ar putea costa lumea

mult mai mult de 3 trilioane de dolari.

Înainte trebuia să scoți un avion din uz

pentru una sau două luni,

să petreci zeci de mii de oră de muncă
și să cheltui milioane de dolari,

încercând să schimbi ceva.

Acum însă, putem să instalăm ceva
peste noapte

și să vedem rezultatele imediat.

Trebuie doar să obținem certificatul,

să facem testele de zbor

și să trecem prin toate procesele
de autorizare reglementară.

Asta demonstrează că,
uneori, cele mai bune soluții

sunt cele mai simple.

În urmă cu doi ani

proiectul ăsta nu ar fi fost posibil,

pentru că tehnologia de atunci
nu era suficientă.

Acum, însă, cu tehnica avansată de calcul

și cu cât de dezvoltat e Internetul,

e chiar epoca de aur pentru inovații.

Întrebarea pe care v-o pun astăzi este:
de ce să așteptăm?

Împreună putem construi viitorul astăzi.

Mulțumesc.

(Aplauze)