Ridicați mâna câți ați fost într-un avion în ultimul an? Destul de mulți. Se pare că împărtășiți aceeași experiență cu mai mult de trei miliarde de oameni anual. Când punem atât de mulți oameni în aceste cutii de metal care zboară peste tot în lume, uneori se pot întâmpla astfel de lucruri și poți contacta o maladie epidemică. Am abordat tema asta întâia oară când am auzit de epidemia de Ebola anul trecut. Se pare că, deși Ebola se răspândește pe căile acestea mai limitate, prin intermediul fluidelor, sunt tot felul de alte boli ce se pot răspândi la bordul avionului. Partea cea mai urâtă e, uitându-ne la niște statistici, că e chiar înspăimântător. Cu H1N1, tipul ăsta se decide să meargă cu avionul și într-un singur zbor a răspândit boala la alți 17 oameni. Un alt tip cu SARS, într-un zbor de trei ore a infectat alți 22 de oameni. Nu asta e ideea mea de superputere. Când ne uităm la asta aflăm și că e foarte dificil să ecranezi toate aceste boli. Așadar, când cineva urcă în avion, ar putea fi bolnav și ar putea fi în perioada de incubație în care poartă boala, dar nu prezintă simptome, și, la rândul lor, ar putea infecta mulți alți oameni din avion. Asta funcționează cam așa: chiar acum vine aer din partea de sus a cabinei și din lateral, după cum vedeți indicat cu albastru. Apoi aerul iese prin aceste filtre foarte eficiente care elimină 99.97% din agenții patogeni de la gura de ieșire. Ce se întâmplă chiar acum e că avem acest flux de aer ce se amestecă. Dacă cineva ar strănuta, s-ar crea aceste vârtejuri repetate de aer înainte ca măcar să treacă prin filtru. Așa că m-am gândit: evident, asta e o problemă foarte serioasă. Nu aveam banii necesari să merg să-mi cumpăr un avion, așa că m-am decis să construiesc un calculator. Cu o dinamică computerizată a fluidelor, putem să creăm aceste simulări care ne oferă date mai concludente decât dacă am face măsurători în avion. Funcționează astfel: începeți cu aceste desene bidimensionale – le găsiți în lucrări tehnice pe Internet. Iau unul și-l pun în acest software de modelare 3D, construind acel model 3D. Apoi divid modelul pe care l-ați văzut în aceste părți mici, țesându-l ca să-l poată înțelege computerul mai bine. Apoi comunic computerului pe unde intră și iese aerul din cabină, adaug multă fizică și stau acolo și aștept să calculeze computerul simularea. Ce obținem cu cabina convențională e asta: veți observa că persoana din mijloc strănută, și „pleosc!” – fix în nasul celorlalţi. E cam dezgustător. Din față, îi veți observa pe cei doi pasageri care stau lângă pasagerul din mijloc și nu se distrează prea bine. Când ne uităm la cel din lateral, veți observa agenții patogeni răspândindu-se în lungul cabinei. Primul gând a fost: „Asta nu-i bine.” Am făcut mai bine de 32 de simulări diferite și, în final, am găsit soluția asta. Este – aștept patentarea – „Global Inlet Director”. Cu acesta putem reduce transmiterea patogenilor de aproximativ 55 de ori și putem crește inhalarea de aer proaspăt cu aproximativ 190%. Iată cum funcționează: instalăm bucata asta de material compozit în locurile care deja există în avion. Deci e foarte rentabil să-l instalezi și putem să o facem peste noapte. Tot ce trebuie să facem e să punem câteva șuruburi și am terminat. Rezultatele sunt uimitoare. În loc să avem acei curenți de aer problematici, putem crea acești pereți de aer care coboară între pasageri, creând zone de respirație personalizate. Observați că pasagerul din mijloc strănută din nou, dar de data aceasta, putem să direcționăm asta înspre filtre pentru a fi eliminat. Același lucru și în lateral, veți vedea că putem să împingem agenții patogeni în jos. Dacă vă uitați din nou la același scenariu, însă cu această inovație instalată, vedeți cum pasagerul din mijloc strănută, iar de data aceasta, împingem asta direct în orificiul de ieșire înainte să infecteze pe altcineva. Vedeți că cei doi pasageri care stau lângă tipul din mijloc practic nu inhalează patogeni deloc. Să ne uităm și din lateral, vedeți un sistem foarte eficient. Pe scurt, cu acest sistem am câștigat. Când ne uităm la ce înseamnă asta, vedem că nu funcționează numai dacă strănută tipul din mijloc, ci și dacă strănută cel de la geam sau cel de lângă interval. Cu această soluție, ce înseamnă asta pentru lume? Când ne uităm la asta de la simularea pe calculator la viața reală, putem vedea cu acest model 3D pe care l-am construit, în primul rând folosind printarea 3D, putem vedea aceiași curenți de aer ajungând direct la pasageri. În trecut, epidemia de SARS a însemnat un cost global de 40 miliarde de dolari. În viitor, un focar al unei boli grave ar putea costa lumea mult mai mult de 3 trilioane de dolari. Înainte trebuia să scoți un avion din uz pentru una sau două luni, să petreci zeci de mii de oră de muncă și să cheltui milioane de dolari, încercând să schimbi ceva. Acum însă, putem să instalăm ceva peste noapte și să vedem rezultatele imediat. Trebuie doar să obținem certificatul, să facem testele de zbor și să trecem prin toate procesele de autorizare reglementară. Asta demonstrează că, uneori, cele mai bune soluții sunt cele mai simple. În urmă cu doi ani proiectul ăsta nu ar fi fost posibil, pentru că tehnologia de atunci nu era suficientă. Acum, însă, cu tehnica avansată de calcul și cu cât de dezvoltat e Internetul, e chiar epoca de aur pentru inovații. Întrebarea pe care v-o pun astăzi este: de ce să așteptăm? Împreună putem construi viitorul astăzi. Mulțumesc. (Aplauze)