Câte Universuri există?

Faptul că nimeni nu știe răspunsul la acestă întrebare e ceea ce o face interesantă. Povestea Fizicii e cea a înțelegerii exponențiale a realității, până în punctul în care fizicienii postulează acum că ar putea exista mai multe Universuri decât doar al nostru. Chris Anderson explorează implicațiile incitante ale acestei idei.

Uneori când sunt într-o călătorie
lungă cu avionul,

mă uit la munți și la deșerturi

și încerc să înțeleg
cât de mare e Pământul.

Apoi îmi amintesc că există un corp
ceresc pe care-l vedem zilnic

și care poate cuprinde
un milion de Pământuri.

Soarele pare imposibil de mare,

dar în imensitatea spațiului
e un vârf de ac,

una dintre 400 de miliarde de stele
din galaxia Calea Lactee,

pe care o poți vedea într-o noapte senină
ca o ceață albă de-a curmezișul cerului.

Și e mai mult de atât.

Există 100 de miliarde de galaxii
detectabile de telescoapele noastre.

Dacă fiecare stea
ar fi cât un fir de nisip,

Calea Lactee ar avea
destule stele ca să umple cu nisip

o plajă de 10 pe 10 metri,
adâncă de un metru,.

Iar întregul Pământ n-are destule plaje

ca să reprezinte stelele
din întreg Universul.

O astfel de plajă ar avea
de sute de milioane de kilometri.

Sfinte Stephan Hawking, sunt multe stele.

Dar el și alți fizicieni cred acum

într-o realitate inimaginabil mai mare.

În primul rând, cele 100 de miliarde
de galaxii văzute de telescoapele noastre

sunt probabil o fracțiune
minusculă din total.

Spațiul se extinde cu o rată accelerată.

Majoritatea galaxiilor

se depărtează de noi atât de repede

că lumina de la ele s-ar putea
să nu ne mai ajungă.

Totuși, realitatea fizică aici pe Pământ

e profund conectată
cu galaxiile depărtate, invizibile.

Le putem considera parte
a Universului nostru.

Ele alcătuiesc un singur edificiu gigant,

au aceleași legi fizice și sunt făcute
din aceleași tipuri de atomi, electroni,

protoni, quarci, neutrino,
care ne alcătuiesc și pe noi.

Cu toate acestea,
teorii recente în fizică,

inclusiv cea numită Teoria Corzilor,

ne spun că ar putea fi
nenumărate alte universuri,

formate cu alt tip de particule,

cu proprietăți diferite,
și cu legi diferite.

Majoritatea acestor universuri
n-ar putea susține viața,

și ar putea exista doar o nanosecundă,

dar oricum, combinate,

ele alcătuiesc un vast multivers
de posibile universuri,

cu până la 11 dimensiuni, având
caracteristici peste orice imaginație.

Versiunea cea mai acceptată
a teoriei corzilor

prezice un multivers făcut din 10
la puterea 500 de universuri.

Asta înseamnă 10 urmat de 500 de zerouri,

un număr atât de imens încât
dacă fiecare atom din universul observabil

ar avea propriul univers

și toți atomii în toate acele universuri,

fiecare ar avea universul lor,

și dacă ai repeta asta încă două cicluri,

Universul nostru încă ar fi
o infimă părticică din total,

adică a trillion trillion trillion
trillion trillion trillion trillion

trillion trillion trillion trillion
trillion trillion trilionimea parte.

Dar chiar și acel număr e minuscul

în comparație alt număr: infinitul.

Unii fizicieni cred
că dimensiunea spațiu-timp

e literalmente infinită
și conține un număr infinit

de așa numite Universuri
nișă cu proprietăți variate.

Ce-ți face creierul?

Dar Teoria Cuantică adaugă
un întreg alt aspect.

Teoria a fost dovedită
dincolo de orice îndoială,

dar interpretarea ei e derutantă.

Unii fizicieni
cred că poți să te lămurești

dacă-ți imaginezi că acel număr uriaș
de universuri paralele

sunt născute în fiecare moment,

multe din ele ar fi asemănătoare
lumii în care trăim,

și ar include multiple copii ale tale.

Într-un Univers, absolvi cu onoruri
și te căsătorești cu persoana visurilor,

iar în altul nu chiar așa.

Alți oameni de știință
spun că astea sunt baliverne.

Singurul răspuns logic la întrebarea
câte universuri există, este unul,

numai un Univers.

Iar unii filozofi și mistici

ar argumenta că și propriul
nostru univers e o iluzie.

După cum vezi,

nu există niciun acord
cu privire la această întrebare,

nici măcar pe aproape.

Tot ce știm e că răspunsul
e undeva între zero și infinit.

Ei bine, cred că mai știm încă un lucru.

Asta e o epocă grozavă de studiat fizica.

S-ar putea că trecem
prin cea mai mare schimbare

de paradigmă în cunoaștere
pe care umanitatea a văzut-o vreodată.