Câte Universuri există?

Faptul că nimeni nu știe răspunsul la acestă întrebare e ceea ce o face interesantă. Povestea Fizicii e cea a înţelegerii exponenţiale a realităţii, până în punctul în care fizicienii postulează acum că ar putea exista mai multe Universuri decât doar al nostru. Chris Anderson explorează implicaţiile incitante ale acestei idei.

(Muzică)

Uneori când sunt într-o călătorie lungă cu avionul,

mă uit la munți și la deșerturi

și încerc să înțeleg cât e de mare Pământul.

Apoi îmi amintesc că există un corp ceresc pe care-l vedem în fiecare zi

care e de 1 milion de ori mai mare ca Pământul.

Soarele pare imposibil de mare,

dar în imensitatea spațiului e un vârf de ac,

una dintre 400 de miliarde de stele din galaxia Calea Lactee,

pe care o poți vedea într-o noapte senină ca o ceață albă de-a curmezișul cerului.

Și de fapt e mai mare.

Există 100 de miliarde de galaxii detectabile de telescoapele noastre.

Dacă fiecare stea ar fi cât un fir de nisip,

Calea Lactee ar avea destule stele ca să umple

o plajă de 10 pe 10 m, adâncă de 1 m.

Iar întregul Pământ n-are destule plaje

ca să reprezinte stelele din întreg Universul.

O astfel de plajă ar fi literalmente de sute de milioane de mile.

Sfinte Stephan Hawking, astea-s multe stele.

Dar el și alți fizicieni cred acum

într-o realitate inimaginbil mai mare.

În primul rând, cele 100 de miliarde de galaxii văzute de telescoapele noastre

sunt probabil o fracțiune minusculă din total.

Spațiul se extinde

cu o rată accelerată. Vasta majoritate a galaxiilor

se depărtează de noi atât de repede

că lumina de la ele s-ar putea să nu ne mai ajungă.

Totuși, realitatea fizică aici pe Pământ

e profund conectată cu galaxiile depărtate, invizibile.

Le putem considera parte a Universului nostru.

Ele alcătuiesc un singur edificiu gigant,

ascultând de aceleași legi fizice și toate sunt făcute din aceleași tipuri de atomi, electroni,

protoni, quarci, neutrinos, care ne alcătuiesc pe mine și pe tine.

Cu toate acestea, teorii recente în Fizică

inclusiv cea numită Teoria Corzilor,

ne spun acum că ar putea fi nenumărate alte universuri,

formate cu alt tip de particule,

cu proprietăți diferite, ascultând de diferite legi.

Majoritatea acestor universuri n-ar putea susține viața,

și ar putea licări în existență într-o nanosecundă,

dar oricum, combinate,

ele alcătuiesc un vast multiunivers de posibile universuri,

cu până la 11 dimensiuni, prezentând caracteristici peste orice imaginație.

Versiunea cea mai acceptată a teoriei corzilor

prezice un multivers făcut din 10 la puterea 500 de universuri.

Asta-i 10 urmat de 500 de zerouri,

un număr atât de imens încât dacă fiecare atom din universul observabil

ar avea propriul univers

și toți atomii în toate acele universuri,

fiecare ar avea universul lor,

și ai repeta asta încă în două cicluri,

Universul nostru încă ar fi o infimă părticică din total --

adică a trillion trillion trillion trillion trillion trillion trillion trillion trillion trillion trillion trillion trillion trillion trilionimea parte.

Dar chiar și acel număr e minuscul

în comparație cu infinitul.

Unii fizicieni cred că spațiu-timp e un continuum,

literalmente infinit și conține un număr infinit

de așa numite Universuri nișă cu proprietăți variate.

Ce-ți face creierul?

Dar Teoria Cuantică adaugă un întreg alt aspect.

Teoria a fost dovedită adevărată dincolo de orice îndoială,

dar interpretarea ei e derutantă.

Unii fizicieni cred că poți să te lămurești

dacă-ți imaginezi acel număr uriaș de universuri paralele

că sunt născute în fiecare moment,

multe din ele ar fi asemănătoare lumii în care trăim,

și ar include multiple copii ale tale.

Într-un astfel de Univers, ai absolvi cu onoruri și te-ai căsători cu persoana visurilor tale,

iar în altul nu chiar așa.

Alți oameni de știință spun că astea-s baliverne.

Singurul răspuns logic la întrebarea, câte universuri există, este unul,

numai un Univers.

Iar unii filozofi și mistici

ar argumenta că și propriul nostru univers e o iluzie.

Așa că vezi,

nu există niciun acord cu privire la această întrebare,

nici măcar pe-aproape.

Tot ce știm: răspunsul e undeva între zero și infinit.

Ei bine, cred că mai știm încă un lucru.

Asta-i o epocă grozavă de studiat Fizica.

S-ar putea că trecem prin cea mai mare schimbare

de paradigmă în cunoaștere pe care umanitatea a văzut-o vreodată.