Un tur scurt al ultimilor 4 miliarde de ani (dinozaurii nu sunt incluși)

În acest tur haios valvârtej al ultimilor patru miliarde de ani de evoluție, Lauren Salallan, paleontolog și membră a organizației TED, ne face cunoștință cu unele dintre animalele sălbatice care au cutreierat planeta preistorică (de la rechini cu aripi, la crocodili galopanți și rinoceri cu gât lung) și ne arată de ce paleontologia înseamnă mult mai mult decât dinozauri.

Paleontologia:

o știință plăcută copiilor mici,

concentrată pe dezgroparea dinozaurilor

într-un costum „Jurassic Park”.

Craniile sunt scoase din pământ

și expuse public pentru vizionare.

Relevanța acesteia, dincolo de reclame,
cărți de colorat și filme cu monștri

nu este cunoscută.

Nu...

Așteptați.

Asta nu este deloc paleontologie.

Paleontologia nu e altceva
decât studiul vieților din trecut.

Toate viețile din trecut.

De la strămoși la forme extraterestre.

Aceasta implică întrebări fundamentale
precum: „Cine suntem noi?”

și: „Cum am ajuns aici?”,

utilizând cea mai largă
definiție posibilă pentru „noi”:

viața însăși.

Dinozaurii, o categorie de păsări,

sunt doar un mic procent din aceasta.

(Râsete)

Totuși, au parte de cea mai multă atenție
din partea mass-mediei.

[Diversitatea incredibilă a vieții antice,
Dinozauri, Paleontologie]

E o memă foarte potrivită;
nu am făcut-o eu.

Acesta este adevărul.

Oricum, majoritatea paleontologilor
cred că dinozaurii doar deschid apetitul.

Sunt atâtea lucruri mai grozave
în registrul fosil,

și știm atât de multe despre ele.

Să facem un tur scurt fără dinozauri

al ultimilor patru miliarde de ani.

(Râsete)

În primul rând, materialul genetic.

Virusurile au început să producă proteine,

distrugând astfel mediul înconjurător.

Pământul era infectat cu viață.

Unele dintre aceste bacterii noi
au învățat să folosească lumina soarelui,

producând oxigen,

absorbând carbon din aer,

distrugând nutrienții de fier
ai altor microbi,

și transformându-i în rugină.

Asta a avut loc timp de miliarde de ani.

Unele bacterii au consumat alte bacterii,

obținând astfel abilitatea
de a transforma oxigenul în energie,

devenind precursorii
animalelor și plantelor.

Dar, ca rezultat,
au existat șocuri climatice,

de la cald la rece și viceversa,

care au transformat Pământul
în bulgăre de zăpadă acoperit cu ghețari.

Termenul tehnic pentru această perioadă
este „Pământul bulgăre de zăpadă”.

(Râsete)

Acum șapte-opt sute de milioane de ani.

În orice caz, microbii s-au unit,

creând viață multicelulară.

Acum 600 de milioane de ani,

au apărut colonii geometrice,
care aspirau microbii din apă.

Acestea au fost curând înlocuite
de strămoșii animalelor moderne.

Explozia din Cambrian.

Rudele homarului au mâncat alte animale,

capturându-le cu brațele lor agățătoare.

Viermii nereis pelagica
s-au târât pe fundul mării și sub el,

creând noi ecosisteme.

Strămoșii noștri mormoloci
evadau de-a lungul coastelor antice,

în timp ce rudele lor,
țiparii cu dinți scrâșnitori în gât,

înotau deasupra primelor recife de corali
care arătau ca un con de înghețată,

evitând monștrii mari cât un autobuz

și scorpionii de mare înfometați.

Ciuperca de plante a ajuns pe uscat.

Dar apoi ghețarii s-au întors,
omorând aproape totul.

Dar extincțiile în masă
deschid oportunități.

Agnatele au invadat oceanul,

le-au crescut dinți
și în final înotătoare.

Păianjeni, scorpioni, melci și viermi
au venit pe uscat.

Undeva prin China,
unui pește i-au crescut fălci

și descendenții săi au dus agnatele,

scorpionii de mare și planctonul ramificat

la dispariție.

Unii dintre acești pești

aveau oase în înotătoare

și degete încolțite,

șapte sau opt pe înotătoare.

Pe uscat, plantele au devenit copaci,

crescând masiv

sau răspândindu-și sporii
doar o singură dată înainte de a muri.

Dar apoi ghețarii s-au întors din nou,

și a fost extincția în masă numărul doi.

A fost epoca peștilor ciudați
și crinilor de mare placați.

Rechini cu aripi.

Rechini cu fălci ferăstrău.

Rechini cu înotătoare
acoperite cu dințișori.

Rechini cu plăci cu dinți zdrobitoare.

Pești osoși care arătau
ca țiparii și scalarii moderni

pentru prima dată.

Zonele umede s-au dezvoltat,

au apărut milipede de 3 metri
și libelule gigantice.

Acestea s-au răspândit
pe supercontinentul Pangaea și au murit,

creând cărbune,

ducând la o Epocă de Gheață
de 100 de milioane de ani.

În cele din urmă, vertebratele
au ajuns pe uscat în mod permanent,

ducând la amfibieni
asemănători aligatorilor

și protomamifere cu dinți ascuțiți.

Dar apoi vulcanii au erupt
peste toată Siberia,

aproape totul a murit

și asta a fost
extincția în masă numărul trei.

[Râsete]

Viața de zi aproape murise.

Un singur mamifer cu fildeși
a supraviețuit și a prosperat,

dar a fost înlocuit în scurt timp
de crocodili galopanți.

În ocean, reptilele marine,

plute gigantice create
de rudele vii ale aricilor de mare

și calamari blindați, ammonite,
de orice fel și formă.

Dar apoi, Pangaea a început să se separe,

formând o mare de lavă

care într-o zi va avea să devină
Oceanul Atlantic,

împrăștiind gaz toxic în atmosferă,

ducând la extincția în masă numărul patru.

[Râsete]

De fapt există mult mai multe
decât acestea cinci,

aici sunt cele mari.

[Râsete]

Deci, în cele din urmă,
au existat pești de mărimea unei balene,

și peștii moderni au asaltat coralii,

s-au făcut gigantici capturând alge
ca să mănânce soare.

Au apărut crabi, pisici de mare
și alți pești cu dinți nimicitori,

zdrobind scoici

și ducând la o cursă înarmată
între prădători și pradă.

A avut loc o explozie
a biodiversități marine.

Mamiferele se cățărau în copaci, zburau

și făceau o mulțime de alte lucruri
care într-un fel par moderne.

Se hrăneau cu primele flori
polenizate de primele albine.

Au avut loc revoluții ecologice
pe uscat și pe mare,

ducând la lumea modernă.

Cu excepția faptului că un asteroid
a lovit Mexicul,

ceea ce a declanșat vulcanii
din cealaltă pare a lumii, în India,

și aproape totul a murit din nou.

[Râsete]

Dar - întotdeauna există un dar,
căci încă suntem aici -

mamiferele s-au ridicat din cenușă,

au devenit mici sub căldură extremă
și apoi din ce în ce mai mari.

Existau palmieri și șerpi în Arctica.

Câinii prădători de căprioară
se zbenguiau de-a lungul râurilor antice,

în timp ce rudele lor s-au întors în ocean

devenind primele balene
asemănătoare vidrei.

Hienele și alte tipuri de carnivori

au fost alungate
de rinoceri gigantici cu gâtul lung.

În acest moment
totul pare a fi într-un fel familiar

și nu prea.

În Antarctica a început o eră glaciară,

formând prima calotă polară stabilă
în două sute de milioane de ani.

Acest lucru a secat restul lumii,

dar a permis apariția ierburilor,
rozătoarelor, pisicilor.

Undeva în Africa,

o maimuță începuse să meargă
de-a lungul noii savane.

Oh, și existau somoni gigantici
cu dinți-sabie,

trebuie să menționez aceasta.

[Râsete]

Deci știm că s-au întâmplat toate acestea

și multe altele.

Cum?

De ce?

Paleontologia este o știință prosperă

la intersecția mai multor
alte domenii și tehnologii.

Nu există date mai mari
decât registrul fosilifer,

și noi săpam fiecare părticică din el.

Folosim tomografii,

folosim izotopi,

folosim genomuri,

folosim roboți,

folosim simulări matematice,

și tot felul de date analitice.

Maximizăm toate acestea,
astfel încât să putem înțelege trecutul

și cum funcționează evoluția.

De asemenea, ne permite
să facem previziuni pentru viitor.

Ce se va întâmpla
după următoarea extincție în masă?

Ce lucruri ciudate vor mai apărea?

Oare mamiferele vor fi din nou mai mici?

Oare vor mai exista mamifere?

În concluzie,

am învățat multe despre dinozauri.

Dar mai sunt atâtea de învățat

din celelate 99.9 la sută
din lucrurile care au trăit vreodată.

Și asta este paleontologia.

Vă mulțumesc!

(Aplauze și încurajări)