Andrew McAfee -- Ne iau roboții joburile?

Roboții și algoritmii devin buni la fabricarea mașinilor, scrierea de articole, traduceri -- joburi care mai demult necesitau o ființă umană. Prin urmare, ce ne rămâne nouă oamenilor să facem? Andrew McAfee parcurge datele recente privind munca umană și spune: „Încă n-am văzut nimic.” Apoi privește istoria în ansamblu și ajunge la perspective de viitor surprinzătoare și incitante.
(Filmat la TEDxBoston)

Când zeci de milioane de oameni

sunt șomeri sau parțial angajați,

ne întrebăm ce influență are tehnologia asupra forței de muncă.

Urmărind conversația, realizez că

subiectul e potrivit,

dar pierde esența.

Întrebarea centrală este

dacă tehnologiile digitale afectează posibilitatea

oamenilor de a-și câștiga existența, sau pus altfel,

ne iau roboții joburile?

Sunt dovezi ca tendința există.

Marea Recesiune s-a sfârșit când PIB-ul american

și-a reluat creșterea lentă și susținută și alți indicatori economici

au început să-și revină, îmbunătățindu-se constant.

Profiturile corporatiste au crescut.

Iar dacă incluzi profiturile băncilor,

acestea au fost mai mari ca oricând.

Investițiile corporatiste în echipamente,

hardware și software sunt mai mari ca oricând.

Deci companiile cheltuiesc.

Dar nu angajează.

Linia roșie indică raportul de angajați din totalul populației,

procentul de americani cu vârste de angajare

care au efectiv de lucru.

Vedem că s-a prăbușit în timpul Recesiunii

și n-a început să salte de loc.

Dar nu e doar o poveste a recesiunii.

Decada pe care tocmai am parcurs-o a înregistrat

o creștere anemică a numărului de joburi, în special

comparat cu alte decade, iar după 2000

e prima dată în istorie când au fost mai puțini

angajați la sfârșitul decadei decât la început.

Nu asta vrei să vezi.

Când reprezinți grafic numărul angajatorilor potențiali

raportat la numărul joburilor din țară, observi prăpastia

tot mai mare în timp, ca în timpul recesiunii

să se prăbușească.

Am făcut niște calcule, am luat PIB-ul

și creșterea productivității muncii din ultimii 20 de ani,

le-am proiectat ca să văd

de câte joburi ar fi avut nevoie economia ca să

continue să crească. Iată linia ce-a rezultat.

E bine sau rău? Asta-i predicția extrapolată a guvernului

pentru populația cu vârste de angajare.

Dacă aceste predicții sunt corecte, prăpastia nu se va închide.

Dar nu cred că proiecțiile sunt corecte.

Cred că proiecția mea e mult prea optimistă

căci eu îmi imaginam că viitorul

urma să fie ca trecutul,

cu o creștere a productivității muncii, dar e contrar cu ce vedem.

Cred că încă n-am văzut nimic

din impactul tehnologiei asupra forței de muncă.

Doar în ultimii doi ani am văzut dispozitive digitale

expunând abilități nemaivăzute până acum,

iar asta sapă adânc în joburile oamenilor.

Să vă dau două exemple.

De-alungul întregii istorii, dacă doreai ceva tradus

dintr-o limbă în alta,

trebuia să angajezi o ființă umană.

În prezent avem servicii de traduceri în limbi multiple,

instantanee, automate, disponibile gratuit,

pe multe din aparatele noastre, inclusiv pe smartphone.

Dacă le-ați folosit, știți că nu-s perfecte,

dar sunt acceptabile.

Pe parcursul întregii istorii, dacă trebuia ceva scris,

un raport sau un articol, trebuia să implici o persoană.

Nu mai e cazul. Acesta-i un articol online din Forbes,

despre profiturile Apple.

A fost scris de un algoritm.

Și nu e doar acceptabil. E perfect.

Mulți se uită și spun: „Ok,

dar astea sunt sarcini specifice, specializate

și majoritatea experților în cunoștințe sunt generaliști

și tot ce fac, acumulează expertiză și cunoștințe,

folosindu-le ca să reacționeze

în mare viteză la cereri impredictibile.

Iar asta e foarte greu de automatizat.”

Unul dintre cei mai impresionanți experți,

de curând, e un tip pe nume Ken Jennings.

A câștigat show-ul „Jeopardy!" 74 de ori la rând,

însumând trei milioane de dolari în premii.

Acesta-i Ken, la dreapta, în timp ce e întrecut de Waston,

supercomputerul participant la „Jeopardy!",
programat de IBM.

Când vedem ce poate face tehnologia

cu experții în cunoștințe generale, încep să cred

că poate nu-i ceva atât de special în ideea de generalist,

în special când începem să conectăm pe

Siri cu Watson rezultând tehnologii

care înțeleg ce spunem

și ne răspund.

Siri nu-i perfect, putem să-i ironizăm imperfecțiunile,

dar ar trebui să reținem că

dacă tehnoologii ca Siri și Watson se îmbunătățesc

conform traiectoriei legii lui Moore, ceea ce-i sigur,

în 6 ani nu vor fi de 2 sau 4 ori mai buni.

Vor fi de 16 ori mai buni decât acum.

Deci încep să cred că mare parte din expertiza în cultură generală va fi afectată de această evoluție.

Tehnologiile digitale nu afectează doar experții.

Încep să facă progrese și în lumea fizică.

Am avut ocazia cu puțin în urmă să merg cu mașina autonomă Google

care e așa grozavă cum sună. (Râsete)

Jur că s-a descurcat în traficul de pe autostrada

U.S. 101 foarte lin.

Există 3,5 milioane de oameni

care conduc tiruri ca să-și câștige existența în SUA.

Unii vor fi afectați de această tehnologie.

În prezent, roboții umanoizi sunt primitivi.

Nu pot face prea multe.

Dar evoluează foarte repede, iar DARPA,

sectorul de investiții al Departamentului de Apărare,

încearcă să accelereze traiectoria.

Pe scurt, da, roboții vin să ne ia joburile.

Pe termen scurt, putem stimula creșterea angajărilor

prin încurajarea antreprenoriatului și prin investiții

în infrastructură, pentru că roboții din prezent încă nu sunt

destul de performanți să repare poduri.

Dar în viitorul nu prea îndepărtat, încă în timpul vieții noastre,

vom parcurge tranziția

într-o economie extrem de productivă

care nu necesită multe ființe umane.

Gestionarea acestei tranziții va fi

cea mai grea provocare a societății noastre.

Voltaire a rezumat cauza: „Munca ne salvează de la

cele mai cumplite rele: plictiseală, viciu și lipsuri”

Dar în ciuda acestei provocări,

continui să fiu un optimist digital și am încredere

că tehnologiile digitale pe care le dezvoltăm acum

ne vor conduce într-un viitor inimaginabil

utopic, nu distopic. Ca să explic de ce,

pun o întrebare extrem de generală.

„Care au fost cele mai importante realizări

în istoria omenirii?”

Vreau să împărtășesc câteva răspunsuri primite

la această întrebare. E o întrebare minunată,

care demarează o dezbatere nesfârșită,

pentru că unii vor menționa

sisteme filozofice din Vest și din Est

care au schimbat modul de gândire în lume.

Alții vor spune: „Nu, adevăratele mari realizări

sunt fundamentate pe religiile majore,

care au schimbat civilizațiile

și au influențat viețile mulțimilor de oameni.”

Iar alții spun:

„Ce schimbă de fapt civilizațiile

și modifică viețile oamenilor sunt imperiile,

prin urmare, marile realizări sunt

istoria cuceririlor și războaielor.”

Iar câteva suflete vesele se trezesc spunând:

„Nu uitați molimele și plăgile.” (Râsete)

Există răspunsuri optimiste

prin care unii amintesc de Era explorărilor

și deschiderea lumii.

Alții vorbesc despre realizările intelectuale

în discipline ca matematica,

ce ne-au ajutat să înțelegem lumea,

iar alții de perioadele de înflorire a artelor și științelor.

Astfel, dezbaterea nu se termină niciodată.

N-are sfârșit, n-are o concluzie unică.

Dar dacă ești un tocilar ca mine,

spui: „Ei bine, ce spun datele?”

Și începi să faci grafice cu ce ne interesează,

populația globală, de exemplu,

sau vreo măsură a dezvoltării sociale,

a progresului societății.

Privind graficele,

marile istorii, marile progrese ale omenirii

vor ieși în evidență.

Când introduci datele în grafice

ajungi rapid la concluzii ciudate.

Concluzionezi că niciuna dintre acestea

n-a contat foarte mult. (Râsete)

N-au dat niciun bobârnac la curbele grafice. (Râsete)

A existat o singură poveste, un singur proces

în istoria omenirii care a curbat graficul cu 90 de grade,

şi e o poveste a tehnologiei.

Motorul cu abur și celelalte tehnologii asociate

revoluției industriale au schimbat și influențat

istoria lumii atât de mult încât,

în cuvintele istoricului Ian Morris,

au făcut o glumă din tot ce avusese loc înainte.

Efectul a fost multiplicarea infinită a puterii mușchilor noștri,

depășind limitele capacităților noastre musculare.

Acum traversăm printr-o perioadă de depășire

a limitelor capacităților creierelor noastre,

multiplicând infinit puterile noastre mintale.

Cum ar putea asta să nu aibă un efect la fel de mare

ca depășirea capacității musculare?

Chiar riscând să mă repet,

considerând ce se petrece în tehnologia digitală în prezent,

nu suntem nici măcar pe-aproape de finalul

efectului asupra economiei și societății noastre.

Singura concluzie ce se impune: „Încă n-am văzut nimic.

Ce-i mai bun abia va veni.”

Să vă dau două exemple.

Economiile nu depind de energie. Nu depind de capital,

nu depind de muncă. Economiile depind de idei.

Prin urmare inovațiile, ideile

sunt munca cea mai puternică și fundamentală

pe care o putem face pentru economie.

Iată cum obișnuiam să facem inovații.

Găseam o mână de oameni care semănau.

(Râsete)

Îi plasam în instituții de elită

și așteptam inovațiile.

(Râsete)

Ca individ caucazian cu o carieră în MIT și Harvard,

n-am nimic împotrivă. (Râsete)

Dar alții au. Și au stricat petrecerea,

au schimbat codul formal al inovațiilor.

(Râsete)

Așa că iată câștigătorii provocării de programare Top Coder

și vă asigur că nimănui nu-i pasă unde au crescut acești copii,

unde au mers la școală sau cum arată.

Ce-i important e calitatea muncii,

calitatea ideilor.

Tot mai mult vedem acest fenomen

în noua lume deschisă de tehnologie.

Munca inovației devine tot mai deschisă,

tot mai inclusivă, mai transparentă, mai bazată pe merit real.

Și va continua astfel indiferent ce părere are MIT și Harvard,

iar eu n-aș putea fi mai fericit.

Aud uneori: „OK, de acord,

dar tehnologia e încă un instrument al țărilor bogate,

aceste instrumente digitale nu îmbunătățesc viețile

celor de la baza piramidei.

Răspunsul meu categoric: „Astea-s prostii.

Cei de la baza piramidei beneficiază imens de pe urma tehnologiei.”

Economistul Robert Jensen a făcut minunatul studiu

prin care a urmărit în detaliu

ce s-a întâmplat cu satele de pescari din Kerala, India,

când au introdus telefoanele mobile prima dată.

Când scrii pentru *Quarterly Journal of Economics*,

trebuie să folosești limbaj reținut și circumspect,

dar câd citesc articolul simt că Jensen ar vrea

să strige și să spună: „Priviți, a avut mare impact.”

Prețurile s-au stabilizat, oamenii și-au putut planifica viețile.

Risipa nu s-a redus. A fost eliminată total.

Iar viețile cumpărătorilor și vânzătorilor din aceste sate

s-a îmbunătățit semnificativ.

Nu cred că Jensen a fost norocos

și a nimerit în niște sate

unde tehnologia a îmbunătățit lucrurile.

El a cercetat cu grijă fenomenul

care se petrece peste tot unde-i introdusă tehnologia

pentru prima dată într-o comunitate.

Viețile și bunăstarea oamenilor se îmbunătățesc radical.

Analizând dovezile, privind la spațiul din fața noastră,

devin un mare optimist relativ la tehnologia digitală

și cred că minunata afirmație

a fizicianului Freeman Dyson nu e exagerată.

E o reprezentare precisă a ceea ce se petrece.

Tehnologiile sunt daruri deosebite,

iar noi avem marele noroc să trăim în vremuri când

tehnolodia digitală înflorește,

se întinde, se adâncește

și devine tot mai cuprinzătoare în lume.

Așa că, da, roboții ne iau joburile,

dar concentrându-ne pe acest aspect pierdem esența.

Esența este că astfel suntem eliberați să facem alte lucruri,

iar ce vom face, am încredere,

vom reduce sărăcia, munca de corvoadă,

și mizeria în toată lumea. Am mare încredere

că vom învăța să trăim cu impact redus asupra planetei,

și am încredere că ce vom face cu noile instrumente digitale

va fi atât de profund și benefic

încât va lăsa în umbră

tot ce a existat înainte.

Voi lăsa ultimul cuvânt unui avangardist

în progresul digital,

prietenul nostru Ken Jennings. Sunt de acord cu el.

Iată cuvintele lui:

„Eu, unul, accept cu brațele deschise super-lorzii digitali.”

Mulțumesc mult. (Aplauze)