< Return to Video

Am găsit o monedă și m-am simțit ca o milionară

  • 0:00 - 0:04
    Am 5 ani și sunt foarte mândră.
  • 0:04 - 0:08
    Tata tocmai a terminat de construit cea mai frumoasă aripă la casă
  • 0:08 - 0:10
    în satucul nostru din Ucraina.
  • 0:10 - 0:14
    Înauntru nu e decât o groapă mare și urăt mirositoare,
  • 0:14 - 0:18
    dar afară e vopsită în alb perlat
  • 0:18 - 0:22
    și pur si și simplu strălucește în soare.
  • 0:22 - 0:25
    Mă face să mă simt atât de mândră, atât de importantă,
  • 0:25 - 0:28
    încât mă autodeclar liderul micului meu grup de prieteni
  • 0:28 - 0:31
    și inventez misiuni pentru noi.
  • 0:31 - 0:33
    Așa că umblăm din casă-n casă
  • 0:33 - 0:37
    în căutare de muște prinse în pânzele de păianjeni
  • 0:37 - 0:39
    și le eliberăm.
  • 0:39 - 0:41
    Patru ani mai înainte, când aveam un an,
  • 0:41 - 0:43
    după accidentul de la Cernobîl,
  • 0:43 - 0:45
    ploua cu picături negre
  • 0:45 - 0:47
    și părul surorii mele cădea cu pumnii,
  • 0:47 - 0:50
    iar eu am stat nouă luni în spital.
  • 0:50 - 0:51
    Nu era permisă nicio vizită
  • 0:51 - 0:55
    așa că mama mea a mituit pe cineva care lucra la spital.
  • 0:55 - 0:58
    A făcut rost de uniforma unei asistente
  • 0:58 - 1:03
    și se furișa în fiecare seară ca să stea lângă mine.
  • 1:03 - 1:06
    Cinci ani mai târziu, o lumină neașteptată la orizont.
  • 1:06 - 1:10
    Datorită Cernobîlului, primim azil în Statele Unite.
  • 1:10 - 1:14
    Am șase ani și nu plâng când părăsim casa
  • 1:14 - 1:15
    și venim în America
  • 1:15 - 1:19
    pentru că mă aștept să fie un loc plin cu
  • 1:19 - 1:23
    lucruri rare și minunate, banane și ciocolată
  • 1:23 - 1:25
    și gumă de mestecat Bazooka,
  • 1:25 - 1:29
    gumă de mestecat Bazooka cu mici desene animate înăuntru
  • 1:29 - 1:33
    Bazooka din care primim o dată pe an în Ucraina
  • 1:33 - 1:37
    și trebuie să mestecăm o bucată timp de o săptămână întreagă.
  • 1:37 - 1:38
    Așa că în prima zi când ajungem în New York
  • 1:38 - 1:41
    bunica mea și cu mine găsim un penny
  • 1:41 - 1:44
    pe podeaua adăpostului pentru oamenii străzii, unde stăm.
  • 1:44 - 1:46
    Numai că noi nu știm că e un adăpost pentru oamenii străzii.
  • 1:46 - 1:49
    Credem că e un hotel, un hotel cu mulți șobolani.
  • 1:49 - 1:54
    Deci găsim acest penny cam fosilizat în podea
  • 1:54 - 1:57
    și ne gândim că un om foarte bogat probabil că l-a lăsat acolo
  • 1:57 - 1:59
    pentru că oamenii obișnuiți nu pierd bani pur și simplu.
  • 1:59 - 2:02
    Și țin moneda asta de un penny în palmă
  • 2:02 - 2:04
    și e lipicioasă și ruginită
  • 2:04 - 2:07
    dar am impresia că țin în mână o comoară.
  • 2:07 - 2:09
    Mă hotărăsc să-mi cumpăr bucata mea și numai a mea
  • 2:09 - 2:11
    de gumă Bazooka.
  • 2:11 - 2:15
    Și în acel moment mă simt ca un milionar.
  • 2:15 - 2:17
    Peste un an, ajung să mă simt la fel din nou,
  • 2:17 - 2:20
    când găsim un sac plin cu animale de pluș în gunoi
  • 2:20 - 2:22
    și dintr-o dată am mai multe jucării
  • 2:22 - 2:25
    decât am avut vreodată în toată viața mea.
  • 2:25 - 2:27
    Și din nou am același sentiment când auzim
  • 2:27 - 2:29
    o bătaie în ușa apartamentului nostru din Brooklyn,
  • 2:29 - 2:32
    și sora mea și cu mine ne trezim cu un om de livrări
  • 2:32 - 2:34
    cu o cutie de pizza pe care n-am comandat-o.
  • 2:34 - 2:37
    Așa că luăm acea pizza, prima noastră pizza
  • 2:37 - 2:40
    și o devorăm felie după felie
  • 2:40 - 2:44
    în timp ce domnul stă acolo și se holbează la noi din ușă.
  • 2:44 - 2:47
    Și ne spune să plătim, dar noi nu vorbim engleza.
  • 2:47 - 2:49
    Mama vine afară și domnul îi cere bani,
  • 2:49 - 2:50
    dar mama nu are destui.
  • 2:50 - 2:54
    Mama merge 50 de străzi distanță până la servici și-napoi în fiecare zi
  • 2:54 - 2:56
    doar ca să nu cheltuiască bani pe biletul de autobuz.
  • 2:56 - 2:58
    Și chiar atunci vecina noastră bagă capul pe ușă
  • 2:58 - 3:01
    și se înroșește toată de furie când își dă seama
  • 3:01 - 3:03
    că imigranții ăia de jos
  • 3:03 - 3:07
    au pus mâna pe pizza ei.
  • 3:07 - 3:09
    Toată lumea e supărată.
  • 3:09 - 3:13
    Dar pizza e delicioasă.
  • 3:13 - 3:19
    Abia mulți ani mai târziu îmi dau seama cât de puțin am avut.
  • 3:19 - 3:21
    La a zecea noastră aniversare de locuit în America
  • 3:21 - 3:23
    am hotărât să sărbătorim prin a rezerva o cameră
  • 3:23 - 3:26
    la hotelul în care am stat prima dată când am ajuns în Statele Unite.
  • 3:26 - 3:28
    Domnul de la recepție râde și spune
  • 3:28 - 3:31
    ”Nu puteți rezerva o cameră aici. Acesta e un adăpost pentru oamenii străzii.”
  • 3:31 - 3:33
    Și am fost șocați.
  • 3:33 - 3:37
    Soțul meu Brian a fost și el printre cei fără casă în copilărie.
  • 3:37 - 3:40
    Familia lui a pierdut tot, iar când avea 11 ani,
  • 3:40 - 3:43
    a trebuit să trăiască în moteluri cu tatăl lui,
  • 3:43 - 3:46
    moteluri care le luau toată mâncarea
  • 3:46 - 3:50
    și o țineau ca garanție până reușeau să-și plătească facturile.
  • 3:50 - 3:52
    Și odată, când în sfârșit și-a luat cutia
  • 3:52 - 3:56
    de Frosted Flakes înapoi, era plină de gândaci.
  • 3:56 - 3:58
    Dar avea totuși ceva.
  • 3:58 - 4:00
    Avea o cutie de la pantofi pe care o căra cu el peste tot
  • 4:00 - 4:03
    în care erau nouă cărți de benzi desenate,
  • 4:03 - 4:06
    două G.I.Joe pictate astfel încât să arate ca Spider-Man
  • 4:06 - 4:09
    și cinci Gobots. Asta era comoara lui.
  • 4:09 - 4:12
    Acesta era grupul lui de eroi
  • 4:12 - 4:14
    care l-au ținut departe de droguri și găști
  • 4:14 - 4:17
    și nu l-au lăsat să renunțe la vise.
  • 4:17 - 4:18
    O să vă mai povestesc despre încă o membră
  • 4:18 - 4:21
    a familei care a fost pe vremuri fără casă.
  • 4:21 - 4:22
    Ea este Scarlett.
  • 4:22 - 4:25
    Odată ca niciodată, Scarlett era folosită ca momeală în luptele de câini.
  • 4:25 - 4:28
    Era legată și aruncată în ring
  • 4:28 - 4:32
    pentru ca alți câini s-o atace și să fie mai agresivi înainte de luptă.
  • 4:32 - 4:36
    Și acum, zilele astea, Scarlett mănâncă mâncare organică
  • 4:36 - 4:39
    și doarme pe un pat ortopedic pe care e scris numele ei,
  • 4:39 - 4:43
    dar când îi turnăm apă în bolul ei,
  • 4:43 - 4:47
    tot se uită în sus la noi și dă din coadă, recunoscătoare.
  • 4:47 - 4:50
    Câteodată eu și Brian ne plimbâm prin parc cu Scarlett
  • 4:50 - 4:53
    și se rostogolește prin iarbă
  • 4:53 - 4:55
    și doar ne uităm la ea
  • 4:55 - 4:57
    și apoi unul la altul
  • 4:57 - 5:01
    și suntem recunoscători.
  • 5:01 - 5:05
    Uităm de toate frustrările noastre de clasă de mijloc
  • 5:05 - 5:06
    și de dezamăgiri,
  • 5:06 - 5:09
    și ne simțim milionari.
  • 5:09 - 5:10
    Vă mulțumesc.
  • 5:10 - 5:14
    (Aplauze)
Title:
Am găsit o monedă și m-am simțit ca o milionară
Speaker:
Tania Luna
Description:

Copil fiind, Tania Luna și-a părăsit căminul din Cernobîl, Ukraina și a primit azil în SUA. Și într-o zi, pe podeaua adăpostului pentru săraci unde locuia cu familia ei, a găsit un bănuț. Nu se mai simțise niciodată atât de bogată. O meditație asupra bucuriilor dulci-amare din copilărie -- și cum trebuie păstrate ele în memorie.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
05:31

Romanian subtitles

Revisions Compare revisions