Cum pot fotografiile tale să ajute la recuperarea istoriei pierdute

Arheologul digital Chance Coughenour folosește fotografii -- fotografiile tale -- pentru recuperarea obiectelor antice pierdute datorită dezastrelor naturale sau războaielor. După colectarea din surse publice a fotografiilor monumentelor distruse, muzeelor și obiectelor istorice, Coughenour folosește fotogrametria pentru a le recrea 3D, conservând memoria patrimoniului nostru cultural comun, uman. Află mai multe despre cum și tu poți ajuta la comemorarea și păstrarea istoriei pierdute.

De ce oamenii distrug intenționat
patrimoniul cultural?

Făcând asta,

cred ei că ne șterg istoria?

Memoria culturală?

Este adevărat că pierdem
patrimoniul cultural datorită eroziunii

și dezastrelor naturale,

dar aceste lucruri sunt
pur și simplu greu de evitat.

Vreau să vă arăt acum
cum putem folosi fotografii --

fotografiile voastre --

să refacem istoria pierdută

folosind tehnologii inovatoare

și eforturile voluntarilor.

La începutul secolului al XX-lea,

arheologii au descoperit
sute de statui și obiecte

în anticul oraș Hatra

din nordul Irakului.

Statui ca aceasta
au fost găsite în bucăți,

unora lipsindu-le capetele sau mâinile,

dar îmbrăcămintea pe care o purtau

și poziția în care se aflau

încă ne pot spune povestea lor.

De exemplu,

credem că portul unei tunici lungi
până la genunchi

și picioarele descoperite

era reprezentativ pentru preoți.

Însă, dacă ne uităm mai de aproape
la această piesă,

vedem că tunica purtată avea
modele decorative elaborate,

ceea ce i-a făcut pe mulți
cercetători să creadă

că statuia înfățișa, de fapt, un rege
ce-și îndeplinea funcțiile religioase.

Când Muzeul Cultural Mosul s-a deschis
în 1952 în nordul Irakului,

această statuie, precum și altele,

au fost expuse și conservate acolo
pentru generațiile viitoare.

După invazia din 2003
condusă de Statele Unite în Irak,

câteva statui și obiecte istorice
au fost mutate la Bagdad,

dar această statuie a rămas.

Apoi, în februarie anul trecut,
a fost distribuit un clip

care a devenit imediat viral.

Poate unii dintre voi și-l amintesc.

Avem aici un fragment.

(Clip video)(Muzică arabă)

(Muzica se oprește)

Nu e o priveliște prea plăcută, nu-i așa?

Ați remarcat ceva familiar în clip?

Aici.

Aceeași statuie,

în timp ce era răsturnată,

spărgându-se în bucăți.

Când am văzut acest clip
împreună cu Matthew Vincent,

am fost șocați.

Fiind arheologi și lucrând
cu tehnologii inovatoare

pentru conservare digitală,

ne-a venit o idee.

Poate putem aduna fotografiile
făcute acestor obiecte

înainte de a fi distruse,

pentru a crea modele digitale.

Dacă putem face asta,

poate reușim să le expunem
într-un muzeu virtual

pentru a le spune povestea.

La două săptămâni
după ce am văzut acest clip,

am inițiat Proiectul Mosul.

Vă aduceți aminte fotografiile
cu statuia de mai devreme?

Aceasta este restaurarea
din imaginile adunate

făcute înaintea distrugerii ei.

Acum poate că mulți
dintre voi se întreabă:

cum funcționează mai exact restaurarea?

Secretul aceste tehnologii
se numește fotogrametrie

și a fost inventată aici, în Germania.

Este tehnologia care ne permite
să folosim imagini bidimensionale

ale aceluiași obiect
capturate din unghiuri diferite

pentru a construi modelul 3D.

Probabil credeți că e magie -- dar nu e.

Să vă arăt cum funcționează.

Avem aici două imagini
ale aceleiași statui.

Ce poate computerul să facă

este să detecteze trăsăturile similare
dintre cele două fotografii --

trăsăturile similare ale obiectului.

Apoi, folosind mai multe imagini,

în acest caz, poate să înceapă
reconstrucția 3D a obiectului.

Aici

vedem pozițiile aparatelor foto
din momentul în care au surprins imaginea,

marcate cu albastru.

Recunosc, aceasta este
o restaurare parțială,

dar de ce spun parțială?

Pentru simplul motiv că statuia
era expusă cu spatele la perete.

Nu avem fotografii făcute din spate.

Dacă aș vrea să fac o restaurare
digitală completă a acestei statui

mi-ar trebui un aparat foto bun,

trepiede, surse de lumină,

însă nu putem obține asta
din imaginile turiștilor.

Gândiți-vă:

Câți dintre voi,
atunci când vizitați un muzeu,

faceți poze unei statui
din toate unghiurile,

inclusiv din spate?

Ei, poate unii din voi îl găsesc
pe David al lui Michelangelo interesant.

Bănuiesc...

(Râsete)

Dar ideea este că dacă găsim
mai multe imagini ale acestui obiect,

putem îmbunătăți modelul 3D.

Când am inițiat proiectul,

l-am creat cu Muzeul Mosul în minte.

Bănuiam că vom aduna câteva imagini,

câțiva oameni interesați

și că vom face una
sau două restaurări digitale,

dar nu ne gândeam că am declanșat
ceva care va lua amploare atât de rapid.

Mai devreme decât ne așteptam,

am înțeles un lucru evident:

am putea aplica aceeași idee
patrimoniilor pierdute de pretutindeni.

Așadar ne-am decis să schimbăm
numele proiectului în Rekrei.

Apoi, în vara anului trecut,

departamentul media al publicației
„The Economist" ne-a contactat.

Ne-au întrebat:

„Nu ați vrea să vă construim
un muzeu virtual

unde să expuneți reproducerile,

să le spuneți povestea?"

Vă puteți imagina să-i fi refuzat?

Bineînțeles că nu.

Am spus da!

Eram entuziasmați.

Acesta era scopul inițial al proiectului.

Prin urmare,

fiecare dintre voi poate vizita muzeul
RecoVR Mosul pe telefon,

folosind Google Cardboard

sau o tabletă sau chiar YouTube 360.

Aici este o captură de ecran
din muzeul virtual.

Iar aici este...

reconstrucția parțială a statuii,

precum și a Leului din Mosul,

prima noastră restaurare
din cadrul proiectului.

Deși filmul nu arată direct
distrugerea Leului din Mosul,

avem numeroase alte exemple
de obiecte mari distruse

care erau pur și simplu prea mari
ca să fie furate.

De exemplu,

Poarta lui Nimrod din nordul Irakului.

Aceasta este o imagine restaurată digital,

iar aceasta este din timpul demolării.

Sau Leul lui Al-Lāt, din Palmira, Siria:

înainte...

și după.

Deși reconstrucțiile digitale
reprezintă scopul principal

al proiectului nostru,

unii oameni au pus întrebarea:

Am putea să le printăm 3D?

Credem că printurile 3D
nu oferă o soluție directă

patrimoniului pierdut.

Odată ce un obiect este distrus,

a dispărut.

Dar printarea 3D completează
modul în care îi spunem povestea.

De exemplu, vă pot arăta aici...

Statuia din Hatra

și Leul din Mosul.

(Aplauze)

Mulțumesc.

Dacă vă uitați atent,

veți vedea că anumite părți
au fost colorate diferit,

în timp ce altele sunt albe sau gri.

Acest fragment a fost adăugat
doar pentru a susține statuia.

E la fel ca atunci când vizitezi un muzeu,

iar o statuie e găsită în fragmente;

este lipită pentru a putea
fi prezentată oamenilor.

Are sens, așa-i?

Totuși, suntem mult mai interesați

de ce poate oferi realitatea virtuală
în domeniul patrimoniului pierdut.

Aici este un exemplu
de mormânt în formă de turn

ce a fost distrus în Palmira.

Folosind aplicația online Sketchfab,

vă putem arăta că am reconstruit
trei laturi ale exteriorului mormântului,

dar având și fotografii din interior

putem începe restaurarea pereților

și a tavanului.

Arheologii au lucrat aici
timp de mulți ani,

așa că avem și schițele arhitecturale
ale acestui monument pierdut.

Din păcate, nu pierdem monumente
istorice doar în zonele de conflict

și în război,

ci și datorită dezastrelor naturale.

Acesta este un model 3D
al Pieței Durbar din Kathmandu,

înainte de cutremurul
din aprilie, anul trecut...

și după.

Poate vă gândiți,

nu ați creat acest model folosind
doar fotografiile turiștilor,

ceea ce este adevărat.

Dar asta reprezintă

capacitatea marilor organizații publice
și a industriilor private

de a lucra împreună
în proiecte precum acesta.

Deci una din marele provocări
ale proiectului, de fapt,

este găsirea fotografiilor făcute
înaintea unui dezastru, corect?

Ei bine, Internetul este o bază de date
ce conține milioane de imagini, corect?

Exact.

Așadar am început
dezvoltarea unei aplicații

care ne permite să extragem
imagini de pe site-uri precum Flickr,

în funcție de locul
unde au fost surprinse,

pentru a finaliza restaurările.

Pentru că nu pierdem patrimoniul cultural
doar din cauze naturale sau în războaie,

ci și din alte motive.

Știți la ce mă refer, doar uitându-vă
la aceste două imagini?

Poate e dificil să vă amintiți,

dar în urmă cu numai câteva săptămâni

am fost martorii unui exemplu
de distrugere datorat prostiei umane.

Din cauza unui turist din Lisabona
care a vrut să urce pe această statuie

ca să-și facă un selfie...

(Râsete)

și a dărâmat-o.

Deja adunăm fotografiile

pentru a recrea digital această statuie.

Trebuie să ne amintim

că distrugerea patrimoniului cultural
nu este un fenomen recent.

În secolul al XVI-lea,

preoții europeni și exploratorii au ars
mii de cărți mayașe în America,

dintre care ne-au mai rămas doar o mână.

Mergem în anul 2001,

când talibanii au aruncat în aer
statuile Buddha din Bamian, Afghanistan.

Vedeți,

patrimoniul cultural ține
de istoria noastră comună.

Ne ajută să păstrăm legătura
cu strămoșii noștri și poveștile lor,

dar pierdem zilnic fragmente de patrimoniu
din cauza dezastrelor naturale

și în zonele de conflict.

Bineînțeles că pierderea de vieți
omenești este cea mai dureroasă...

dar patrimoniul cultural ne oferă o cale
de a păstra amintirea popoarelor

pentru generațiile viitoare.

Avem nevoie de ajutorul vostru
pentru a recupera istoria pierdută.

Vă veți alătura nouă?

(Aplauze)