De ce oamenii distrug intenționat patrimoniul cultural? Făcând asta, cred ei că ne șterg istoria? Memoria culturală? Este adevărat că pierdem patrimoniul cultural datorită eroziunii și dezastrelor naturale, dar aceste lucruri sunt pur și simplu greu de evitat. Vreau să vă arăt acum cum putem folosi fotografii -- fotografiile voastre -- să refacem istoria pierdută folosind tehnologii inovatoare și eforturile voluntarilor. La începutul secolului al XX-lea, arheologii au descoperit sute de statui și obiecte în anticul oraș Hatra din nordul Irakului. Statui ca aceasta au fost găsite în bucăți, unora lipsindu-le capetele sau mâinile, dar îmbrăcămintea pe care o purtau și poziția în care se aflau încă ne pot spune povestea lor. De exemplu, credem că portul unei tunici lungi până la genunchi și picioarele descoperite era reprezentativ pentru preoți. Însă, dacă ne uităm mai de aproape la această piesă, vedem că tunica purtată avea modele decorative elaborate, ceea ce i-a făcut pe mulți cercetători să creadă că statuia înfățișa, de fapt, un rege ce-și îndeplinea funcțiile religioase. Când Muzeul Cultural Mosul s-a deschis în 1952 în nordul Irakului, această statuie, precum și altele, au fost expuse și conservate acolo pentru generațiile viitoare. După invazia din 2003 condusă de Statele Unite în Irak, câteva statui și obiecte istorice au fost mutate la Bagdad, dar această statuie a rămas. Apoi, în februarie anul trecut, a fost distribuit un clip care a devenit imediat viral. Poate unii dintre voi și-l amintesc. Avem aici un fragment. (Clip video)(Muzică arabă) (Muzica se oprește) Nu e o priveliște prea plăcută, nu-i așa? Ați remarcat ceva familiar în clip? Aici. Aceeași statuie, în timp ce era răsturnată, spărgându-se în bucăți. Când am văzut acest clip împreună cu Matthew Vincent, am fost șocați. Fiind arheologi și lucrând cu tehnologii inovatoare pentru conservare digitală, ne-a venit o idee. Poate putem aduna fotografiile făcute acestor obiecte înainte de a fi distruse, pentru a crea modele digitale. Dacă putem face asta, poate reușim să le expunem într-un muzeu virtual pentru a le spune povestea. La două săptămâni după ce am văzut acest clip, am inițiat Proiectul Mosul. Vă aduceți aminte fotografiile cu statuia de mai devreme? Aceasta este restaurarea din imaginile adunate făcute înaintea distrugerii ei. Acum poate că mulți dintre voi se întreabă: cum funcționează mai exact restaurarea? Secretul aceste tehnologii se numește fotogrametrie și a fost inventată aici, în Germania. Este tehnologia care ne permite să folosim imagini bidimensionale ale aceluiași obiect capturate din unghiuri diferite pentru a construi modelul 3D. Probabil credeți că e magie -- dar nu e. Să vă arăt cum funcționează. Avem aici două imagini ale aceleiași statui. Ce poate computerul să facă este să detecteze trăsăturile similare dintre cele două fotografii -- trăsăturile similare ale obiectului. Apoi, folosind mai multe imagini, în acest caz, poate să înceapă reconstrucția 3D a obiectului. Aici vedem pozițiile aparatelor foto din momentul în care au surprins imaginea, marcate cu albastru. Recunosc, aceasta este o restaurare parțială, dar de ce spun parțială? Pentru simplul motiv că statuia era expusă cu spatele la perete. Nu avem fotografii făcute din spate. Dacă aș vrea să fac o restaurare digitală completă a acestei statui mi-ar trebui un aparat foto bun, trepiede, surse de lumină, însă nu putem obține asta din imaginile turiștilor. Gândiți-vă: Câți dintre voi, atunci când vizitați un muzeu, faceți poze unei statui din toate unghiurile, inclusiv din spate? Ei, poate unii din voi îl găsesc pe David al lui Michelangelo interesant. Bănuiesc... (Râsete) Dar ideea este că dacă găsim mai multe imagini ale acestui obiect, putem îmbunătăți modelul 3D. Când am inițiat proiectul, l-am creat cu Muzeul Mosul în minte. Bănuiam că vom aduna câteva imagini, câțiva oameni interesați și că vom face una sau două restaurări digitale, dar nu ne gândeam că am declanșat ceva care va lua amploare atât de rapid. Mai devreme decât ne așteptam, am înțeles un lucru evident: am putea aplica aceeași idee patrimoniilor pierdute de pretutindeni. Așadar ne-am decis să schimbăm numele proiectului în Rekrei. Apoi, în vara anului trecut, departamentul media al publicației „The Economist" ne-a contactat. Ne-au întrebat: „Nu ați vrea să vă construim un muzeu virtual unde să expuneți reproducerile, să le spuneți povestea?" Vă puteți imagina să-i fi refuzat? Bineînțeles că nu. Am spus da! Eram entuziasmați. Acesta era scopul inițial al proiectului. Prin urmare, fiecare dintre voi poate vizita muzeul RecoVR Mosul pe telefon, folosind Google Cardboard sau o tabletă sau chiar YouTube 360. Aici este o captură de ecran din muzeul virtual. Iar aici este... reconstrucția parțială a statuii, precum și a Leului din Mosul, prima noastră restaurare din cadrul proiectului. Deși filmul nu arată direct distrugerea Leului din Mosul, avem numeroase alte exemple de obiecte mari distruse care erau pur și simplu prea mari ca să fie furate. De exemplu, Poarta lui Nimrod din nordul Irakului. Aceasta este o imagine restaurată digital, iar aceasta este din timpul demolării. Sau Leul lui Al-Lāt, din Palmira, Siria: înainte... și după. Deși reconstrucțiile digitale reprezintă scopul principal al proiectului nostru, unii oameni au pus întrebarea: Am putea să le printăm 3D? Credem că printurile 3D nu oferă o soluție directă patrimoniului pierdut. Odată ce un obiect este distrus, a dispărut. Dar printarea 3D completează modul în care îi spunem povestea. De exemplu, vă pot arăta aici... Statuia din Hatra și Leul din Mosul. (Aplauze) Mulțumesc. Dacă vă uitați atent, veți vedea că anumite părți au fost colorate diferit, în timp ce altele sunt albe sau gri. Acest fragment a fost adăugat doar pentru a susține statuia. E la fel ca atunci când vizitezi un muzeu, iar o statuie e găsită în fragmente; este lipită pentru a putea fi prezentată oamenilor. Are sens, așa-i? Totuși, suntem mult mai interesați de ce poate oferi realitatea virtuală în domeniul patrimoniului pierdut. Aici este un exemplu de mormânt în formă de turn ce a fost distrus în Palmira. Folosind aplicația online Sketchfab, vă putem arăta că am reconstruit trei laturi ale exteriorului mormântului, dar având și fotografii din interior putem începe restaurarea pereților și a tavanului. Arheologii au lucrat aici timp de mulți ani, așa că avem și schițele arhitecturale ale acestui monument pierdut. Din păcate, nu pierdem monumente istorice doar în zonele de conflict și în război, ci și datorită dezastrelor naturale. Acesta este un model 3D al Pieței Durbar din Kathmandu, înainte de cutremurul din aprilie, anul trecut... și după. Poate vă gândiți, nu ați creat acest model folosind doar fotografiile turiștilor, ceea ce este adevărat. Dar asta reprezintă capacitatea marilor organizații publice și a industriilor private de a lucra împreună în proiecte precum acesta. Deci una din marele provocări ale proiectului, de fapt, este găsirea fotografiilor făcute înaintea unui dezastru, corect? Ei bine, Internetul este o bază de date ce conține milioane de imagini, corect? Exact. Așadar am început dezvoltarea unei aplicații care ne permite să extragem imagini de pe site-uri precum Flickr, în funcție de locul unde au fost surprinse, pentru a finaliza restaurările. Pentru că nu pierdem patrimoniul cultural doar din cauze naturale sau în războaie, ci și din alte motive. Știți la ce mă refer, doar uitându-vă la aceste două imagini? Poate e dificil să vă amintiți, dar în urmă cu numai câteva săptămâni am fost martorii unui exemplu de distrugere datorat prostiei umane. Din cauza unui turist din Lisabona care a vrut să urce pe această statuie ca să-și facă un selfie... (Râsete) și a dărâmat-o. Deja adunăm fotografiile pentru a recrea digital această statuie. Trebuie să ne amintim că distrugerea patrimoniului cultural nu este un fenomen recent. În secolul al XVI-lea, preoții europeni și exploratorii au ars mii de cărți mayașe în America, dintre care ne-au mai rămas doar o mână. Mergem în anul 2001, când talibanii au aruncat în aer statuile Buddha din Bamian, Afghanistan. Vedeți, patrimoniul cultural ține de istoria noastră comună. Ne ajută să păstrăm legătura cu strămoșii noștri și poveștile lor, dar pierdem zilnic fragmente de patrimoniu din cauza dezastrelor naturale și în zonele de conflict. Bineînțeles că pierderea de vieți omenești este cea mai dureroasă... dar patrimoniul cultural ne oferă o cale de a păstra amintirea popoarelor pentru generațiile viitoare. Avem nevoie de ajutorul vostru pentru a recupera istoria pierdută. Vă veți alătura nouă? (Aplauze)