Zâmbește, ești minunat | Robby Borders | TEDxYouth@ParkCity

Robby a fost afectat în trecut de bullying și sinucidere. Experiențele sale l-au făcut să scrie un mesaj optimist pe o pancartă și să o afișeze pe stradă pentru oricine trece pe acolo.

Robby este absolvent al Liceului Park City din Park City, Utah. S-a născut cu ectrodactilie, o afecțiune congenitală care l-a lăsat cu patru degete la mână și două degete la picior. Tot din cauza acestei afecțiuni și-a pierdut și auzul.

Acest discurs a fost prezentat la un eveniment TEDx, folosind formatul conferințelor TED, dar organizat independent de o comunitate locală. Aflați mai multe la: https://www.ted.com/tedx

Când mă uit în oglindă,

mă văd la 12 ani,
cu tăieturi, cicatrici și vânătăi,

dar nu acesta sunt eu.

În fiecare zi eram hărțuit
pentru ceea ce eram.

M-am născut cu o tulburare
numită ectrodactilie,

în urma căreia am rămas cu patru degete
la fiecare mână și două la fiecare picior.

Firele de păr din ureche
nu mi-au crescut cum trebuie.

Dar partea cea mai bună

e că pot conduce cu casca Bluetooth
conectată la aparatul auditiv,

pot să emit semnale de bruiaj

în timp ce conduc
ca Spock în Star Trek

și văd cum toți se sperie

și spun: „Uau, ce tare!”

De câte ori auzeam „sinucidere”

și oameni hărțuiți, n-am știut ce înseamnă
până n-am trăit asta.

„Du-te și te-mpușcă.”

„Trăiești degeaba.”

„Ești un retardat.”

Mă durea așa de mult când auzeam.

Sinuciderea e principala cauză de deces
pentru adolescenții între 12 și 18 ani.

Pe toți îi doare, dar nu fac nimic.

Când am fost într-o tabără Young Life,
îmi doream să-mi fac prieteni.

Îmi doream să experimentez alte lucruri.

Să mă bucur de viață.

Dar nu prea s-a întâmplat.

Așa că stăteam în fiecare zi retras.

Dar într-o zi s-a întâmplat ceva special:

un băiat cu păr bogat
și cu o chitară în mână,

cu un zâmbet larg pe față.

Era într-un grup cu mulți oameni

și le-a spus: „Așteptați puțin.
Mă duc să vorbesc cu băiatul ăsta.”

Și a vorbit.

A venit și s-a așezat lângă mine.

Mi-a spus: „Și eu am fost hărțuit.

N-am avut niciodată mulți prieteni
din cauză că eram așa.”

Am vorbit despre asta
și aveam aceleași răspunsuri.

Nu știam cine suntem cu adevărat.

Îmi spunea mereu asta:

„Indiferent ce se întâmplă,
trebuie doar să zâmbești.

Trebuie să zâmbești
pentru că ești minunat.”

În fiecare zi mi-a spus asta
și m-a făcut să mă gândesc mai mult.

Acum doi ani, Devin s-a sinucis.

Mi s-a frânt inima. Nu știam ce să fac.

Nu voiam să mai trăiesc.

Devin mi-a schimbat viața cu adevărat.

După înmormântare,

am început să mă gândesc:
„Trebuie să fac ceva.”

Mă doare sufletul.

Când mi-am dat seama că nu pot face nimic,

mi-a venit în minte:
„Zâmbește, ești minunat.”

Și am știut pe loc ce să fac.

Așa că în ultimii doi ani,
am purtat un semn pe care scrie:

„Zâmbește, ești minunat.”

Nu m-am oprit nici după mai multe luni.

Oamenii spun:
„Ești tâmpit. De ce faci asta?

Îți pierzi timpul.

Ar trebui să te duci la muncă,
să faci ceva frumos cu viața ta.

Nu mai sta pe marginea străzii

cu un semn pe care spune:
«Zâmbește, ești minunat».”

Într-o zi stăteam pe marginea străzii
cu semnul în mână

și a venit cineva la mine și mi-a spus:

„Îmi place mesajul tău.
Și băiatul meu a făcut același lucru.”

Mi-a vorbit despre cum fiul lui
le spunea oamenilor același lucru:

„Zâmbește, ești minunat”,

fiecărei fete sau băiat care erau singuri

și nu știau ce să facă în viață.

Mi-a spus că și băiatul lui s-a sinucis

și că acesta era mesajul
de la fiul lui care murise

și atunci a izbucnit în lacrimi
alături de mine.

Înseamnă mult pentru mine
să îi ajut pe alții.

Am fost în California cu acest semn,

ca să le arăt și altora
că sunt minunați orice s-ar întâmpla.

Am fost la Santa Monica, Long Beach
și chiar la studiourile Warner Brothers,

ținând această pancartă pe care scrie:
„Zâmbește, ești minunat.”

Unii spun că e o nebunie,
dar mie nu mi-a fost niciodată mai bine.

Așa că vreau să vă reamintesc tuturor:

„Zâmbiți, sunteți minunați.”

(Aplauze)