Discuție despre scopul creației cu Jordan Peterson | Jonathan Pageau

- [Jonathan Pageau]: Odată ce recunoști
că asta face parte din

declarația conform căreia lumea

întruchipează aceste modele,

că duce la acestea,

că duce la această poveste a unui om

care le-a întruchipat în mod absolut

și ne aduce în El,

ca să le întruchipăm și noi

într-un fel care ne va transforma,

scopul final al viziunii ortodoxe
a creștinismului

este Teoza (îndumnezeirea),

este a deveni Dumnezeu

prin transformare și participare
în Dumnezeu.

Acesta e scopul final
al tuturor lucrurilor,

a deveni participant la divin.

- [Jordan Peterson:] Și cum deosebești
asta de catolicism?

- [Jonathan Pageau:] În ceea ce privește
asta, cred că e o diferență de accent.

Cu siguranță că ortodocșii
au subliniat teoza

mai mult decât catolicii,

catolicii sunt cam îndoielnici
în privința teozei...

este considerată de unii dintre gânditori,

dar aș spune că probabil nu e chiar

în doctrina catolică oficială.

Dar cred că, fără teoză, pierzi

sensul întregului lucru,

pierzi sensul a toate, cum ar fi:

de ce există lucrurile?

Deci cred că ideea că ele există

pentru a participa pe deplin,

în forma lor cea mai perfectă,

că asta sunt chemate să facă,

ajunge să fie o declarație

a maximului de bine posibil în lume.

Cred că asta este, da!

- [Jordan Peterson:] Mie mi se pare,
sau am observat, să spunem, că

este posibil să...,

nu este evident pentru mine că
cineva ar vrea

să trăiască o existență fără sens,

nu cred că poți trăi o existență
fără sens

fără a deveni corupt,

deoarece durerea existenței

te va corupe fără un sens salvator

și, de asemenea, mi se pare că poți

vinde povestea că sensul

se găsește în responsabilitate.

Când încerc să îmi vând
povestea respectivă

mie însumi, eu pare să o cumpăr și

când încerc să o comunic altor oameni

pe ei îi face să tacă,

mulțimi mari de oameni tăcuți

și asta e ciudat pentru că nu sunt sigur

de ce este așa,

probabil pentru că legătura

dintre responsabilitate și sens

nu a fost făcută niciodată

atât de explicit, cumva.

Deoarece sensul este contaminat cu

fericire sau ceva de genul acesta.

Dar se găsește în responsabilitate

și atunci ai putea spune că nu există

nicio responsabilitate mai
convingătoare decât

încercarea de a ajuta lucrurile în

manifestarea formei lor divine.

Asta ar trebui să fie o aventură

care ar putea fi "vândută"

și nu știu de ce Biserica nu o poate face,

nu înțeleg asta

pentru că mie mi se pare că asta

e ceva ce eu am făcut, cel puțin parțial,

și asta explică și popularitatea ciudată

a prelegerilor mele biblice,
în particular.

- [Jonathan Pageau:] Da...

- [Jordan Peterson] Și eu chiar cred asta!

Efortul potrivit e să încerci
din toată inima

să încurajezi lucrurile să se dezvolte

în același timp către acel scop divin.

Ce altceva ai putea face?

Odată ce te gândești la asta

e ca și cum ai ținti mereu la

ceva care este mai bun

sau nu ai mai ținti,

fie te miști mereu către ceva
care e mai bun

fie nu te mai miști,

deci de ce nu te-ai îndrepta către

cel mai mare bine?

Ei bine, pentru că e înspăimântător,

presupun, în parte.

Dar după cum știi, am încercat să aplic

asta în viața mea și

mă sfâșie în bucăți.

- [Jordan Peterson:] Da... Nu știu...

dacă unul dintre motive

este pentru că ești singur

și... pentru că,

cel puțin din punctul meu de vedere,

nu ești într-o comunitate.

- [Jordan Peterson:] Lasă-mă
să te întreb ceva personal!

Tu nu ai fost născut creștin ortodox,

asta e ceva la care ai ajuns.

Cum?

- [Jonathan Pageau:] Cred că are ceva
de-a face cu ce ai spus înainte,

are legătură cu sentimentul că

creștinismul s-a îndepărtat

de povestea sa originală

și de atotcuprinzătoarea sa
narațiune cosmică originală

și deci aș spune că eram în căutarea
acestui lucru

și am descoperit gândire simbolică

și pe alte fronturi

și am simțit că mă confruntam cu asta,

adică da, pot vedea aceste modele,

pot vedea lumea prin acestă coerență

și atunci de ce

creștinismul nu are acest lucru?

Apoi, după mai multe căutări,

mi-am dat seama că de fapt are,

și nu numai că are, ci că unii dintre

cei mai vechi și mai puternici sfinți
din vechime

vorbeau despre lume exact așa.

Și când am descoperit asta,

m-am uitat în jur și am văzut,

de exemplu, în iconografie,

că relația dintre icoane și

arhitectură și liturghie

și toate acestea era

ca un model uriaș uimitor care

consolida, dovedea,

te făcea să participi la felul în care
există lumea.

Și deci a fost ca un fel de

buclă de feedback pozitiv,

ați putea spune într-un mod bun,

în care recunoști aceste tipare,

te angajezi în ele,

le vezi, le cânți,

ești implicat în toată treaba asta

și așa mi-am dat seama

că într-adevăr în Biserica Ortodoxă

acest lucru fusese cel mai bine păstrat

și cel mai viu

și că aș putea auzi

vorbitori ortodocși sau gânditori
sau teologi contemporani

vorbind despre lume exact
în acești termeni

și m-am gândit: bine, deci acesta e locul.

Și, de asemenea, pentru că au păstrat

ideea de teoză ca scop ultim.

Sf. Irineu, foarte timpuriu, adică

pe la începutul secolului al treilea,

a spus că Logosul (Cuvântul) a devenit om,
pentru ca omul să devină Dumnezeu,

Unii dintre primii sfinți a spus asta

și deci asta este de fapt creștinismul.

Asta m-a condus în cele din urmă
la creștinism!

- [Jordan Peterson:] E cea mai
grozavă dintre toate viziunile posibile,

- [Jonathan Pageau:] Da, da...

Dar cred ca e foarte latentă,

chiar și în alte forme de creștinism,

unul dintre lucrurile pe care am
încercat să le fac este

să ajut oamenii să se trezească
la acea realitate.