Cum funcționează plămânii? - Emma Bryce

Vezi lecţia întreagă : http://ed.ted.com/lessons/what-do-the-lungs-do-emma-bryce

Când respiri transporţi oxigen în celulele corpului pentru a le face să funcţioneze, în acelaşi timp curăţând sistemul de dioxidul de carbon pe care acestă activitate îl generează. Cum îndeplinim această sarcină crucială şi complexă fără măcar să ne gândim la ea? Emma Bryce ne conduce prin plămâni pentru a afla cum ne ajută ei să ne menţinem în viaţă.
Lectie de Emma Bryce, animatie Andrew Zimbelman for The Foreign Correspondents' Club.

Majoritatea avem mii de gânduri
în fiecare clipă

și ne străduim să ne amintim
tot ce avem de făcut.

Din fericire,

un singur lucru important
nu trebuie să ne aducem aminte să îl face:

să respirăm.

Când respiri, transporţi oxigen în celule
pentru a le menţine funcţionale

şi elimini din organism dioxidul de carbon

generat de activitatea acestora.

Respiraţia ne menţine corpul în viaţă.

Cum realizăm această sarcină
crucială şi complexă

fără să ne gândim la ea?

Răspunsul stă în sistemul
nostru respirator.

Ca orice maşinărie,
are componente specializate

şi necesită un imbold pentru a începe
să funcţioneze.

Componentele sunt structurile
şi ţesuturile care alcătuiesc plămânii,

precum şi alte organe respiratorii
conectate la ei.

Ca aceasta să funcţioneze
are nevoie de sistemul nervos vegetativ,

prin care creierul
reglează inconştient funcţiile vitale.

Atunci când corpul
se pregătește să inspire aer,

acest sistem trimite semnale
muşchilor din jurul plămânilor,

aplatizând diafragma

şi contractând muşchii intercostali,

pentru a crea spaţiul
necesar expandării plămănilor.

Aerul intră prin nas şi gură,

prin trahee,

în bronhii ce se despart la baza traheei,

existând una pentru fiecare plămân.

Ca ramurile copacului, aceste tuburi
se împart în mii de pasaje mici,

numite branhiole.

E tentant să considerăm plămânii
ca nişte baloane uriaşe,

dar în loc să fie goale,
ele sunt spongioase,

cu bronhiolele dispersate în tot
ţesutul parenchimatos.

La capătul fiecărei bronhiole există
e un sac numit alveolă,

înconjurat de capilare pline
cu celule sangvine

ce conțin proteine speciale
numite hemoglobină.

Aerul pe care-l respiri umple aceşti saci,

cauzând umflarea plămânilor.

Aici are loc schimbul vital.

În acest moment capilarele
sunt pline cu dioxid de carbon,

iar alveolele pline cu oxigen,

însă prin difuziune,

moleculele fiecărui gaz vor să ajungă

acolo unde concentraţia lor e mai mică.

Când oxigenul trece în capilare,

hemoglobina îl prinde,

în timp ce eliberează dioxidul
de carbon în plămâni.

Apoi, hemoglobina încărcată cu oxigen
e transportată în corp

prin vasele de sânge.

Dar ce fac plămânii cu acest
dioxid de carbon?

Îl expiră, desigur.

Sistemul nervos vegetativ intervine

şi diafragma se bombează,

iar muşchii intercostali se relaxează,

făcând cavitatea toracică mai mică
și forțează plămânii să se comprime.

Aerul bogat în dioxid de carbon
e eliminat și ciclul reîncepe.

Astfel, aceste organe spongioase
ne aprovizionează organismul cu oxigen.

Plămânii inspiră şi expiră
de 15-25 de ori pe minut,

însumănd 10.000 litri de aer zilnic.

E multă muncă, dar nu te speria.

Plămânii şi sistemul nervos vegetativ

se ocupă de tot.