Batalia dintre Lapiti si Centauri, Metopa din Partenon, c. 440 i.Hr.

Batalia dintre Lapiti si Centauri, Metope din Partenon, flancul stang, marmura, c. 440 i.Hr. (British Museum, Londra)

Interlocutori: Dr. Beth Harris and Dr. Steven Zucker

Partenonul este un templu doric -

acesta este stilul arhitectural.

Iar unul dintre lucrurile care diferentiaza un templu doric

este prezenta triglifelor.

Iar intre triglife se afla metopele.

Ador aceste cuvinte, triglife si metope.

Asadar, triglifele sunt un fel de trei semne

sub forma de trei linii mici. -- Un fel de creste.

Mda, exact. Iar intre acestea,

aceste patrate cioplite adanc,

sunt aproximativ 150 cm patrati.

Acestea s-ar fi aflat intr-un spatiu chiar deasupra capitelului.

Asa este, iar dedesubt s-ar fi aflat frontonul.

Iar metopele la care ne uitam

infatiseaza o batalie intre Lapiti si Centauri.

Cred ca ar trebui sa discutam despre

cine erau acestia si de ce se luptau.

Aceasta este o poveste mitica

chiar si pentru grecii secolului al 5-lea, care ii sculptau.

Aici este spusa povestea unei nunti, o nunta a lapitilor.

Lapitii erau un trib din Grecia Antica

care traiau langa padure.

Iar in padure traiau aceste creaturi

care erau doar pe jumatate oameni --

centaurii -- jumatate om, jumatate cal.

Grecii i-ar fi considerat niste creaturi monstruoase.

Stii ca, pentru greci, exista o intreaga ierarhie cu tot felul de vietuitoare.

Zeii se aflau la varf, urmati de eroi.

Iar eroii erau rezultati din legaturile dintre un zeu si un om.

Iar dupa acestia, desigur, se aflau oamenii.

Iar apoi, sub oameni, erau plasati aceste creaturi subumane sau monstri.

Asadar, ei nu erau creaturi umane, facand parte din regnul animal.

Deci nu erau demni de incredere.

Cu toate acestea, lapitii erau extrem de generosi

si isi doreau foarte mult sa sarbatoreasca aceasta nunta.

De aceea, i-au invitat pe centauri la nunta.

Aceasta a fost o mare greseala. O mare greseala.

Au baut un pic cam mult, nu-i asa?

Asa este, si ei (centaurii) au profitat de aceasta situatie.

De fapt, ce au facut ei a fost ca toti s-au pornit

sa rapeasca femeile lapite.

Pe scurt, reprezentate sunt rapirea femeilor lapite

si luptele barbatilor lapiti cu centaurii,

care erau cu adevarat teribili --

nu numai ca aveau sase membre

dar dispuneau si de forta unui animal salbatic.

Scena la care ne uitam ilustreaza un lapit razboindu-se cu un centaur.

Pare ca il apuca de gat si il trage inspre el.

Aproape ca se vad degetele lui strangand acest gat,

desi gatul si capul s-au pierdut.

Insa, il trage inapoi.

Priveste -- aproape arata ca un arc...

Se simte tensiunea acelui corp care este tras inapoi,

si forta centaurului

care incearca din rasputeri sa se elibereze.

De fapt, pare ca centaurul se tine cu mana dreapta de ceva,

si se impotriveste fortei lapitului care il trage inspre el.

Priveste compozitia -- este atat de compexa.

Exista o pereche de sfere opuse:

sfera compusa din trupul lapitului,

si cea a centaurului.

Intr-adevar, asadar este, intr-un fel, o compozitie circulara

Si priveste cat de adanc a fost sculptata!

Este incredibil!

Aproape ca sta fara sprijin.

Mi se pare incredibil ca nu s-a desprins mai mult din aceasta,

deoarece este atat de bine reliefata, incat este aproape de sine statoare.

Iar marmura este o piatra moale.

De asemenea ador faptul ca structura corpului

are acest fundal constituit de material, de o complexitate mai mare.

Ce vreau sa spun este ca, in anumite privinte, este extrem de naturalist.

Intr-atat de naturalist, incat aproape ne face sa credem...

-Nu iti dai seama de truc.

Nu doar trucul dat de materialul perfect drapat din fundal,

ci faptul ca

ne face sa credem ca centaurii au existat candva.

Cu alte cuvinte, devine credibila uniunea dintre un bust de om cu corpul unui cal.

Asa este. Ce este frapant pentru mine este modul in care

privirea este atrasa spre structura anatomica a trupului lapitului.

Spre piept, spre cutia toracica,

si spre muschii abdominali, muschii pectorali.

Iar aceste structuri se regasesc la trupul centaurului,

i se pot observa vertebrele si venele.

Asadar, se obtine senzatia de oglindire a celor doua personaje.

Este un fel de oglindiri. Cred ca ai dreptate.

Dar exista totodata o diferenta subtila,

data de faptul ca tensiunea pe care artistul

a redat-o la trupul centaurului,

nu se regaseste si in cazul lapitului.

Cu alte cuvinte, priveste spre lapit,

cu toate ca actioneaza cu o forta fantastica pentru a trage inapoi acest cal,

centaurul. -- El are situatia sub control.

El se afla intr-un control total, intr-un echilibru perfect.

Si, in fapt, corpul este chiar aproape relaxat.

intr-un fel, absolut splendid si perfect echilibrat,

chiar si in timpul acestei lupte.

Priveste la diferenta intre felul in care

chipurile centaurului si lapitului sunt reprezentate.

In primul rand, devii constient de diferenta de varsta.

Pe de o parte avem chipul cu trasaturi frumoase, nobile ale grecului, lapitul,

chiar si cand gatul ii este zdrobit.

Chiar si daca este sugrumat,

avem senzatia de liniste si noblete.

Nu observam deloc semne de suferinta in acest chip.

Pe de alta parte, vedem acest chip diform, barbos, cu parul lung

al unei fiinte batrane, cu fruntea incretita.

Un ochi larg deschis cu o privire salbatica si un nas rupt.

Toate acestea arata foarte aspru,

complet opus de mina distinsa pe care grecii si-o atribuie.

-Ca si cum omul dispune de o forta supraumana. -

-Si nu are nevoie sa apeleze la forta fizica bruta

ca si centaurul.

Pai, cred ca grecii doreau sa prezinte diferenta cat mai clar.

Ei erau fiinte nobile si se diferentiau de

barbarii de dincolo de frontiere.

De fapt, multi dintre istorici, cand analizeaza aceste reprezentari,

sustin ca lapitii sunt, in fond, grecii.

Desigur. Dar, centaurii sunt cei care nu sunt greci.

Iar grecii priveau cu teama,

de exemplu, inspre persi, cel mai mare inamic al lor,

considerandu-i barbari, aproape ca niste brute.

Ca niste centauri.

-Reprezentau haosul.-

Iar, in fond, prin aceasta creatie artistica, datorita echilibrului,

perfectiunii sale si a acestui idealism, se reprezinta

senzatia de control, care era atat de importanta pentru greci.

Nu este de mirare ca dupa atatea secole, dupa mii de ani,

ne uitam la acest monument

ca la o infatisare a unui moment extraordinar, pretios si rar.

Nu numai pentru ca este un monument de o democratie limitata,

dar pentru ca apartine primei democratii.

Dar momentul infatisat aici a fost unul cand mintea si trupul erau in egala masura

apreciate si privite ca fiind extraordinare si frumoase.

(ras)

Acestia erau centaurii.

[smarthistory. Istoria artei. Conversatie]

[smarthistory. Istoria artei. Conversatie]