Secretul murdar al capitalismului - o nouă cale înainte

Creșterea inegalității și continua instabilitate politică sunt rezultatul direct al deceniilor de teorie economică greșită, spune antreprenorul Nick Hanauer. Într-o conferință vizionară, acesta distruge mantra că „lăcomia e bună” - o idee pe care o descrie ca fiind nu numai corozivă moral, dar și greșită științific, și sădește fundațiile unei noi teorii economice bazate pe reciprocitate și cooperare.

Sunt un capitalist,

și după o carieră de 30 ani în capitalism,

cuprinzând treizeci de companii,

generând zeci de miliarde
de dolari în valoare de piață,

nu sunt doar în primii 1%,
sunt în primii 0,01% din cei ce câștigă.

Astăzi am venit pentru a împărtăși
secretele succesului nostru,

deoarece capitaliștii bogați ca mine
nu au fost niciodată mai bogați ca acum.

Astfel, întrebarea este:
cum am reușit asta?

Cum am reușit să obținem

o parte în continuă creștere
din resursele economice în fiecare an?

Cumva oamenii bogați sunt mai deștepți
decât acum 30 de ani?

Cumva lucrăm mai mult decât odinioară?

Suntem mai înalți, mai frumoși?

Din păcate nu.

Totul se rezumă la un singur lucru:

economie.

Pentru că aici e secretul murdar.

Era odată un timp
în care profesia de economist

lucra pentru interesul public,

dar în era neoliberală,

astăzi,

lucrează pentru corporațiile mari

și miliardari,

iar asta creează o mică problemă.

Am putea alege
să aplicăm politici economice

care cresc taxele pentru cei bogați,

reglementează corporațiile puternice
și măresc salariile muncitorilor.

Am mai făcut asta înainte.

Dar economiștii neoliberali te-ar avertiza

că toate aceste politici
ar fi o greșeală teribilă,

deoarece creșterea taxelor
omoară mereu creșterea economică

și că orice formă de reglementare
impusă de guvern

este ineficientă,

și creșterea salariilor
omoară locurile de muncă.

Ca o consecință
a unor astfel de percepții,

în ultimii 30 de ani,
doar în Statele Unite,

primii 1% s-au îmbogățit
cu 21 de trilioane de dolari,

în timp ce ultimii 50%
au ajuns cu 900 miliarde mai săraci.

Un tipar de creștere a inegalității
care s-a tot repetat

în întreaga lume.

Și totuși în timp ce familiile din clasa
de mijloc se chinuie să se descurce

pe salarii care nu s-au schimbat
de acum 40 de ani,

economiștii neoliberali ne tot avertizează
că singurul răspuns rezonabil

la aceste dureroase dislocații
de austeritate și globalizare

e și mai multă austeritate și globalizare.

Deci, ce are de făcut societatea?

Pentru mine este foarte clar
ce trebuie să facem.

Avem nevoie de o nouă economie.

Economia a fost descrisă
ca o știință sumbră

pe bună dreptate, deoarece
oricât de mult este predată astăzi,

nu este de fapt o știință,

în pofida întregii matematici orbitoare.

De fapt, un număr în creștere
de academicieni și practicieni

au ajuns la concluzia că teoria economică
neoliberală este periculos de greșită

iar crizele în creștere de astăzi
despre creșterea inegalității

și creșterea instabilității politice

sunt un rezultat direct al deceniilor
de teorie greșită a economiei.

Cea ce știm astăzi este că economia
care m-a făcut bogat nu este doar greșită,

este înapoiată,

deoarece

nu capitalul creează creștere economică,

ci oamenii;

și nu este interesul propriu
cel care promovează binele public,

ci reciprocitatea;

și nu este competiția
cea care produce prosperitate,

ci cooperarea.

Ceea ce putem vedea acum e că o economie
care nu este nici justă, nici inclusivă

nu poate susține asemenea niveluri înalte
de cooperare socială

necesare pentru a permite
unei societăți moderne să prospere.

Deci unde am început să greșim?

Se pare că devine
din ce în ce mai evident și dureros

că presupunerile fundamentale care stau
la baza teoriei economice neoliberale

sunt din punct de vedere obiectiv false,

și astfel astăzi vreau să vă prezint
unele din aceste presupuneri greșite

și apoi să descriu de unde sugerează
știința că vine de fapt prosperitatea.

Deci, presupunerea numărul unu
a economiei neoliberale

este că piața este un sistem
eficient echilibrat,

ceea ce înseamnă că dacă un lucru
în economie, cum ar fi salariile, crește,

atunci alt lucru în economie,
ca locurile de muncă, trebuie să scadă.

De exemplu, în Seattle, unde locuiesc,

în 2014 am aprobat prima lege din țară
pentru salariul minim de 15 dolari pe oră,

neoliberalii s-au temut
pentru prețiosul lor echilibru.

„Dacă crești costul forței de muncă”,
au avertizat ei,

„firmele vor cumpăra mai puțin.

Mii de muncitori plătiți prost
își vor pierde locurile de muncă.

Restaurantele se vor închide.”

Totuși...

nu a fost așa.

Șomajul a scăzut dramatic.

Au apărut mai multe restaurante
în Seattle.

De ce?

Pentru că nu există un echilibru.

Deoarece creșterea salariilor
nu omoară locurile de muncă, le creează;

Pentru că, de exemplu,

atunci când patronii de restaurant sunt
obligați să plătească personalul îndeajuns

încât și ei la rândul lor
își permit să meargă la restaurant,

asta nu reduce numărul de restaurante,

ba dimpotrivă, duce la creșterea lui.

(Aplauze)

Mulțumesc.

A doua presupunere

este că prețul a ceva
este egal cu valoarea sa,

ceea ce înseamnă
că dacă tu câștigi 50.000 dolari pe an

și eu câștig 50 de milioane dolari pe an,

asta se întâmplă pentru că eu produc
de o mie de ori mai mult decât tine.

Acum,

nu o să vă surprindă să aflați

că această presupunere e foarte comodă

dacă ești director și te plătești
cu 50 milioane dolari pe an,

dar îți plătești angajații
cu salarii mici.

Dar vă rog, ascultați pe cineva
care a condus zeci de firme:

ăsta e un nonsens.

Oamenii nu sunt plătiți cât valorează.

Sunt plătiți pe cât au putere de negociere

iar cota scăzută a salariilor
din produsul intern brut

nu este pentru că angajații
au devenit mai puțin productivi,

este pentru că angajatorii
au devenit mai puternici.

Și...

(Aplauze)

Prefăcându-te că dezechilibrul gigantic
de putere dintre capital și forța de muncă

nu există,

teoria economică neoliberală
devine în fond

o escrocherie de protecție
pentru cei bogați.

A treia presupunere,
și poate cea mai fatală,

este modelul de comportament

care descrie că ființele umane
sunt ceva numit „homo economicus”,

și înseamnă
că toți suntem perfect egoiști,

perfect raționali
și ne maximizăm necontenit.

Dar doar întrebați-vă:

este oare plauzibil ca în fiecare moment
al întregii voastre vieți

când ați făcut ceva frumos
pentru altcineva,

tot ce făceați era să vă maximizați
propria voastră utilitate?

E plauzibil ca atunci când un soldat sare
pe o grenadă pentru a-și apăra camarazii

să își promoveze
doar propriul interes îngust?

Dacă credeți că asta e nebunie,

contrar oricărei intuiții
morale rezonabile,

e pentru că este

și, conform ultimelor
descoperiri ștințifice,

neadevărat.

Dar acest model de comportament

stă nemilos și rece
la baza economiei neoliberale,

și este pe atât de coroziv moral

pe cât este de greșit științific,

pentru că dacă am accepta acest lucru,

că oamenii sunt fundamental egoiști,

și apoi privim în jurul lumii

la toată prosperitatea neambiguă din ea,

atunci e logic

că ar fi adevărat prin definiție

că acțiunile
a miliarde de indivizi egoiști

se transformă în mod magic
în prosperitate și bine comun.

Dacă noi oamenii doar vrem
să ne maximizăm egoist pe noi

atunci egoismul
este cauza prosperității noastre.

Conform acestei logici economice,

lăcomia e bună,

mărirea inegalității este eficientă

și singurul scop al corporațiilor

este să îmbogățească acționarii,

pentru că altfel ar însemna
să încetinească creșterea economică

și să rănească economia în ansamblu.

Și fix această propăvăduire a egoismului

care formează piatra de temelie
a ideologiei economice neoliberale,

un mod de a gândi
ce a produs politici economice

care ne-au permis mie
și prietenilor mei bogați din cei 1%

să obțină toate beneficiile creșterii
din ultimii 40 de ani.

Dar

dacă, în schimb,

acceptăm ultimele cercetări empirice,

știința adevărată, care descrie
corect ființele omenești

ca fiind foarte cooperante,

reciproce

și creaturi morale intuitiv,

atunci, în mod logic,

trebuie să fie cooperarea,

nu egoismul,

cauza prosperității noastre,

și nu interesul nostru propriu

ci mai degrabă
propria noastră reciprocitate

este super puterea economică
a umanității.

Deci la baza acestei noi teorii

este o poveste despre noi care ne permite
să fim cea mai bună versiune a noastră,

și, spre deosebire de vechea teorie,

aceasta este o poveste cinstită

și de asemenea are cinstea
de a fi adevărată.

Acum,

vreau să accentuez
că această nouă teorie

nu e ceva ce eu personal
mi-am imaginat sau am inventat.

Sunt teorii și modele
în curs de dezvoltare și rafinare

în universități din întreaga lume

construind pe unele din cele mai bune
cercetări în economie,

teoria complexității, teoria evoluționară,

psihologie, antropologie
și alte discipline.

Și chiar dacă această nouă teorie
nu are încă un manual

sau o denumire general acceptată,

în linii mari,

explicația ei pentru originea
prosperității sună cam așa.

Capitalismul de piață
este un sistem evolutiv

în care prosperitatea apare

printr-o buclă de păreri pozitive

între cantități în creștere de inovare
și cerere din partea consumatorilor.

Inovația este procesul
prin care rezolvăm probleme umane,

cererea consumatorilor
este mecanismul prin care piața selectează

inovații folositoare;

pe măsură ce rezolvăm mai multe probleme
devenim mai prosperi.

Dar prin creșterea prosperității,

problemele și soluțiile noastre

devin tot mai complexe,

iar această complexitate tehnică mai mare

necesită niveluri mai înalte
de cooperare socială și economică,

cu scopul de a produce
produsele din ce în ce mai specializate

ce definesc o economie modernă.

Vechea teorie este corectă, evident,

competiția are un rol crucial
în funcționarea piețelor,

dar ceea ce nu înțelege

este că există competiție
între grupuri foarte cooperante,

competiție între firme,
competiție între rețele de firme,

competiție între națiuni,

și oricine a condus vreodată
o afacere de succes știe

că întotdeauna e o strategie mai bună
să construiești o echipă cooperantă

prin includerea talentelor tuturor,
decât o grămadă de șmecheri egoiști.

Deci cum lăsăm neoliberalismul în spate

și construim o societate mai sustenabilă,

mai prosperă și mai echitabilă?

Noua teorie sugerează doar cinci reguli.

Prima este că economiile de succes
nu sunt jungle, sunt grădini,

și prin asta spunem că piețele

la fel ca grădinile, trebuie întreținute

că piața este cea mai mare
tehnologie socială inventată vreodată

pentru a rezolva probleme umane.

Dar fără constrângeri ale normelor sociale
sau reglementări democratice,

piețele inevitabil creează
mai multe probleme decât rezolvă.

Schimbările climatice

și marea criză financiară din 2008

sunt două exemple ușoare.

A doua regulă este

că incluziunea creează creștere economică.

Astfel, ideea neoliberală

că incluziunea este un lux

ce ți-l poți permite dacă și când avem
creștere este și greșită și înapoiată.

Economia sunt oamenii.

Includerea mai multor oameni
prin mai multe metode

este ceea ce duce la creștere economică
în economiile de piață.

Al treilea principiu

este că scopul corporației nu este
pur și simplu de a îmbogăți acționarii.

Cea mai mare fisură
în viața economică contemporană

este ideea neoliberală
că singurul scop al corporației

și singura responsabilitate
a directorilor

este de a se îmbogăți pe ei
și pe acționari.

Noua economie trebuie și poate insista

că scopul corporației

este de a îmbunătăți bunăstarea
tuturor părților interesate:

clienți, angajați,

comunitate și acționari deopotrivă.

A patra regulă:

lăcomia nu e bună.

A fi un hrăpăreț
nu te face capitalist,

te face sociopat.

(Râsete)

(Aplauze)

Și într-o economie atât de dependentă
de cooperare ca a noastră,

sociopatia e la fel de rea pentru afaceri
cum este și pentru societate.

A cincea regulă și ultima,

spre deosebire de legile fizicii,

legile economice sunt o alegere.

Teoria economică neoliberală

vi s-a vândut ca o lege naturală
ce nu poate fi schimbată,

când, de fapt, sunt norme sociale
și narațiuni construite

pe baza unor pseudoștiințe.

Dacă vrem într-adevăr o economie

mai echitabilă, mai prosperă
și mai sustenabilă,

dacă vrem democrații ce funcționează

și societate civilă,

atunci trebuie să avem o nouă economie.

Și iată veștile bune:

dacă vrem o nouă economie,

tot ce trebuie să facem
este să alegem să o avem.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Moderator: Deci Nick, sunt sigură
că primești întrebarea asta de multe ori.

Dacă ești așa nemulțumit
de sistemul economic

de ce nu îți donezi toți banii,
să te alături celor 99%?

Nick Hanauer: Mda, așa e.

Primesc întrebarea asta de multe ori.

„Dacă-ți pasă așa mult de taxe
de ce nu plătești mai mult,

și dacă-ți pasă așa mult de salarii
de ce nu plătești mai mult?”

Aș putea face asta.

Problema este că

nu ar fi așa mare diferență,

și am descoperit o strategie

care funcționează
de o mie de ori mai bine...

Moderator: Ok.

NH: Și anume să îmi folosesc banii
pentru a crea narațiuni și a adopta legi

ce vor obliga pe toți ceilalți
oameni bogați

să plătească taxe

și să-și plătească angajații mai bine.

(Aplauze)

Și ca exemplu,

cota minimă de 15 dolari pe oră
făcută de noi

a afectat până acum
30 de milioane de angajați.

Deci asta merge mai bine.

Moderator: E minunat.

Dacă te răzgândești,
găsim niște binevoitori pentru tine.

NH: Ok, mulțumesc.
Moderator: Mulțumesc foarte mult!