Cum pot cărțile să îți deschidă mintea

Ce se întâmplă dacă visul din copilărie nu devine realitate? În încercarea de a se acomoda la noua ei viață din Statele Unite, Lisa Bu a apelat la cărți pentru a-și extinde mintea și a-și croi o nouă cale. Ne împărtășește abordarea personală unică a cititului în acest discurs personal simpatic despre magia cărților.

Am vrut să devin gimnastă

antrenându-mă timp de 2 ani
în Hunan, China, în anii '70.

În clasa întâi, statul a vrut

să mă transfere într-o școală
pentru atleți,

plătindu-mi toate cheltuielile.

Dar tigroaica de mama a spus „nu”.

Părinții voiau să mă fac inginer ca ei.

După ce au supraviețuit
Revoluției Culturale,

erau convinși că există o singură
cale sigură spre fericire:

o slujbă sigură și bine plătită.

Nu contează dacă îți place ce faci sau nu.

Dar visul meu era să devin
o interpretă de operă chineză.

Aici sunt eu cântând
la pianul meu imaginar.

Un interpret de operă
trebuie să înceapă de mic

să învețe acrobații,

așa că am făcut tot posibilul
să urmez o școală de operă.

Chiar am scris directorului școlii

și prezentatorului unei emisiuni radio.

Dar niciun adult nu agrea ideea.

Niciunul nu credea că vorbesc serios.

Mă sprijineau doar prietenii,
dar ei erau copii

la fel de neputincioși ca mine.

Așa că la 15 ani știam că eram
prea în vârsta să mai pot învăța asta.

Visul nu se va transforma în realitate.

Mi-era teamă că pentru toată viața

voi putea spera cel mult

la un fel de fericire de mâna a doua.

Dar asta e atât de nedrept.

Deci eram pornită
să-mi găsesc o altă vocație.

Nu era nimeni să mă îndrume? În regulă.

Am apelat la cărți.

Mi-am satisfăcut setea de sfat părintesc

prin cartea scrisă de o familie
de scriitori și muzicieni:

[„Corespondența în familia lui Fou Lei”]

M-am regăsit în rolul femeii independente

atunci când tradiția confucianistă
cerea supunere. [„Jane Eyre”]

Și am învățat să fiu eficientă
din această carte.[„Cheaper by the Dozen”]

M-am decis să studiez în străinătate
după ce am citit aceste cărți.

[„Opera completă a lui Sanmao” (Echo Chan)]
[„Lecțiile istoriei” de Nan Huaijin]

Am venit în SUA în 1995

și cu care cărți am început?

Desigur, cu cele interzise în China.

„Pământul cel bun” e despre viața
la țară în China.

Nu corespunde propagandei. Ia-o!

Biblia e interesantă, dar ciudată.

(Râsete)

E un subiect pentru altădată.

Dar a cincea poruncă mi-a dat o epifanie:

„Să îți cinstești părinții.”

„Să-i cinstești” – mi-am zis –
„e atât de diferit

și sună cu mult mai bine
decât să-i asculți.”

A devenit mijlocul
prin care am reușit să ies

din capcana de vină confucianistă

și să-mi refac relația cu părinții.

Întâlnirea cu o altă cultură m-a făcut,
de asemenea,

să încep să citesc comparativ.

Acest lucru oferă o mare înțelegere.

De exemplu, am zis prima dată
că această hartă e aiurea

pentru că elevii chinezi cresc
având în față această hartă.

Niciodată nu mi-aș fi închipuit

că China nu trebuie să fie neapărat
buricul pământului.

O hartă de fapt poartă viziunea cuiva.

Lectura comparativă
de fapt nu-i un lucru nou.

E o practică standard în lumea academică.

Există chiar domenii de cercetare

cum ar fi religia
sau literatura comparativă.

Prin comparație și punere în antiteză,

învățații capătă o înțelegere profundă
a unei teme.

M-am gândit, bine, dacă cititul comparativ

funcționează în cercetare, de ce n-ar
face-o și în viața de zi cu zi?

Așa că am început să citesc
cărți în tandem.

Pot fi despre persoane –

[„Benjamin Franklin” de Walter Isaacson]
[„John Adams” de David McCullough] –

implicate în același eveniment

sau despre prieteni
ce-și împărtășesc experiența.

[„Personal History” de Katharine Graham] [„The Snowball: Warren Buffett and the Business of Life” de Alice Schroeder]

De asemenea, compar aceleași întâmplări
în genuri diferite – (Râsete)

[Biblia: versiunea Regelui James]
[„Mielul” de Chrisopher Moore] –

sau povestiri similare
din culturi diferite,

așa cum a făcut Joseph Campbell în minunata
sa carte. [„Puterea mitului” de Joseph Campbell]

De exemplu, și Isus, și Buddha

au învins trei tentații.

Pentru Isus, tentațiile sunt

economice, politice și spirituale.

Pentru Buddha, toate sunt psihologice:

plăcere, frică
și responsabilitate socială... interesant.

Dacă știi o limbă străină,
e de asemenea distractiv

să-ți citești cărțile favorite
în două limbi.

[Thomas Merton: „Calea lui Chuang Tzu”]
[Alan Watts: „Tao: Calea cursului de apă”]

Am constatat că nu m-am pierdut
în traduceri și că am mult de câștigat.

De exemplu, prin traduceri am aflat

că „fericire” în chineză ad litteram
se zice „bucurie rapidă”. Uff!

„Mireasă” în chineză ad litteram înseamnă
„mamă nouă”. Ohh!

(Râsete)

Cărțile îmi sunt portalul
magic de conectare

cu persoane din trecut și prezent.

Știu că niciodată nu voi mai fi singură
sau neputincioasă.

Mi s-a destrămat un vis, dar asta e nimic

în comparație cu suferința multora.

Am ajuns să cred că a deveni realitate

nu e singurul scop al unui vis.

Cel mai important scop al său
e să ne conecteze

cu tărâmul din care vine visul,

pasiunea, fericirea.

Chiar și un vis destrămat poate face asta.

Așa că, datorită cărților sunt unde sunt,

fericită, trăind din nou
cu scop și claritate,

de cele mai multe ori.

Deci, cărțile să fie întotdeauna cu voi.

Mulțumesc.

(Aplauze)

Mulțumesc.

(Aplauze)

Mulțumesc.

(Aplauze)