O zi din viața unui soldat roman - Robert Garland

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/a-day-in-the-life-of-a-roman-soldier-robert-garland

Suntem în anul 15 î.Hr. și Imperiul Roman prosperă. Meritul îi va aparține împăratului, dar acest succes nu ar fi fost posibil fără soldați loiali precum Servius Felix. Robert Garland arată cum decurgea viața pentru un soldat din armata romană.

Lecție de Robert Garland, animație de Brett Underhill.

Suntem în anul 15 î.Hr.
și Imperiul Roman prosperă.

Meritul îi va aparține împăratului,

dar acest succes nu ar fi fost posibil

fără soldați loiali precum Servius Felix.

Servius s-a înrolat ca legionar
acum opt ani, la vârsta de 18 ani,

fiind fiul unui țăran sărac
cu puține perspective.

Față de ceilalți legionari,
el nu participă la jocuri de noroc,

și a economisit mare parte
din salariile sale.

Și-a păstrat până și viaticum,

cele trei monede de aur primite
la înrolare.

Dacă supraviețuiește până la pensionare,
va primi câțiva acri de pământ.

Și s-a îndrăgostit de o fată de acasă

pe care intenționează să o ia de soție.

Dar va trebui să își termine
cei 25 de ani de serviciu militar

înainte să se întâmple asta.

Și viața unui legionar
e periculoasă și aspră.

Astăzi, legiunea lui Servius,
împreună cu alte trei,

au început un „lung marș”
de 30.000 de pași romani,

echivalentul a aproape 36 de kilometri.

Armura și armele lui Servius,

inclusiv gladiusul său,

scutumul,

și cele două pila,

cântăresc peste 20 de kilograme.

Asta fără a pune la socoteală
rucsacul, sau sarcina,

care conține mâncare și toate uneltele
folositoare pentru a construi tabăra:

spada,

fierăstrăul,

târnăcopul

și coșul.

Deși Servius e epuizat,
nu va dormi mult la noapte.

Va sta primul de strajă,

ceea ce înseamnă să păzească
animalele cărăușe

și să rămână în alertă
în cazul unei posibile ambuscade.

După ce termină, stă treaz,
cu teamă pentru ziua următoare,

care îl va forța să își amintească
cel mai urât coșmar al său.

În zori Servius ia micul dejun împreună
cu cei șapte tovarăși de cort.

Sunt ca o familie, toți purtând cicatrice
din bătăliile luptate împreună.

Servius este din Italia,

dar ceilalți soldați vin
din toate colțurile Imperiului,

care se întinde din Siria până în Spania.

Toți sunt departe de casă în tărâmurile
nordice ale Germaniei.

Legiunea lui Servius și cele trei
care o însoțesc azi

se află sub comanda nepotului Împăratului
Tiberius, Germanicus,

numit după succesele militare ale tatălui
său împotriva triburilor germanice.

Fiecare legiune are aproape 5.000
de oameni,

împărțite în cohorte de aproximativ 500,

subdivizate în centurii
de 80-100 de oameni.

Fiecare centurie e comandată
de un centurion.

Un aquilifer, sau purtător de stindard,
mărșăluiește în fața fiecărei legiuni

ducând steagul cu acvilă.

Centurionii mărșăluiesc lângă legionari
strigând ordine

„Dex, sin, dex, sin,”

„Drept, stâng, drept, stâng,”

începând cu piciorul drept, stângul fiind
considerat ghinionist sau sinistru.

În ciuda disciplinei stricte,
este tensiune în aer.

Anul trecut, câteva legiuni din zonă
s-au revoltat,

cerând o plată mai bună
și scurtarea anilor de serviciu.

Doar carisma și tehnicile de negociere
ale generalului lor

au împiedicat o adevărată răscoală.

Astăzi este un marș simplu,
de doar 30 de kilometri.

Cum mlaștinile și pădurile Germaniei sunt
în afara sistemului de drumuri din imperiu

bărbații trebuie să construiască drumuri
pietruite și poduri pentru a avansa,

ceva ce în ultimul timp au făcut mai des
decât să lupte.

În final, ajung la destinație, un loc
pe care Servius îl cunoaște foarte bine.

Este un luminiș la marginea pădurii
Teutoburg,

unde în urmă cu șase ani, în timpul
domniei Împarătului Augustus,

triburile germanice,
conduse de căpetenia Arminius,

au prins în ambuscadă
și distrus trei legiuni.

Înaintând pe o potecă îngustă,

legiunile au fost atacate din ascunzișul
pădurii sub o ploaie torențială

având calea de ieșire blocată.

A fost unul dintre cele mai mari eșecuri
suferite de romani vreodată,

iar Augustus nu a uitat-o niciodată.

Servius a fost unul dintre puținii
supraviețuitori.

Servius încă are coșmaruri despre
camarazii săi întinși acolo unde au căzut.

Dar acum armata s-a întors să îi îngroape
pe cei morți cu onoruri militare.

În timp ce ajută la treabă,

se întreabă dacă oasele pe care le atinge
au aparținut cuiva cunoscut.

Uneori vrea să plângă cu voce tare,
dar își continuă sarcina.

Gloria Imperiului se poate duce la ciori.

Tot ce își dorește e să se retragă
la o fermă mică alături de viitoarea soție

dacă zeii îi vor cruța viața
pentru încă 17 ani.