Veștile bune ale deceniului? Câștigăm războiul împotriva mortalității infantile

Hans Rosling reformulează 10 ani de date ale O.N.U. cu viziunile sale spectaculoase, luminând uimitoarele și de cele mai multe ori nerelatatele știri demne de prima pagină. Pe parcurs, el demască abordarea greșită a statisticilor care pătează asemenea informații vitale.

Suntem aici

pentru că Națiunile Unite

au definit obiective

pentru progresul țărilor.

Se numesc Obiectivele
de Dezvoltare Milenară.

Motivul pentru care îmi plac
aceste obiective

e pentru că sunt opt.

Specificând opt obiective diferite,

Națiunile Unite au spus

că atâtea trebuie schimbate

într-o țară pentru a oferi

o viață bună oamenilor.

Priviți, trebuie să dispară sărăcia,

educație, gen,

sănătatea mamei și a copilului,

controlul infecțiilor, protejarea mediului

și obținerea unor legături
bune între națiuni

în orice privință

de la ajutor la comerț.

Alt motiv pentru care îmi plac
aceste obiective de dezvoltare,

e că toate sunt măsurate.

De exemplu mortalitatea infantilă.

Scopul e de a reduce
mortalitatea infantilă

cu două treimi,

din 1990 până în 2050.

Asta-i o reducere de 4% pe an.

Și e măsurată.

Asta face diferența între

discursuri politice goale

și urmărirea scopului important:

o viață mai bună pentru oameni.

Sunt foarte fericit

pentru că ne-am documentat deja

și sunt numeroase țări

în Asia, în Orientul Mijlociu,

în America Latină și în Europa de Est

care reduc acestă rată.

Chiar și grandioasa Brazilie
coboară cu 5% pe an,

și Turcia cu 7% în fiecare an.

Așa că sunt vești bune.

Dar sunt oameni care spun:
„Nu există progres în Africa.

Și nu există nici măcar
statistici în Africa

ca să știm ce se-ntâmplă.”

Voi dovedi că se înșeală
în ambele privinţe.

Însoțiți-mă în minunata
lume a statisticilor.

Iată pagina de internet
ChildMortality.org,

unde vedeți mortalitatea
în rândul copiilor

sub cinci ani în toate țările.

E realizată de specialiști O.N.U.

Vom lua ca exemplu Kenya.

Iată informațiile.

Nu panicați. Nu acum.
Vă ajut să înțelegeți.

Pare urât, ca la facultate

când nu vă plăceau statisticile.

Primul lucru, când vezi puncte ca astea,

te întrebi:

de unde provin informațiile?

Care e originea lor?

E adevărat că în Kenya

sunt doctori și alți specialiști

care completează certificatul
de deces la moartea fiecărui copil,

și e trimis centrului de statistică?

Nu. Țările cu venit mic, precum Kenya

încă n-au nivelul necesar de organizare.

El există, dar nu complet,

pentru că multe decese au loc acasă,

cu familia,

și nu sunt înregistrate.

Dar nu ne bazăm pe un sistem incomplet.

Luăm interviuri, facem sondaje.

Femeile calificate

care iau interviuri

stau o oră cu o femeie

și întreabă despre istoricul nașterilor.

Câți copii ați avut?

Trăiesc?

Dacă au murit, la ce vârstă și în ce an?

Sondajul e realizat
pe un eșantion reprezentativ

format din mii de femei din țară

și integrat în ce era numit

raport demografic de sănătate.

Dar aceste studii sunt costisitoare,

pot fi făcute doar la intervale
de 3-5 ani.

Dar sunt de calitate.

Așadar există o limitare.

Toate aceste linii colorate
sunt rezultate;

fiecare culoare e un studiu.

Dar e prea complicat,
așa că-l voi simplifica,

și voi indica un punct mediu
pentru fiecare studiu.

Acesta era 1977, 1988,

1992, 1997

și 2002.

Când experții O.N.U.

au introdus aceste sondaje
în baza lor de date,

au folosit formule matematice complexe

pentru a marca tendința care arată așa.

Vedeți aici. E cel mai bun rezultat
pe care-l pot obține.

Dar fiți atenți.

Ei continuă linia

dincolo de ultimul punct

către nimic.

Au estimat că în 2008

Kenya a avut rata de mortalitate 128.

Am fost trist,

pentru că vedem

acest regres al Kenyei

cu o rată a mortalității infantile
crescute în anii '90.

A fost atât de tragic.

Dar în iunie am primit un email

de la Demographic Health Surveys

care indica vești bune pentru Kenya.

Am fost fericit.

Asta era estimarea noului studiu.

Apoi au mai trecut încă trei luni

ca O.N.U. să introducă datele
în serverul lor,

și vineri am primit
noua tendință a liniei.

Era aici jos.

(Aplauze)

Nu-i drăguț? E drăguț, nu?

Stăteam vineri în fața calculatorului,

și am văzut rata mortalității scăzând

de la 128 la 84, chiar în acea dimineață.

Așa că am sărbătorit.

Dar acum, când avem această tendință,

cum măsurăm progresul?

Voi intra în detalii,

pentru că așa face O.N.U.

Încep cu anul 1990, până în anul 2009.

Spun: „0,9%, niciun progres.”

E nedrept.

Ca profesor, am dreptul
să propun ceva diferit.

Aș spune,

10 ani sunt de ajuns să urmărim tendința.

Sunt două studii
și vedeți ce se întâmplă acum.

Au 2,4%.

Dacă aș fi în Ministerul
Sănătății din Kenya

aș fi unit aceste două puncte.

Așadar, vă spun

că știm rata mortalității infantile.

Avem o tendință decentă.

Apoi se transformă în ceva înșelător

când măsurăm MDG-urile.

Africa e în mod deosebit importantă,

pentru că anii '90
au fost un deceniu urât,

nu doar în Kenya, ci în toată Africa.

Epidemia HIV a atins maximum.
Malaria a devenit rezistentă

la vechile medicamente,
până le-am descoperit pe cele noi.

Mai târziu am introdus plasele de țânțari.

Și au fost probleme socio-economice,

care sunt acum rezolvate
la o scară mai bună.

Așa că priviți media.

Asta e media pentru toată
Africa sub-Sahariană.

O.N.U. spune că e o reducere cu 1,8%.

Asta sună puțin teoretic,

dar nu-i așa de teoretic.

Acești economiști iubesc banii;

vor tot mai mulți, vor ca ei să crească.

Ei calculează procentul anual
al creșterii economiei.

Noi, cei din sănătatea publică,
urâm decesele infantile,

vrem cât mai puține decese infantile.

Astfel, calculăm procentul scăderii pe an.

Dar, într-un fel, e cam același procentaj.

Dacă economia crește cu 4%,

ar trebui ca mortalitatea infantilă
să scadă cu 4%,

dacă e folosită corect economia
și oamenii se implică

și se pot folosi de resurse
așa cum își doresc.

Deci, e corect s-o măsurăm
pe parcursul a 19 ani?

Un economist n-ar face niciodată asta.

Am împărțit-o în două perioade.

În anii '90,

doar 1,2%.

Pe când acum, a doua treaptă,

e ca și cum Africa
ar fi avut prima treaptă,

iar acum intră în treapta a doua.

Dar chiar și asta

nu e o reprezentare corectă a Africii,

pentru că e o medie,

e o viteză medie a reducerii în Africa.

Uitați-vă la graficele mele cu bule.

Aici, mortalitatea infantilă pe axa asta.

Aici avem anii.

Și vă ofer o vedere mai largă decât MDG.

Încep acum 50 de ani

când Africa își celebra independența
în majoritatea țărilor.

De exemplu Congo, care era sus,

Ghana, mai jos și Kenya, și mai jos.

Ce s-a întâmplat de-a lungul anilor?

Iată, odată cu independența
s-a îmbunătățit alfabetizarea,

au început vaccinările,
variola a fost eradicată,

igiena a fost îmbunătățită,
lucrurile au devenit mai bune.

Dar apoi, în anii '80, priviți,

Congo a intrat în război civil,

și au stagnat aici.

Ghana a luat-o înainte, rapid.

Acesta a fost reculul din Kenya
și Ghana a întrecut-o,

dar Kenya și Ghana coboară împreună,

Congo încă stagnează.

Aici suntem azi.

Vedeți, n-are logică

să facem o medie a acestei stagnări

și a acestei îmbunătățiri rapide.

A venit timpul

să nu mai privim Africa sub-Sahariană
ca pe un singur loc.

Țările ei sunt foarte diferite,

Merită să fie recunoscute la fel

cum nu vorbim despre Europa
ca de un singur loc.

Vă asigur că economia Greciei
și Suediei sunt foarte diferite.

(Râsete)

Toată lumea știe asta.

Fiecare țară e judecată
după cum se descurcă.

Dați-mi voie să vă prezint
o imagine mai largă.

Țara mea, Suedia:

în 1800 eram acolo sus.

Ce tulburări de personalitate
trebuie să avem,

să numărăm copiii atât de meticulos

în ciuda mortalității
infantile foarte ridicate.

E foarte ciudat. Oarecum jenant.

Dar aveam obiceiul ăsta în Suedia,

de a număra toate decesele copiilor,

chiar dacă nu făceam
nimic în privința asta.

Apoi, în acești ani a fost foamete.

Au fost ani răi și oamenii
s-au săturat de Suedia.

Strămoșii mei s-au mutat în Statele Unite.

Curând situația s-a îmbunătățit aici.

Aici am avut educație mai bună,
asistență medicală,

și mortalitatea infantilă a scăzut.

N-am fost niciodată în război;
în Suedia a fost mereu pace.

Dar uitați, rata scăderii

în Suedia

n-a fost rapidă.

Suedia a atins o rată
a mortalității scăzută

pentru că am început din timp.

S-a introdus școala primară

în 1842.

Apoi avem acel minunat efect

când s-a simțit efectul
alfabetizării femeilor,

o generație mai târziu.

Trebuie să realizați
că investițiile în progres

sunt investiții pe termen lung.

Nu e vorba doar de cinci ani.

E o investiție pe termen lung.

Suedia n-a atins niciodată rata
Obiectivelor de Dezvoltare Milenară,

3,1% când am calculat eu.

Deci nu ne aflăm în grafic. Asta e Suedia.

(Râsete)

Dar nu vorbiți despre asta atât de mult.

Vrem ca alții să fie mai buni decât noi.
Într-adevăr, alții au fost mai bine.

Să vă arăt Thailanda,

vedeți ce poveste de succes:
Thailanda din anii 1960

a coborât aici

și aproape a atins rata
mortalității infantile a Suediei.

Vă prezint alt caz, Egiptul,

cel mai ascuns și glorios succes
din sănătatea publică.

Egipt era aici sus în 1960,

mai sus decât Congo.

Delta Nilului era o nenorocire
pentru copiii,

cu boli diareice,

malarie și multe alte probleme.

Apoi au construit Barajul Aswan.
Aveau electricitate în case.

Au îmbunătățit educația.

Au introdus asistență medicală primară.

Și au coborât.

Apoi apă mai sigură, au eradicat malaria.

Nu e o poveste de succes?

Obiectivele de Dezvoltare Milenară
în cazul mortalității infantile

sunt pe deplin posibile.

Partea bună e că în prezent

Ghana coboară cu rată egală

cu cea mai rapidă a Egiptului.

Kenya prinde, și ea, viteză.

Uite aici avem o problemă.

Avem o problemă gravă
în țările care stagnează.

Să vă prezint o vedere mai largă,

a mortalității infantile.

Vă voi prezenta relația dintre
mortalitatea infantilă de pe axa asta,

axa asta reprezintă
mortalitatea infantilă,

iar aici, mărimea familiei.

Relația dintre mortalitatea infantilă
și numărul membrilor.

Unu, doi, trei, patru copii la o femeie.

Șase, șapte, opt copii la o femeie.

Acesta e anul 1960,

acum 50 de ani.

Fiecare bulină e o țară.

Culoarea, după cum vedeți, un continent.

Albastrul închis e Africa sub-Sahariană.

Dimensiunea bulelor reprezintă populația.

Astea sunt așa-numitele țări
„în curs de dezvoltare”.

Au avut rata mortalității infantile
mare sau foarte mare

și mărimea familiei de 6-8.

Iar acelea

sunt așa-numitele țări occidentale.

Au avut rata mortalității scăzute

și familii mici.

Ce s-a întâmplat?

Vreau acum să vedeți cu ochii voștri

relația dintre scăderea
mortalității infantile

și reducerea mărimii familiei.

Vreau să nu aveți nicio îndoială.

Trebuie să vedeți cu ochii voștri.

Asta s-a întâmplat. Acum pornesc lumea.

Aici coborâm datorită eradicării variolei,

educației mai bune,

asistenței medicale.

A coborât aici, China vine
în compartimentul Occidentului.

Și Brazilia e în compartimentul
Occidentului.

India se apropie. Primele țări africane
vin în compartimentul occidental.

Și avem o grămadă de vecini noi.

Bun venit la o viață decentă!

Haideți. Vrem ca toți să fiți aici jos.

Asta-i viziunea noastră, nu-i așa?

Priviți, acum intră
și primele țări africane.

Și iată-ne în ziua de azi.

Nu există

„lumea occidentală” și „lumea a treia”.

Acesta e raportul O.N.U.,

care a ieșit vineri.

E foarte bun: „Niveluri și Tendințe
în Mortalitatea Infantilă”,

cu excepția acestei pagini.

Această pagină e foarte rea.

E o clasificare a țărilor.

Etichetează ca fiind
„țări în curs de dezvoltare”:

Republica Coreeană, adică Coreea de Sud.

Poftim?

Au Samsung, cum pot fi
o țară în curs de dezvoltare?

Mai e aici Singapore.

Singapore are cea mai scăzută
rată a mortalității infantile.

Au întrecut Suedia acum cinci ani,

și sunt categorisiți țară
în curs de dezvoltare.

Mai e Qatar.

E cea mai bogată țară
din lume cu Al Jazeera.

Cum naiba pot fi țară
în curs de dezvoltare?

Sunt prostii.

(Aplauze)

Restul e bine.

Trebuie să avem un concept modern,

care se potrivește cu datele.

Trebuie să realizăm

că vom intra cu toții aici jos.

Care e importanța relațiilor de aici?

Priviți. Chiar dacă ne uităm la Africa,

astea sunt țările africane.

Vedeți clar relația dintre scăderea
mortalității infantile

și scăderea membrilor familiei,

chiar și în Africa.

E foarte clar că asta se întâmplă.

Un important studiu a apărut vineri

de la institutul de Evaluare
a Sănătății din Seattle,

arătând că aproape 50%

din scăderea mortalității infantile

poate fi atribuită educării femeilor.

Asta înseamnă că dacă ducem
fetele la școală,

vom avea un impact peste 15-20 de ani,

o tendință seculară foarte puternică.

De aceea trebuie să avem
o perspectivă pe termen lung,

dar trebuie să măsurăm impactul

unei perioade de 10 ani.

E perfect posibil

să scădem rata mortalității infantile
în toate aceste țări

și să le aducem în colțul

unde cu toții am vrea să trăim împreună.

Și, desigur,
scăderea mortalității infantile

e un subiect de maximă importanță

din aspecte umanitare.

E o viață decentă pentru copiii

despre care vorbim.

Dar e și o investiție strategică

în viitorul întregii omeniri,

pentru că e vorba de mediul înconjurător.

Nu vom fi capabili
să ne descurcăm cu mediul

și să evităm teribilele crize climatice

dacă nu stabilizăm populația globală.

Să fim clari în această privință.

Pentru asta trebuie scăzută

rata mortalității infantile, oferit acces
liber la metodele contraceptive,

pentru asta e nevoie de educația femeilor.

E perfect posibil. Haideți s-o facem!

Vă mulțumesc mult!

(Aplauze)