-
Mi-a dat o amendă pentru că am blocat o bandă într-o oră de vârf.
-
Nu înțeleg. Mă aflam pe banda pentru vehicule lente.
-
M-am oprit pentru o clipă în fața raftului cu condimente
-
unde magazinul avea expusă cartea
-
„Low Calorie Calories”.
-
Filmul din seara aceasta are legătură cu acest mediu.
-
Se numește „Tăierea Mielului”.
-
Dar, înainte de a viziona filmul, magazinul mi-a cerut să vă îndrept atenția
-
către produsele lor la prețuri extrem de atractive.
-
Bună, dragul meu!
-
Dragul meu, s-a întâmplat ceva?
-
Încă te mai bat la cap cu dosarul Manetti?
-
De asta ești așa de abătut?
-
Ei bine, încearcă să nu te mai gândești la asta o vreme.
-
Nu-mi place să te văd atât de obosit și îngrijorat.
-
Dragul meu, de ce nu-ți scoți haina și
-
nu iei loc ca să te relaxezi?
-
Chiar nu trebuie să mergem la cină dacă nu vrei.
-
O sun pe Molly și-i spun că ești prea obosit.
-
Vrei să fac asta?
-
O să înțeleagă. Sunt sigură.
-
Și o să-ți pregătesc ceva bun pentru cină.
-
Avem destulă carne în frigider.
-
O să pregătesc o friptură.
-
Doar că o să-mi ia un pic mai mult s-o pregătesc.
-
Cât e la cuptor
-
o să mă duc până la colț să cumpăr niște legume.
-
O, trebuie să-ți spun, ca să nu uit,
-
că, astăzi, bătrâna doamnă Keating mi-a făcut testul cu inelul.
-
Știi, au un inel pe o sfoară
-
și îl leagănă deasupra burții.
-
Ghici ce? O să avem băiat.
-
Ne-a spus că nu-i nici urmă de îndoială.
-
În toată viața ei nu a greșit niciodată.
-
Nu e minunat?
-
Unde te duci?
-
Mă duc în garaj să scot carnea din frigider.
-
Ia loc. Ia loc pentru o clipă.
-
Patrick, ce se întâmplă?
-
Dragul meu, e ceva în neregulă? Spune-mi, te rog.
-
Mi-e teamă că o să ai un șoc.
-
Sper să nu mă învinuiești prea tare.
-
N-o să te învinuiesc niciodată, dragul meu, și știi asta.
-
Mary, adevărul e că
-
vreau să te părăsesc.
-
Mă înțelegi, nu-i așa?
-
Vreau să te părăsesc.
-
Nu vorbești serios.
-
Da, vorbesc serios.
-
Ba mai mult, vreau să divorțăm.
-
Vreau să mă căsătoresc cu altcineva.
-
Asta este tot.
-
O iubesc și ea mă iubește.
-
Acum, trebuie să fim înțelegători.
-
Calmi și înțelegători.
-
Voi face demersurile pentru divorț.
-
Normal, copilul va rămâne cu tine.
-
O să-ți dau ceva bani.
-
Îmi pare rău, nu-ți pot da prea mulți,
-
dar te vei descurca.
-
Îți aduc cina.
-
Îmi aduci ce?
-
Da, da, dragul meu, trebuie să iei cina.
-
Nu te-aș putea lăsa să pleci fără să iei cina.
-
O să te simți mai bine după ce ai mâncat.
-
- Ce faci?
- Plec.
-
Patrick, nu poți face asta.
-
Nu poți pleca! Nu poți! Nu se poate!
-
Nu?
-
Patrick, nu te las să pleci.
-
Nu te las! Nu! Nu!
-
Nu are rost să devenim isterici din cauza asta!
-
Patrick, vorbesc serios!
-
Încearcă să mă oprești!
-
Bună, Molly, tu ești?
-
Ascultă, draga mea, Patrick abia s-a întors acasă și este foarte obosit, bietul de el.
-
Da, a avut o zi îngrozitoare.
-
Așadar, mă întrebam dacă te superi cumva dacă nu venim la tine astă seară?
-
Știam că n-o să te superi.
-
Molly, ești un înger.
-
Nu, nu, nu-i așa.
-
Pur și simplu a muncit mult prea mult, asta-i tot.
-
Ei bine, poate ne vedem în weekend.
-
Da, ar fi minunat.
-
Da, la revedere, draga mea.
-
La revedere.
-
Bună ziua?
-
Vă rog să-mi faceți legătura cu poliția! Repede!
-
Trebuie să ne ajutați, dna Maloney.
-
Credeți că vă puteți aduna și puteți vorbi cu mine un pic?
-
Da. O să încerc.
-
O să fac tot posibilul.
-
Spuneți-mi!
-
Exact așa arăta camera când ați intrat?
-
Da.
-
Nu ați atins nimic?
-
Ei bine, nimic cu excepția lui Patrick.
-
Am intrat pe ușa principală și l-am văzut întins acolo așa și ....
-
Ce ați făcut când l-ați văzut?
-
Ei bine, am încercat să vorbesc cu el.
-
Apoi mi-am dat seama că e mort
-
și m-am dus la telefon.
-
Înțeleg.
-
Cât era ceasul când ați ieșit? Ne-ați putea spune?
-
O, cred că acum 20 de minute.
-
E 18.14 acum.
-
Credeți că era undeva între 17.00 și 18.00?
-
Da, cred că da.
-
Specialistul în criminalistică și fotograful vin acum.
-
O, vreau să discut cu ei.
-
- Avem un om în fața casei și unul în spate.
- Bine.
-
În regulă! Vreau să fiți foarte atenți.
-
Nu vă grăbiți. E șeful.
-
Mike, spune-le ce vrem.
-
Și fă câteva fotografii imediat înainte să vină doctorul legist
-
și să mute lucrurile. Ok, puneți-vă pe treabă.
-
Dna Maloney, în general, ieșiți atât de târziu să faceți cumpărături?
-
Iertați-mă, dar trebuie să vă pun aceste întrebări.
-
O, înțeleg.
-
Ei bine, nu.
-
De fapt, astă seară urma să mergem la cină la niște prieteni,
-
dar Patrick părea extrem de obosit
-
încât i-am sunat și am anulat ieșirea.
-
Pe cine ați sunat?
-
Pe Molly, Molly Vandenoord. Locuiesc pe South Street.
-
Și când a venit soțul dumneavoastră,
-
vi s-a părut preocupat de ceva?
-
Vi s-a părut îngrijorat de ceva?
-
Nu, nu, nu ceva în mod special.
-
Doar părea extrem de obosit.
-
Înțeleg.
-
Și când s-a întors eu....
-
O, scuzați-mă!
-
- Cine a fost?
- N-am nici cea ma vagă idee.
-
Doctore, vedeți ce puteți afla,
-
E soția lui?
-
Da.
-
Ar fi mai bine să o duceți în altă cameră.
-
În regulă.
-
Hai să mergem în altă cameră un pic?
-
Va fi mult mai confortabil acolo și putem discuta mai relaxat.
-
Nu vreau. Vreau să rămân aici.
-
Vă rog, lăsați-mă să rămân aici. Voi fi în regulă.
-
Aveți ceva la cuptor?
-
Da, da, era cina lui.
-
Am crezut că nu aveați nimic pregătit pentru cină.
-
Nu de asta ați ieșit?
-
Ei bine, da, dar a trebuit să ia niște legume.
-
Aveam destulă carne.
-
Întotdeauna țin multă carne în congelator.
-
Ei bine?
-
Pare să fie o fractură gravă.
-
Doar o lovitură, chiar în partea din spate a capului.
-
Cu ce? V-ați putea dea seama?
-
Da, pot.
-
Trebuie să fi fost ceva greu, asta e evident.
-
Dar nu e ceva ascuțit.
-
Cel puțin, nu pare să prezinte urme de margini ascuțite.
-
Nu? De ce spui asta?
-
Ei bine, uitați-vă și dumneavoastră.
-
Pielea scalpului nu e nici măcar ruptă.
-
Adică, nu ar putea fi un ciocan, de exemplu.
-
Pare să fie o bâtă mare.
-
O bâtă?
-
Da, oricum, ceva sub forma unei bâte.
-
Netedă și cu capătul rotund.
-
Asta cred.
-
Pe mai târziu, doctore.
-
Anunță-mă de îndată ce ai rezultatul analizelor de laborator.
-
Da.
-
Ați luat cumva amprentele de pe paharul acesta?
-
Da.
-
Dnă Maloney, ați spus că nu ați remarcat nimic deosebit la soțul dumneavoastră
-
când s-a întors acasă?
-
Nu, nimic special.
-
Doar părea extrem de obosit.
-
Vâd că a băut ceva.
-
Da, întotdeauna bea ceva când se întoarce de la serviciu.
-
De obicei cu apă minerală, nu-i ala?
-
Da. Cred că da.
-
Și gheață.
-
Hmm!!
-
Astă seară a băut un whiskey simplu.
-
Și cu haina pe el, nu-i așa?
-
Da, cred că da.
-
Vă rog să vă gândiți bine, dnă Maloney. Vă rog.
-
A intrat.
-
Care a fost primul lucru pe care l-a făcut după aceea?
-
M-a sărutat.
-
Așteptați, și vă rog să mă scuzați pentru toate aceste întrebări,
-
dar pur și simplu încerc să-mi dau seama la ce se gândea soțul dumneavoastră
-
când s-a întors acasă.
-
Sunteți sigură că v-a sărutat?
-
Nu dumneavoastră ați fost cea care l-ați sărutat?
-
El m-a sărutat.
-
În regulă
-
Deci s-a dus direct acolo
-
și și-a turnat o gură de whiskey simplu.
-
Hmmmm. Ei bine....
-
De obicei nu bea ceva înainte să să se dezbrace, nu-i așa?
-
Nu, nu cred.
-
Ați observat toate astea și tot nu vi s-a părut preocupat?
-
V-am spus. Doar mi s-a părut foarte obosit.
-
știți ce cred, dnă Maloney? Cred că era extrem de îngrijorat.
-
Iar dacă am putea afla motivul, poate că am avea o pistă.
-
Ei bine, mi-aș dori să vă pot fi de mai mult ajutor.
-
Celălalt lucru pe care vreau să-l găsesc este arma.
-
Mike!
-
Vreau să mergi afară și să verifici fiecare părticică din grădină.
-
Roagă câțiva colegi să te ajute.
-
Vezi ce poți găsi. Aduni niște lanterne.
-
O să verific restul casei.
-
Bine.
-
Dna. Maloney!
-
Da?
-
Știți, nu cred că a fost crimă cu premeditare.
-
Și nici mâna unui profesionist.
-
Cred că a fost vorba de o ceartă.
-
Și cineva și-a pierdut cumpătul.
-
Și apoi....
-
Ei bine, poate că persoana respectivă, oricine ar fi ea, pur și simplu a luat un obiect
-
din apropiere și l-a lovit pe soțul dumneavoastră.
-
Așadar....
-
Dacă nu mă înșel,
-
probabil că arma utilizată a fost deja în această casă.
-
Acum, uitați cum ne puteți ajuta.
-
În primul rând,
-
Ne puteți spune dacă lipsește ceva din această cameră,
-
ceva ce ar fi putut fi utilizat ca armă?
-
Nu vă grăbiți.
-
Ei bine, nu sunt sigură la ce vă referiți.
-
Ei bine, de exemplu, ceva care să semene cu o bâtă.
-
O bâtă?
-
Adică, ceva ca o bâtă de baseball?
-
Da! Exact!
-
Nu, nu există nicio bâtă de baseball în casă.
-
În regulă, dar un opritor de ușă
-
sau o vază grea de metal sau...
- Ei bine, nimic de genul ăasta.
-
Înțelegeți ce vreau să spun, nu-i așa?
-
Ei bine, da, cred că da.
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Film & TV