Ce se află în adâncul oceanului și cum ajungem acolo

Victor Vescovo conduce prima expediție umană către cele mai adânci puncte din fiecare dintre cele cinci oceane ale lumii. În conversație cu David Biello, curatorul de știință al TED, Vescovo discută tehnologia care susține aceste explorări - un submarin din titan proiectat pentru a face față unor condiții extraordinare - și prezintă imagini ale unei creaturi nemaivăzute făcute în timpul expediției spre adâncul Oceanului Indian.

David Biello: Deci, Victor,
cu ce te-ai mai ocupat?

Victor Vescovo: Acesta e adâncul
Oceanului Atlantic,

și bănuiesc că am citit prea mult
Jules Verne când eram mic,

așa că în ultimii patru ani am condus
o echipă în proiectarea și construirea

a ceea ce e acum cel mai avansat
submarin de pe planetă,

și am capacitatea de a-l pilota personal.

Asta se întâmpla în decembrie anul trecut,

Pentru prima dată:
fundul Oceanului Atlantic.

DB: Și nimeni nu a mai văzut asta?

Doar tu.
VV: Nu.

Acum, a văzut toată lumea.

DB: Cine face asta?

Adică...

VV: Păi, cred că toți ați observat
dezvoltarea din ultimii 10-15 ani.

Sunt câțiva oameni care au
mijloacele necesare explorării spațiului,

cum ar fi SpaceX sau Blue Origin,

tipii aceia,

iar noi mergem în cealaltă direcție.

Este o epocă minunată

a persoanelor fizice
care folosesc resurse

pentru a dezvolta
tehnologii ce ne pot duce

în locuri neexplorate până acum,

iar oceanele lumii sunt...

e aproape un clișeu să spunem
că reprezintă 70% din întreaga planetă

și, din acel procent, 95% e neexplorat.

Deci ce încercăm
să facem cu expediția noastră

este să construim un submarin

care să poată ajunge în orice loc în adânc

pentru a explora acele 60 de procente
din planeta noastră rămase neexplorate.

DB: Și ai nevoie de
o unealtă destul de bună, nu?

VV: Corect.

Unealta este submarinul Limiting Factor.

Este un vas de ultimă generație

ajutat de nava suport Pressure Drop.

Este o sferă din titan
de două persoane, de 90 mm grosime,

care îl păstrează la o atmosferă,

și are capacitatea de
a se scufunda în mod repetat

până în cel mai adânc punct al oceanului.

DB: Deci un fel de SpaceX al oceanelor?

VV: Da, este un fel de
SpaceX al oceanelor,

dar eu pilotez propriile vehicule.

(Râsete)

DB: Ai de gând să-l iei
pe Elon cu tine sau...?

VV: Da, aș putea lua pe cineva acolo jos.

Deci, Elon, dacă asculți asta,

te iau cu mine în nava mea
dacă și tu mă iei cu tine în a ta.

(Râsete)

DB: Deci spune-ne cum este acolo jos.

Adică, vorbim despre un loc
unde presiunea este atât de mare

de parcă ai pune Turnul Eiffel
pe degetul piciorului.

VV: Este mai mare de atât.

E de aproximativ 16.000 psi.

Deci problema e că avem
această sferă de titan

care ne permite să ajungem
la aceste adâncimi imense

și să revenim, în mod repetat.

Așa ceva nu s-a mai întâmplat.

Challenger Deep s-a
scufundat de două ori,

o dată în 1960 și o dată în 2012
de către James Cameron,

s-au scufundat și au revenit,
era o navă experimentală.

Acesta este primul submarin
autorizat comercial,

care poate urca și coborî
de mii de ori cu câte două persoane,

inclusiv un om de știință.

Suntem foarte mândri că l-am scufundat

la cea mai mare adâncime de până acum,
pe un cetățean britanic,

acum trei săptămâni, Dr. Jamieson
de la Universitatea Newcastle

care a venit jos cu noi în Groapa Java.

DB: Deci, nu multe lucruri te sperie,
este ceea ce înțeleg eu.

VV: Este foarte diferit de scufundări.

Dacă ești claustrofob,
nu vrei să te afli într-un submarin.

Coborâm destul de mult

și misiunele durează normal între
opt și nouă ore într-un spațiu închis.

Este foarte diferită
de cariera pe care am avut-o,

adică alpinismul, unde stai în aer liber,

vântul bate și e foarte frig.

Asta este opusul. E mult mai tehnic.

Ține mai mult de precizie
în folosirea instrumentelor

și remedierea a orice
ar putea merge prost.

Dar dacă ceva merge
cu adevărat prost în submarin,

nu vei ști asta.

(Râsete)

DB: Deci zici că ți-e frică de scurgeri.

VV: Scurgerile nu sunt bune,
dar dacă există una,

nu este atât de grav
pentru că dacă ar fi,

din nou, nu ai ști asta, dar...

focul înăuntrul capsulei
nu ar fi nici el indicat,

dar este de fapt un submarin foarte sigur.

Îmi place să spun
că nu am încredere în multe,

dar am încredere
în titan, în matematică

și în analiza cu elemente finite,

cu care afli

dacă astfel de lucruri pot supraviețui

acestor presiuni
și condiții extraordinare.

DB: Iar acea sferă
e perfect prelucrată, nu?

Este un vas cu adevărat unic.

VV: Aceea a fost provocarea:

construirea unei sfere de titan

cu o acuratețe de până
la 0,1 la sută a utilajului.

Titanul e greu de prelucrat

și mulți oameni nu îl pot prelucra,

dar noi am fost norocoși.

Echipa noastră extraordinară
a construit o sferă aproape perfectă,

care, supusă presiunii,

prezintă cea mai bună geometrie posibilă.

Când sunt în submarin
și trapa se închide,

sunt sigur că mă voi scufunda
și voi reveni la suprafață.

DB: Asta e ce verifici de două ori-

ca trapa să fie închisă?

VV: Există două reguli
în scufundarea unui submarin.

Prima este să închizi trapa bine.

A doua este să revii la prima regulă.

DB: Bine deci, Oceanul Atlantic: bifat.

Oceanul de Sud: bifat.

VV: Nimeni nu s-a mai scufundat
în Oceanul de Sud.

Știu de ce.

Este foarte, foarte ostil.

Vremea este îngrozitoare.

Cuvântul coliziune îmi vine în minte.

Dar da, l-am explorat pe acela.

Bine că s-a terminat.
DB: Da...

VV: Mulțumesc.

(Aplauze)

DB: Parcă ești într-o cursă.

Și acum Oceanul Indian,
cum a zis Kelly.

VV: Da, acum trei săptămâni.

Am fost destul de norocoși
încât să rezolvăm misterul.

Dacă cineva m-ar fi întrebat atunci:

„Care este cel mai adânc
punct din Oceanul Indian?”

nimeni nu știa de fapt.

Existau doi candidați,

unul în vestul Australiei
și unul în Groapa Java.

Avem această minunată navă
cu un sonar excepțional.

Le-am cartografiat.

Am trimis sonde
până pe fund și am verificat.

Punctul e de fapt în centrul Gropii Java,

adică unde nimeni nu se gândea că e.

De fapt, după fiecare scufundare majoră,

trebuie să fugim pe Wikipedia
și să o corectăm

pentru că este complet greșită.

(Râsete)

DB: Deci, probabil durează mai mult
să ajungi acolo jos

decât timpul pe care îl petreci acolo?

VV: Nu, de fapt, chiar petrecem
ceva timp acolo.

Am rezerve de oxigen
cât pentru patru zile.

Dacă stau acolo patru zile,

ceva sigur s-a întâmplat
și probabil nu le voi folosi,

dar durează cam trei ore
până în cel mai adânc punct

și apoi petrecem de obicei
trei sau patru ore,

iar apoi alte trei ore până sus.

Nu vrei să stai acolo
mai mult de 11 sau 12 ore.

Poate deveni cam incomod.

DB: Bun, deci fundul Oceanului Indian.

Este ceva ce nimeni
în afară de tine nu a mai văzut.

VV: Acestea sunt de fapt imagini
de la una dintre sondele noastre robotice.

În dreapta jos puteți vedea
un robust „pește de fund” -

chiar așa se numește.

(Râsete)

Dar puteți vedea din stânga
o creatură nemaivăzută până acum.

E o meduză ce trăiește în adânc,
numită ascidian cu coadă,

și niciuna dintre ele
nu a arătat vreodată așa.

Are chiar și un pui mic la capătul cozii,

și a trecut, plutind frumos.

Deci în cadrul fiecărei scufundări făcute,

deși am stat acolo jos doar câteva ore,

am găsit trei sau patru specii noi

pentru că sunt locuri
care au fost izolate miliarde de ani,

și nicio ființă umană nu a fost
acolo vreodată să le filmeze

sau să ia probe.

Așa că asta e extraordinar pentru noi.

(Aplauze)

Deci noi sperăm,

principalul obiectiv al misiunii
este să construim această unealtă.

Această unealtă este o poartă,

deoarece cu ea,

vom fi capabili să facem mai multe

și să coborâm oameni de știință
de mii de ori,

să deschidem acea poartă spre explorare

și să găsim lucruri
de care nu aveam idee că există.

DB: Și atunci, mai mulți oameni au fost
în spațiu decât în adâncul oceanului.

Ești unul dintre cei trei.

O să mărești acel număr,
o să-l depășești cu mult.

VV: Da, trei oameni au ajuns
pe fundul Oceanului Pacific.

USS Trieste în 1960 cu două persoane.

James Cameron în 2012
cu Deep Sea Challenger.

Mulțumesc, Jim, grozav submarin.

Asta e tehnologie de a treia generație.

Nu numai că o să încercăm
să ne scufundăm, în două săptămâni,

dar o să încercăm să facem asta
de multe ori,

lucru ce nu a mai fost încercat.

Dacă reușim asta,
vom fi demonstrat tehnologia,

iar acea poartă nu doar că se va deschide,
ci va rămâne deschisă.

(Aplauze)

DB: Fantastic! Succes!

VV: Mulțumesc mult.
DB: Mulțumesc.

VV: Mulțumesc tuturor.

(Aplauze)