Aventura lui Bertrand Piccard acţionată de energia solară

În zorii unei noi ere, aventurierul Bertrand Picard ne oferă o provocare: găsiţi motivaţie în ceea ce pare imposibil. Ne împărtăşeşte planurile sale de a face ceea ce alţii spun că nu poate fi făcut - să zboare în jurul lumii într-un avion alimentat de energie solară nonstop.

Ei bine, am învăţat multe lucruri despre dirijabile,

mai ales la finalul călătoriilor cu balonul

in jurul lumii pe care le-am făcut cu Brian Jones.

Când am făcut această fotografie

geamul era îngheţat din cauza umidităţii nopţii

Şi în partea cealaltă era răsăritul soarelui

deci, de partea cealaltă a gheţii,

aveţi necunoscutul

aveţi neprevăzutul

aveţi nevăzutul

pentru cei care nu îndrăznesc

să treacă prin gheaţă.

Sunt atât de mulţi oameni

care preferă să sufere în gheaţa pe care o cunosc

în loc să rişte şi să meargă dincolo de gheaţă

să vadă ce este de partea cealaltă.

Şi asta cred că este una din problemele societăţii noastre.

Suntem învăţaţi, poate nu şi publicul avizat al lui TED,

dar atât de mulţi alţi oameni sunt învăţaţi

că necunoscutul, dubiile,

semnele de întrebare sunt periculoase.

Şi că trebuie să ne opunem schimbărilor.

Că trebuie să ţinem totul sub control.

Ei bine, necunoscutul este parte din viaţă noastră.

Şi în acest sens, zburatul cu balonul este o metaforă frumoasă.

Pentru că în balon, ca şi în viaţă,

navigăm în direcţii neprevăzute.

Dorim să mergem într-o direcţie,

dar vîntul ne mână în alta, ca în viaţă.

Şi atât timp cât luptăm orizontal,

împotriva vieţii, împotriva curenţilor,

împotriva a ceea ce ni se întâmplă,

viaţa este un coşmar.

Cum controlezi direcţia unui balon?

Prin înţelegerea faptului că atmosfera

este alcătuită din diferite straturi de curenţi

care au direcţii diferite.

Deci, prin urmare, realizăm că dacă dorim să ne modificăm traiectoria,

în viaţă sau într-un balon,

trebuie să schimbăm altitudinea.

Modificarea altitudinii, în viaţă,

înseamnă evoluţia la un alt nivel psihologic,

filozofic, spiritual.

Dar cum facem acest lucru?

La dirijabile, sau în viaţă,

cum schimbăm altitudinea?

Şi cum facem trecerea de la metaforă

la ceva mai practic, ceva ce

putem folosi într-adevăr zi de zi?

Ei bine, la un dirijabil este simplu, avem balastul.

Şi atunci când aruncăm peste bord balastul, ne ridicăm.

Nisip, apă, tot echipamentul de care nu mai avem nevoie.

Şi cred că aşa ar trebui să facem şi în viaţă.

Ştiţi, atunci când se vorbeşte de spirit de pionier,

se presupune adesea că pionierii

sunt cei care au idei noi.

Nu este adevărat.

Pionierii nu sunt cei care au idei noi,

deoarece este atât de simplu să ai idei noi.

Doar închidem ochii timp de un minut şi apoi

avem o mulţime de idei noi.

Nu, pionierul este cel care

îşi îngăduie să arunce peste bord mult balast.

Obiceiuri, certitudini,

convingeri, semne de exclamare,

paradigme, dogme.

Şi atunci când putem face asta

ce se întâmplă?

Viaţa nu mai este

o simplă linie mergând într-o singură direcţie

şi într-o singură dimensiune. Nu.

Viaţa va fi alcătuită din toate liniile posibile

care merg în toate direcţiile posibile

în trei dimensiuni.

Şi spiritul de pionier se va manifesta de fiecare dată

când ne îngăduim să explorăm această axă verticală.

Desigur, nu doar ca şi atmosfera din dirijabil,

ci în viaţa propriu-zisă.

Explorarea acestei axe verticale, ceea ce înseamnă

explorarea diferitelor modalităţi de a face un lucru,

diferitelor modalităţi comportamentale, tuturor modalităţilor de a gândi,

anterior aflării acelei modalităţi care ne duce în direcţia dorită.

Este foarte practic.

Se poate aplica în politică.

Se poate aplica în spiritualitate.

Se poate aplica în mediul înconjurător,

în finanţe, în educarea copiilor.

Cred cu tărie

că viaţa este o aventură senzaţională

dacă reuşim să facem politică

fără să separăm dreapta de stânga.

Deoarece vom elimina aceste dogme politice.

Cred cu tărie că am putea proteja mai bine mediul

dacă scăpăm -- dacă aruncăm peste bord

fundamentalismul arătat în trecut de unii ecologişti.

Şi cred că putem ţinti o spiritualitate superioară

dacă ne eliberăm de dogmele religioase.

Aruncându-le peste bord, ca balast, pentru a ne modifica direcţia.

Ei bine, de mult timp am crezut în aceste lucruri.

Dar într-adevăr a trebuit să călătoresc în jurul lumii într-un balon

pentru a fi invitat să vorbesc despte asta.

(Râsete)

(Aplauze)

Este clar că nu e uşor să ştii ce balast trebuie să arunci peste bord

şi la ce altitudine să zbori. Uneori avem nevoie

de prieteni, de familie sau de un psihiatru.

Ei bine, în dirijabile avem nevoie de un meteorolog,

cel care calculează direcţia fiecărui strat de curent,

şi altitudinea, pentru a-l ajuta pe cel ce conduce dirijabilul.

Dar uneori este paradoxal.

Atunci când zburam în jurul lumii cu Brian Jones,

meteorologul ne-a cerut, într-o zi, să zburăm

destul de jos şi foarte încet.

Şi atunci când am calculat credeam că nu vom ajunge să înconjurăm

lumea la acea viteză.

Deci, nu l-am ascultat. Am zburat mai sus şi am dublat viteza.

Şi am fost atât de mândru de mine că am dat de acel curent de aer

că l-am sunat pe meteorolog,

şi i-am zis: "Auzi tipule, nu-i aşa că suntem nişte buni piloţi?

Am zburat cu o viteză de două ori mai mare decât cea pe care ai prevăzut-o."

Şi mi-a zis, "Nu mai faceţi asta. Coborâţi imediat

pentru a încetini."

Şi am ripostat. I-am zis, "Nu voi face asta.

Nu avem suficient combustibil pentru a zbura atât de încet."

Şi mi-a zis, "Da, dar în stânga voastră aveţi un strat de joasă presiune

şi dacă zburaţi prea repede, în câteva ore

veţi face stânga şi veţi ajunge la Polul Nord.

(Râsete)

Şi apoi m-a întrebat:

şi asta nu voi uita pentru tot restul vieţii mele --

doar atât m-a întrebat, "Tu eşti pilotul bun de acolo de sus.

Ce vrei de fapt? Vrei să mergi foarte repede

într-o direcţie greşită, sau vrei să mergi mai încet în direcţia bună?"

(Râsete)

(Aplauze)

Şi din această cauza ai nevoie de un meteorolog.

Din această cauza ai nevoie de oameni care au o viziune pe termen lung.

Şi exact acest lucru lipseşte

viziunii politice actuale,

în guvernele de azi.

După cum aţi auzit, consumăm

atât de multă energie,

fără să înţelegem că un astfel de mod de viaţă

nesustenabil nu poate ţine mult.

Deci, am coborât.

Şi am încetinit. Şi am trăit momente în care ne temeam

deoarece nu ştiam dacă puţinul combustibil

pe care îl mai aveam în dirijabil

ne va fi suficient pentru a mai parcurge 45.000 kilometri.

Dar ne aşteptam să avem dubii şi temeri.

Şi de fapt atunci a început cu adevărat aventura.

Când zburam deasupra Saharei şi apoi în India

eram ca într-o vacanţă.

Am fi putut să aterizăm oricând şi să ne întoarcem acasă cu avionul.

Când eşti în mijlocul Pacificului,

şi nu ai curenţi potriviţi, nu poţi ateriza,

nu te mai poţi întoarce.

Aceasta ar fi o criză.

Acesta este momentul in care trebuie să te trezesti

din gândirea ta mecanică.

Acesta este momentul care trebuie să-ţi trezeşti

potenţialul interior,

creativitatea.

Acesta e momentul în care arunci tot balastul,

toate certitudinile,

pentru a te adapta noii situaţii.

Şi de fapt, ne-am schimbat strategia de zbor complet.

Ne-am schimbat complet strategia.

Şi după 20 de zile, am aterizat cu bine în Egipt.

Dar dacă vă arăt această fotografie

nu este pentru a vă spune cât de fericiţi eram.

Este pentru a vă zice cât combustibil mai aveam

în ultimele recipiente.

Am avut cu noi 3.7 tone de propan lichid.

Am aterizat cu doar 40 kilograme.

Atunci când am văzut asta, mi-am promis ceva.

Mi-am promis că data viitoare când voi înconjura în zbor lumea

o voi face fără combustibil,

fără combustibil fosil,

pentru a fi în siguranţă,

şi pentru nu a fi limitaţi de combustibil.

Nu ştiam cum ar fi posibil asta.

Mă gândeam că e un vis şi vroiam să fac asta.

Şi când nacela balonului meu a intrat

în mod oficial în Muzeul Aerului şi Spaţiului din Washington,

lângă avionul lui Charles Lindbergh

lângă Apollo 11, lângă aeroplanul fraţilor Wright

lângă avionul X-1 al lui Chuck Yeager,

atunci mi-am dat seama.

Am realizat că secolul 20 a fost senzaţional.

S-au făcut toate lucrurile acestea.

Dar în viitor nu vor mai fi posibile.

Este nevoie de atât de multă energie. Ar costa prea mult.

Va fi interzis

deoarece va trebui să ne economisim resursele naturale

timp de câteva decenii de acum înainte.

Deci cum am putea perpetua

acest spirit de pionier

folosind ceva independent de energia fosilă?

Atunci a început să se contureze

proiectul Impulsul Solar

în capul meu.

Şi cred că este o metaforă frumoasă

pentru secolul 21.

Spiritul de pionier ar trebui să continue, dar la un alt nivel.

Nu spre cucerirea planetei sau spaţiului.

Gata, asta a fost făcut,

ci îndeosebi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Cum putem trece de gheaţa siguranţei

pentru a face incredibilul posibil?

Ceea ce este astăzi complet imposibil --

să ne eliberăm de dependenţa de combustibilul fosil.

Dacă ai spune oamenilor, că vrem să nu mai depindem

în lumea noastră de energia fosilă,

ţi-ar râde în faţă, mai puţin aici,

unde sunt invitaţi să vorbească nebuni.

(Râsete)

Deci, ideea e că dacă zburăm în jurul lumii

într-un avion propulsat de energie solară,

fără a folosi niciun combustibil,

n-ar mai putea spune nimeni în viitor

că asta e imposibil

la maşini, la sisteme de încălzire,

la calculatoare, şi aşa mai departe.

Ei bine, aeronavele care funcţionează cu energie solară nu sunt o noutate.

S-au mai ridicat în aer în trecut, dar fără

capacitate de stocare, fără baterii.

Ceea ce înseamnă că mai degrabă au demonstrat

limitele energiei regenerabile

decât potenţialul ei.

Dacă vrem să-i arătăm potenţialul,

trebuie să zburăm zi şi noapte.

Asta înseamnă că încărcăm bateriile în timpul zborului,

pentru a petrece noaptea cu ajutorul lor,

şi să zburăm a doua zi din nou.

Asta s-a întâmplat deja, cu avioane cu telecomandă

machete de avioane mici, fără piloţi.

Dar a rămas ca şi o glumă

deoarece publicul nu s-a putut identifica cu asta.

Cred că avem nevoie de un pilot în avion

care poate vorbi cu universităţile,

care poate vorbi cu studenţii,

cu politicienii în timpul zborului,

şi să transforme asta într-o aventură umană.

Pentru asta, din păcate,

o anvergură de patru metri nu este suficientă.

Avem nevoie de o anvergură de 64 de metri.

Anvergura de 64 metri pentru a duce un pilot, bateriile,

zboară destul de încet ca eficienţă aerodinamică.

De ce? Pentru că nu este uşor să înlocuieşti combustibilul.

Asta-i sigur.

Şi cu 200 metri pătraţi de putere solară pe avion,

producem aceeaşi cantitate de energie

ca şi 200 de beculeţe.

Adică un brad de Crăciun, unul mare.

Deci întrebarea este, cum poţi căra un pilot în jurul lumii

cu un avion care foloseşte

aceeaşi cantitate de energie ca şi un mare brad de Crăciun?

Ţi se va zice că este imposibil,

şi exact de asta vrem să o facem.

Am lansat proiectul cu colegul meu Andre Borschberg

cu şase ani în urmă.

Acum avem 70 de oameni în echipă care lucrează la asta.

Am trecut prin etapele de simulare, design,

calcule, pregătirea construcţiei

primului prototip.

Acestea sunt realizările a doi ani de muncă.

Carlinga, elicea, motorul.

Chiar şi acest fuzelaj, este atât de uşor,

Nu este realizat de un artist, dar ar putea fi.

50 de kilograme întregul fuselaj.

Câteva kilograme în plus pentru vergile aripilor.

Aceasta este structura completă a avionului.

În urmă cu o lună l-am prezentat.

Nu vă puteţi imagina ce a însemnat pentru o echipă

care timp de şase ani a lucrat la asta

pentru a demonstra că nu este doar un vis şi o viziune,

ci un avion adevărat.

Un avion real pe care l-am prezentat în final.

Şi care este acum scopul?

Scopul este să decolăm,

la finalul acestui an ca un prim test,

dar în principiu anul viitor, în primăvară sau vară,

să decolăm cu forţe proprii,

fără suport adiţional, fără să fim tractaţi,

să urcăm până la 9000 de metri altitudine,

în acelaşi timp ne încărcăm bateriile,

rulăm motoarele, şi când ajungem la înălţimea maximă,

suntem pe înserat.

Şi atunci vom avea un singur scop, doar unul,

să rezistăm până la răsărit înainte să se golească bateriile.

(Râsete)

Şi fix asta este simbolul lumii noastre,

dacă aeronava noastră este prea grea,

dacă pilotul iroseşte energia,

nu vom rezista până la finalul nopţii.

Şi în lumea noastră, dacă vom irosi în continuare,

dacă ne vom bate joc de resursele energetice,

dacă vom construi în continuare lucruri care consumă atât de multă energie

încât majoritatea companiilor dau acum faliment,

este clar că nu vom preda planeta următoarei generaţii

fără probleme majore.

Deci, vedeţi că acest avion este mai mult un simbol.

Nu cred că va transporta 200 de oameni

în următorii ani.

Dar când Lindberg a traversat Atlanticul

sarcina utilă era de asemenea suficientă

doar pentru o persoană şi ceva combustibil.

Şi peste 20 de ani, câte 200 de oameni

traversau Atlanticul în avion.

Deci, trebuie să începem

şi să dăm exemplu.

Puţin ca în fotografia aceasta.

Este o pictură a lui Magritte,

într-un muzeu în Olanda, care îmi place foarte mult.

Este o pipă şi este scris, "Aceasta nu este o pipă".

Acesta nu este un avion,

Este un simbol a ceea ce putem realiza

când credem în imposibil,

când avem o echipă,

când avem spirit de pionier,

şi mai ales când înţelegem

că toate certitudinile pe care le avem

trebuie aruncate peste bord.

Şi ce mă încântă foarte mult

este că la început credeam că va trebui să zburăm

în jurul lumii fără combustibil

pentru ca mesajul nostru să fie înteles.

Şi din ce în ce mai mult, impreună cu Andre, suntem invitaţi prin lume

să vorbim despre proiectul acesta, să vorbim despre simbolul lui,

suntem invitaţi de politiceni, suntem invitaţi în forumuri despre energie,

pentru a demonstra că nu mai este

complet stupid

să gândeşti că scăpăm de dependenţa

de energiile fosile.

Deci, prin discursurile ca acesta de azi,

prin interviuri, prin întâlniri,

ţelul nostru este să adunăm cât mai mulţi oameni în echipă.

Victoria nu va veni

dacă "doar", citez, închid citatul,

vom zbura în jurul lumii într-un avion pe energie solară.

Nu, victoria va veni

dacă destui oameni sunt motivaţi

să facă exact acelaşi lucru în viata lor de zi cu zi,

să economisească energia, să treacă la cea regenerabilă.

Şi acest lucru este posibil. Ştiţi, cu tehnologiile pe care le avem azi

putem economisi între 30 şi 50 la sută

din energia unei ţări din Europa,

şi putem rezolva jumătate din restul cu energie regenerabilă.

Mai rămâne 25 sau 30 la sută pentru

petrol, gaz, cărbune, nucleară sau oricare.

Este acceptabil.

Deaceea toţi oamenii care cred

în acest fel de spirit

sunt bine veniţi să facă parte din acea echipă.

Mergeţi pe SolarImpulse.com, înregistraţi-vă

pentru a fi informaţi asupra a ceea ce facem.

Şi chiar mai mult, pentru a primi sfaturi,

să faceţi comentarii, să duceţi vorba

că dacă este posibil în aer

este posibil desigur şi pe uscat.

Şi de fiecare dată în viitor atunci când dăm peste gheată,

trebuie să ştim că viaţa va fi minunată,

şi succesul va fi senzaţional

dacă îndrăznim să ne depăşim frica de gheată,

să depăşim obstacolul,

să trecem prin problemă, pentru a vedea ce este de cealaltă parte a ei.

Deci, vedeţi, asta facem noi din partea noastră.

Fiecare are ţelul său, fiecare are visele sale,

are viziunile sale.

Întrebarea la care vă las să răspundeţi acum

este care este balastul vostru

pe care aţi vrea să-l aruncaţi peste bord?

Şi la care altitudine

aţi vrea să zburaţi în viată,

să obţineţi succesul pe care doriţi să îl aveţi,

să ajungeţi la nivelul care vă aparţine,

cu potenţialul pe care îl aveţi

şi care îl puteţi realiza?

Pentru că energia cea mai regenerabilă pe care o avem

este potenţialul nostru, pasiunea noastră.

Deci, să o facem şi pe asta, şi vă doresc o aventură superbă

pe aripile viitorului. Mulţumesc.

(Aplauze)