De ce nu putem vorbi despre ciclul menstrual?

„Nu ar trebui să fie un act de feminism să știm cum ne funcționează corpul”, spune ginecologul și autorul Jen Gunter. În această discuție revelatorie, ea explică modul în care rușinea menstruală reduce la tăcere, reprimă și duce la răspândirea unei dezinformări dăunătoare și la gestionarea greșită a durerii. Declarând încheiată epoca tabuurilor menstruale, ea oferă o lecție clară, foarte necesară despre modul de funcționare, odată misterios, al uterului.

Când eram adolescentă,
aveam menstruații groaznice.

Aveam crampe paralizante,

îmi pătam de sânge
hainele și lenjeria de pat,

și aveam diaree menstruală.

Trebuia să lipsesc de la școală
una-două zile pe lună,

și îmi amintesc că stăteam pe canapea
cu plăcuțele de încălzire, gândindu-mă:

„Ce se întâmplă?”

Când mâncam,
nu-mi curgea salivă din glandele salivare.

Când mă plimbam

nu-mi curgea lichid din genunchi,
„lichid articular”.

De ce era menstruația atât de diferită?

Am vrut răspunsuri la aceste întrebări,

dar nu era nimeni pe care să-l întreb.

Mama nu știa nimic despre menstruație

decât că era ceva murdar și rușinos
și nu ar trebui să vorbesc despre asta.

Am întrebat prietenele

și toată lumea vorbea în eufemisme.

Și în sfârșit,
când am prins curaj să merg la medic

și să vorbesc
despre menstruația abundentă,

mi s-a spus să mănânc ficat.

(Râsete)

Iar când m-am dus la farmacie
să-mi cumpăr produse menstruale,

pachetul meu de 48 de super absorbante,

care pe atunci aveau mărimea unei cutii
de absorbante, fiecare absorbant...

(Râsete)

Știți despre ce vorbesc.

Nu aveți idee cât de departe
a ajuns tehnologia absorbantă.

(Râsete)

Obișnuiam să-mi cumpăr
produsele menstruale

în sectorul de igienă feminină.

Îmi amintesc că stăteam acolo,
și mă gândeam:

„De ce nu cumpăr hârtie igienică
din sectorul de igienă anală?”

(Râsete)

Ce-i cu asta?

De ce nu putem vorbi despre menstruație?

Nu este vorba despre sânge,
așa cum v-ar fi spus Freud,

pentru că dacă ar fi,

ar fi chiar acum aici
un chirurg de nas, gât și urechi,

vorbind despre tabuurile
sângerărilor nazale, nu-i așa?

Nu este vorba nici despre menstruație,

pentru că altfel, când scăpăm
de menstruația toxică, rușinoasă,

când ajungem la menopauză,

am fi ridicate
la un statut social mai elevat.

(Râsete)

(Aplauze)

Este doar o societate patriarhală
ce investește în oprimarea femeii

și în diferite momente din viață,
se folosesc diferite lucruri.

Iar menstruația este utilizată

pe durata a ceea ce în medicină
numim ani reproductivi.

Așa a fost cam de la începuturi,

multe culturi credeau
că femeile pot strica culturile

sau laptele sau să ofilească florile.

Atunci când a apărut religia,

miturile purității
doar au înrăutățit lucrurile.

Iar medicina nu a fost de niciun ajutor.

Între anii 1920 și 1930

a existat ideea că femeile
emanau ceva numit menotoxină.

Puteam ofili florile
doar trecând pe lângă ele.

(Râsete)

Asta se întâmplă
când nu există diversitate.

Nu a fost nicio femeie
care să ridice mâna și să spună:

„De fapt nu se întâmplă chiar așa.”

Dar când nu poți vorbi
despre ce se întâmplă cu corpul tău,

cum distrugi aceste mituri?

Pentru că nici nu trebuie să fii medic

să știi că menstruația nu e toxică.

Dacă ar fi fost, de ce s-ar implanta
un embrion într-o soluție toxică?

Iar dacă am avea toate
această menotoxină secretă,

am putea întina culturile
și strica laptele.

(Râsete)

De ce nu ne-am folosit puterile pentru
a obține dreptul de vot mai devreme?

(Râsete)

(Aplauze)

Chiar acum,

când scriu despre diareea menstruală,

așa cum face toată lumea...

(Râsete)

menționez că asta
afectează 28% dintre femei.

Și de fiecare dată,
cineva se apropie de mine și îmi spune:

„Am crezut că sunt singura.”

Atât de eficientă
este această cultură a rușinii,

încât femeile nici nu își pot
împărtăși experiențele.

Așa că am început să mă gândesc:

„Cum ar fi dacă toată lumea ar ști
despre menstruație ca un ginecolog?

Nu ar fi grozav?”

Atunci ar ști toți ce știu eu,

ar ști că menstruația

este un fenomen destul de unic
în rândul mamiferelor.

Majoritatea mamiferelor au estru.

Oamenii, unele primate,

unii lilieci,

elefantul și șoarecele spinos
au menstruații.

Și până la menstruație,
creierul face ca un ovar

să înceapă producerea unui ovul.

Estrogenul este eliberat

și începe construirea mucoasei uterului,

celulă peste celulă, ca niște cărămizi.

Și ce se întâmplă când construiești
un zid înalt fără mortar?

Este instabil.

Ce se întâmplă atunci când ovulați?

Eliberați un hormon numit progesteron,

care este progestațional,
adică pregătește uterul.

Acționează ca un mortar
și ține aceste cărămizi împreună.

De asemenea, provoacă unele modificări

pentru a face mucoasa
mai ospitalieră pentru implantare.

Dacă nu există sarcină...

(Whoosh)

mucoasa iese,

apare sângerarea vaselor de sânge
și asta este menstruația.

Întotdeauna găsesc acest lucru
cu adevărat interesant.

Deoarece în cazul estrului,

semnalizarea finală
pentru a pregăti mucoasa uterului

provine de fapt de la embrion.

Dar în cazul menstruației,

alegerea vine de la ovare.

Este ca și cum alegerea e codată
în sistemul nostru reproducător.

(Ovații și aplauze)

Bine, așa că acum știm
de ce este sângele acolo.

Și este o cantitate semnificativă.

De la 30 până la 90 mililitri de sânge,

adică de la una la trei uncii,

și poate fi mai mult,

și știu că pare a fi mai mult
de multe ori.

Știu.

Deci, de ce avem atât de mult sânge?

Și de ce nu rămâne acolo
până la următorul ciclu, nu?

Adică, dacă nu ai rămas însărcinată,
deci de ce nu poate rămâne?

Imaginați-vă că în fiecare lună devine
tot mai gros, mai gros și mai gros.

Imaginați-vă ce tsunami
ar fi la menstruație.

(Râsete)

Nu îl putem reabsorbi,
pentru că este prea mult.

Și este prea mult pentru că avem nevoie
de o mucoasă uterină groasă

dintr-un motiv foarte specific.

Sarcina exercită un efect biologic
semnificativ asupra corpului nostru.

Există mortalitate maternă,

există un efect al alăptării

și există un efect al creșterii unui copil
până când este independent.

Și evoluția...

(Râsete)

Asta ține mai mult la unii decât la alții.

(Râsete)

Dar evoluția cunoaște
raportul risc-beneficiu.

Deci, evoluția vrea să maximizeze
șansa unui rezultat benefic.

Și cum maximizezi șansa
unui rezultat benefic?

Încerci să obții
cei mai calitativi embrioni.

Și cum obțineți
cei mai calitativi embrioni?

Îi faci să lucreze pentru asta.

Le dați o cursă cu obstacole.

Deci, de-a lungul mileniilor,
în care am evoluat,

a fost un fel cursă în uter,

mucoasa acestuia
a devenit tot mai groasă și mai groasă,

iar embrionul tot mai invaziv

până când am atins acest stadiu

al mucoasei uterului.

Avem deci această mucoasă uterină groasă

care trebuie să iasă,

dar cum oprești sângerarea?

Oprești sângerarea nasului prin compresie,

dacă vă tăiați la picior
puneți presiune pe el.

Oprim sângerarea cu presiune.

Când menstruăm,

mucoasa uterului eliberează substanțe

care sunt făcute din substanțe chimice
numite prostaglandine

și alți mediatori inflamatori.

Și fac ca uterul să aibă crampe,

îngustează vasele de sânge

pentru a opri sângerarea.

Ele pot schimba fluxul de sânge către uter

și provoacă inflamații,
iar asta înrăutățește durerea.

Și astfel spuneți:
„Bine, câtă presiune este generată?”

Din studiile
în care niște femei incredibile

s-au oferit să aibă catetere de presiune

puse în uter

pe care le-au purtat
tot ciclul menstrual,

și Dumnezeu să le binecuvânteze,
căci altfel nu ști toate acestea.

Sunt informații foarte importante,

deoarece presiunea generată în uter

în perioada menstruației

este de 120 mililitri de mercur.

„Ce înseamnă asta?”, veți spune.

Este cantitatea de presiune generată

în timpul celei de-a doua etape
a travaliului când împingeți.

(Publicul suspină)

Corect.

Ceea ce, pentru cele dintre voi
care nu ați avut o naștere naturală,

asta este atunci când
manșeta tensiometrului

nu este la fel de strânsă ca la început,

dar este încă foarte strânsă,

și ați dori să se oprească.

Deci asta o face diferită, corect?

Dacă începeți să vă gândiți
la durerea menstruală,

n-am spune că dacă o fată
ar trebui să lipsească de la școală

pentru că era în a doua etapă
a nașterii și a împingerii,

nu am numi-o slabă.

Ar fi ceva de genul: „Dumnezeule,
ai ajuns atât de departe?”. Nu?

(Râsete)

Și nu negăm controlul durerii

femeilor care au dureri
tipice la naștere, nu?

Deci e important să numim această
durere „tipică” în loc de „normală”

pentru că atunci când spunem
că este normal, e mai ușor de respins.

Spre deosebire de a spune că este tipică,
și ar trebui să o rezolvăm.

Și avem câteva modalități
de a aborda durerea menstruală.

Una este cu ceva numit unitate TENS,

pe care o puteți purta sub haine

și care trimite un impuls electric
către nervi și mușchi

și nimeni nu știe cum funcționează,

dar credem că ar putea avea legătură
cu circuitul nervos al durerii,

care e contra-iritantă.

E același motiv pentru care,
dacă vă răniți, vă frecați.

Vibrațiile călătoresc mai repede
către creier decât durerea.

Avem și medicamente

numite medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene.

Ceea ce fac ele este să blocheze
eliberarea de prostaglandine.

Ele pot reduce durerea menstruală
pentru 80 la sută dintre femei.

De asemenea, reduc volumul de sânge
cu 30 până la 40 la sută

și pot ajuta cu diareea menstruală.

Mai avem și contracepția hormonală,

prin care obținem
o mucoasă mai subțire a uterului,

deci se produc mai puține prostaglandine

și cu mai puțin sânge,
apar și mai puține crampe.

Dacă acele tratamente nu reușesc,

și este important să vă exprimați astfel,

pentru că noi nu eșuăm
niciodată cu tratamentul,

tratamentul nu reușește.

Dacă acest tratament nu reușește,

ați putea fi printre oamenii

care au o rezistență
la antiinflamatoarele nesteroidiene.

Nu prea înțelegem,

dar există unele mecanisme complexe

pentru care aceste medicamente
nu funcționează pentru unele femei.

De asemenea, este posibil să poată exista

un alt motiv pentru menstruația dureroasă.

Ați putea avea o afecțiune
numită endometrioză,

în care mucoasa uterului
crește în cavitatea pelviană,

provocând inflamații,
cicatrici și aderențe.

Pot exista și alte mecanisme
pe care nu le înțelegem încă,

pentru că este posibil
ca pragurile de durere să fie diferite

din cauza mecanismelor biologice
foarte complexe.

Dar vom descoperi asta
doar vorbind despre ea.

Nu ar trebui să fie un act de feminism

să știți cum vă funcționează corpul.

Nu ar trebui...

(Aplauze)

Nu ar trebui să fie un act de feminism

să cereți ajutor atunci când suferiți.

Epoca tabuurilor menstruale s-a terminat.

(Ovații și aplauze)

Singurul blestem aici

este convingerea a jumătate din populație

că tocmai mașinile biologice
care perpetuează specia,

care ne dau tot ce avem,

sunt oarecum murdare sau toxice.

Și nu voi mai tolera acest lucru.

(Aplauze)

Iar modul în care rupem acest blestem

e cu ajutorul cunoașterii.

Vă mulțumesc!

(Ovații și aplauze)