Ce definește un supererou? | Stan Lee | TEDxGateway

Stan Lee e cunoscut de milioane de oameni ca omul ai cărui supereroi au propulsat Marvel la poziția sa preeminentă în industria benzilor desenate. Printre co-creațiile lui se numără unii dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți supereroi ai tuturor timpurilor, cum ar fi Spider-Man™, Răzbunătorii™, X-Men™, Iron Man™, Incredibilul Hulk™, Cei patru fantastici™, precum și sute de alți supereroi.

A fost introdus în The Will Eisner Award Hall of Fame al industriei de benzi desenate în 1994 și în Jack Kirby Hall of Fame în 1995. Iar acum Stan este pregătit să-și lanseze primul supererou original pentru India, Chakra Invincibilul, la Cartoon Network.

Acest discurs a fost ținut la un eveniment TEDx utilizând formatul conferinței TED, dar organizat independent de o comunitate locală. Aflați mai multe la http://ted.com/tedx

În primul rând, aș vrea să vă mulțumesc

pentru oportunitatea de a vorbi
despre supereroi la TEDxGateway în India.

Mi-aș dori să fiu acolo în persoană,
dar asta e cea mai bună alternativă.

Mi-ar plăcea să împărtășesc

unele dintre lucrurile
pe care le-am învățat pe parcursul anilor,

și să le împărtășesc cu artiștii
și scriitorii din India

care și-ar putea dori
să creeze noi supereroi

și noi aventuri cu supereroi.

M-am gândit mult la India în ultimul timp
pentru că am lucrat

cu bunul meu prieten, Sharad Devarajan,
și cu Graphic India

ca să creăm un nou supererou indian
numit Chakra Invincibilul,

care locuiește în Mumbai.

Scopul meu cu Chakra a fost foarte simplu.

Am vrut să aduc un concept estic,
precum chakrele,

în lumea vestică a supereroilor.

Pentru mine, supereroii
vor aprinde mereu imaginația

oamenilor din jurul lumii,
indiferent de cultura lor,

deoarece cred că toți oamenii
caută ceva

care reprezintă persoana ideală
sau situația ideală.

Aproape toți am iubit basmele
când eram mici.

Amintiți-vă doar poveștile
cu uriași și vrăjitoare,

vrăjitori și monștri,

și lucruri care erau atât de colorate
și de mărețe.

Dar apoi crești și ești prea mare
ca să mai citești basme.

Dar nu ești niciodată prea mare
ca să iubești acel tip de poveste.

Și dacă stai să te gândești,

poveștile de azi cu supereroi sunt
de fapt niște basme pentru adulți.

Personajele sunt mărețe,
exact ca în basme.

Au același tip de superputeri:

unii pot zbura, unii sunt super puternici,
unii pot fi invizibili.

Îi dă spectatorului și cititorului

o șansă să retrăiască entuziasmul
pe care el sau ea îl avea când era copil.

Ei citesc, de fapt, basme pentru adulți

atunci când citesc sau când se uită
la povești cu supereroi de acum,

și de aceea le iubesc atât de mult.

Pentru mine, aspectul uman al supereroilor

a fost dintotdeauna
poate cea mai importantă parte.

Prin asta vreau să zic: OK, presupunem
că supereroul tău e super puternic

sau că poate zbura sau fugi
repede ca o cometă,

dar dacă nu îți pasă de viața personală
a acelui supererou,

citești doar o poveste superficială.

Doar pentru că o persoană
are o superputere,

nu înseamnă că nu are
aceleași probleme personale

pe care le putem avea și noi.

Poate nu are destui bani,

poate are o problemă de familie,

poate fata pe care o iubește nu-l iubește.

Sau poate fata pe care o iubește
nu vrea să aibă legătură cu un supererou.

Sunt multe lucruri la care te poți gândi

care rotunjesc caracterul
și personalitatea,

așa încât supereroul să nu fie
uni sau bidimensional.

Vrei un supererou tridimensional

care trăiește, respiră, se îngrijorează

și experimentează lucrurile
așa cum facem și noi,

cu singura excepție
că el sau ea are o superputere.

Vreau să menționez că mulți scriitori -

și mi se pare un lucru nefericit -

încearcă să scrie ceva

cu intenția de a face pe plac
unei anumite audiențe.

Eu nu am putut face asta vreodată

pentru că nu pot pătrunde
în mintea altor oameni.

Știu doar ce îmi place mie,

deci de fiecare dată când am scris,

am încercat să scriu genul de poveste

pe care aș vrea eu să o citesc,

o poveste care m-ar interesa pe mine
în timp ce o scriu

și aștept să văd
ce se întâmplă în continuare.

Nu pot să știu ce gândesc alți oameni,

dar pot să știu ce gândesc eu,

și cred că nu sunt atât de neobișnuit;

dacă e un tip de poveste care îmi place,

trebuie să fie mulți alții
cărora să le placă același tip de povești.

Așadar, am scris mereu
ca să mă mulțumesc pe mine,

nu o anumită audiență,

pentru că nu poți cunoaște audiența
la fel de bine pe cât te cunoști pe tine.

Și dacă scriu o poveste
de care mă bucur în timp ce o scriu

și de-abia aștept să văd
ce o să se întâmple,

atunci sper că o mare parte din public

o să fie la fel, și le va plăcea și lor.

Ca să rezum,

am încercat mereu să-mi fac pe plac
mie, nu altora,

și cumva se pare că a funcționat

pentru că aparent nu sunt
chiar atât de diferit de ceilalți.

Deci, ca să închei,

sugerez să vă folosiți imaginația,

nu vă temeți să aveți
cele mai nebunești gânduri din lume.

Dacă ceea ce creați e cu adevărat
diferit și colorat,

și bine scris, oamenilor o să le placă.

Când spun „bine scris",

vreau să spun că poți avea
cea mai fantastică idee din lume,

ai brusc un om care zboară
mai repede decât viteza luminii.

Ar putea să fie interesant,

dar trebuie să îl faci credibil,

trebuie să dai cititorului sau audienței

un motiv să creadă
că el are abilitatea de a face asta.

Cum a primit acea putere?

Originile superputerilor
sunt mereu foarte interesante.

Dacă ai originea potrivită,

cum ar fi de exemplu, Omul Păianjen,
mușcat de un păianjen radioactiv,

măcar atunci audiența
are ceva de care să se agațe

și să spună: „Ei, poate s-a întâmplat,
acum o să mă bucur de el."

Deci chiar dacă practic

scrii basme pentru adulți,

încearcă să păstrezi destule fapte

și încearcă să dai destule detalii
încât cititorul sau audiența să zică:

„Ei bine, s-ar fi putut întâmpla",

iar apoi publicul tău se distrează și el.

Dar dacă le faci prea nebunești.

și nu dai vreun motiv
pentru care sunt atât de nebunești,

atunci uneori poate fi exagerat.

Încerc să spun că ar trebui
să vă lăsați imaginația liberă,

dar să bazați întotdeauna
ce se întâmplă pe un fapt dovedit,

așa încât cititorul sau spectatorul
să fie convins

și să îi placă la fel de mult
pe cât ți-a plăcut ție.

Deci mult noroc!

Mulțumesc pentru că m-ați ascultat,
mi-a făcut plăcere să vă vorbesc.

Excelsior!