În primul rând, aș vrea să vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vorbi despre supereroi la TEDxGateway în India. Mi-aș dori să fiu acolo în persoană, dar asta e cea mai bună alternativă. Mi-ar plăcea să împărtășesc unele dintre lucrurile pe care le-am învățat pe parcursul anilor, și să le împărtășesc cu artiștii și scriitorii din India care și-ar putea dori să creeze noi supereroi și noi aventuri cu supereroi. M-am gândit mult la India în ultimul timp pentru că am lucrat cu bunul meu prieten, Sharad Devarajan, și cu Graphic India ca să creăm un nou supererou indian numit Chakra Invincibilul, care locuiește în Mumbai. Scopul meu cu Chakra a fost foarte simplu. Am vrut să aduc un concept estic, precum chakrele, în lumea vestică a supereroilor. Pentru mine, supereroii vor aprinde mereu imaginația oamenilor din jurul lumii, indiferent de cultura lor, deoarece cred că toți oamenii caută ceva care reprezintă persoana ideală sau situația ideală. Aproape toți am iubit basmele când eram mici. Amintiți-vă doar poveștile cu uriași și vrăjitoare, vrăjitori și monștri, și lucruri care erau atât de colorate și de mărețe. Dar apoi crești și ești prea mare ca să mai citești basme. Dar nu ești niciodată prea mare ca să iubești acel tip de poveste. Și dacă stai să te gândești, poveștile de azi cu supereroi sunt de fapt niște basme pentru adulți. Personajele sunt mărețe, exact ca în basme. Au același tip de superputeri: unii pot zbura, unii sunt super puternici, unii pot fi invizibili. Îi dă spectatorului și cititorului o șansă să retrăiască entuziasmul pe care el sau ea îl avea când era copil. Ei citesc, de fapt, basme pentru adulți atunci când citesc sau când se uită la povești cu supereroi de acum, și de aceea le iubesc atât de mult. Pentru mine, aspectul uman al supereroilor a fost dintotdeauna poate cea mai importantă parte. Prin asta vreau să zic: OK, presupunem că supereroul tău e super puternic sau că poate zbura sau fugi repede ca o cometă, dar dacă nu îți pasă de viața personală a acelui supererou, citești doar o poveste superficială. Doar pentru că o persoană are o superputere, nu înseamnă că nu are aceleași probleme personale pe care le putem avea și noi. Poate nu are destui bani, poate are o problemă de familie, poate fata pe care o iubește nu-l iubește. Sau poate fata pe care o iubește nu vrea să aibă legătură cu un supererou. Sunt multe lucruri la care te poți gândi care rotunjesc caracterul și personalitatea, așa încât supereroul să nu fie uni sau bidimensional. Vrei un supererou tridimensional care trăiește, respiră, se îngrijorează și experimentează lucrurile așa cum facem și noi, cu singura excepție că el sau ea are o superputere. Vreau să menționez că mulți scriitori - și mi se pare un lucru nefericit - încearcă să scrie ceva cu intenția de a face pe plac unei anumite audiențe. Eu nu am putut face asta vreodată pentru că nu pot pătrunde în mintea altor oameni. Știu doar ce îmi place mie, deci de fiecare dată când am scris, am încercat să scriu genul de poveste pe care aș vrea eu să o citesc, o poveste care m-ar interesa pe mine în timp ce o scriu și aștept să văd ce se întâmplă în continuare. Nu pot să știu ce gândesc alți oameni, dar pot să știu ce gândesc eu, și cred că nu sunt atât de neobișnuit; dacă e un tip de poveste care îmi place, trebuie să fie mulți alții cărora să le placă același tip de povești. Așadar, am scris mereu ca să mă mulțumesc pe mine, nu o anumită audiență, pentru că nu poți cunoaște audiența la fel de bine pe cât te cunoști pe tine. Și dacă scriu o poveste de care mă bucur în timp ce o scriu și de-abia aștept să văd ce o să se întâmple, atunci sper că o mare parte din public o să fie la fel, și le va plăcea și lor. Ca să rezum, am încercat mereu să-mi fac pe plac mie, nu altora, și cumva se pare că a funcționat pentru că aparent nu sunt chiar atât de diferit de ceilalți. Deci, ca să închei, sugerez să vă folosiți imaginația, nu vă temeți să aveți cele mai nebunești gânduri din lume. Dacă ceea ce creați e cu adevărat diferit și colorat, și bine scris, oamenilor o să le placă. Când spun „bine scris", vreau să spun că poți avea cea mai fantastică idee din lume, ai brusc un om care zboară mai repede decât viteza luminii. Ar putea să fie interesant, dar trebuie să îl faci credibil, trebuie să dai cititorului sau audienței un motiv să creadă că el are abilitatea de a face asta. Cum a primit acea putere? Originile superputerilor sunt mereu foarte interesante. Dacă ai originea potrivită, cum ar fi de exemplu, Omul Păianjen, mușcat de un păianjen radioactiv, măcar atunci audiența are ceva de care să se agațe și să spună: „Ei, poate s-a întâmplat, acum o să mă bucur de el." Deci chiar dacă practic scrii basme pentru adulți, încearcă să păstrezi destule fapte și încearcă să dai destule detalii încât cititorul sau audiența să zică: „Ei bine, s-ar fi putut întâmpla", iar apoi publicul tău se distrează și el. Dar dacă le faci prea nebunești. și nu dai vreun motiv pentru care sunt atât de nebunești, atunci uneori poate fi exagerat. Încerc să spun că ar trebui să vă lăsați imaginația liberă, dar să bazați întotdeauna ce se întâmplă pe un fapt dovedit, așa încât cititorul sau spectatorul să fie convins și să îi placă la fel de mult pe cât ți-a plăcut ție. Deci mult noroc! Mulțumesc pentru că m-ați ascultat, mi-a făcut plăcere să vă vorbesc. Excelsior!