Palpitantul potențial al tehnologiei SixthSense

Pranav Mistry prezintă în cadrul TED India câteva dispozitive care facilitează interacțiunea universului fizic cu cel informațional. El oferă o analiză detaliată a noilor sale invenții numite Al Șaselea Simț și „laptop-ul” de hârtie. În cursul aceste conferințe unde răspunde și la întrebări, Mistry anunță că va oferi public codul software-ului acestui dispozitiv pentru a-l face accesibil tuturor.

Creștem

interacționând cu obiectele fizice
din jurul nostru.

Și ai foarte multe astfel de obiecte

pe care le utilizăm în fiecare zi.

Spre deosebire de majoritatea
echipamentelor computerizate,

aceste obiecte sunt mult
mai simplu de utilizat.

Când vorbim de obiecte,

trebuie să vorbim neapărat
de încă un lucru,

și anume, de gesturi:

cum se manipulează aceste obiecte,

cum se folosesc în viața cotidiană.

Folosim gesturi no doar pentru
a interacționa cu aceste obiecte,

ci și să intrăm în legură unii cu alții.

Un gest ca și „Namaste!” pentru
a demonstra respectul față de cineva,

sau poate...

în India nu e nevoie
să-l explic unui copil

că asta înseamnă „patru”
în jocul de cricket.

Face parte intrinsecă a limbajul cotidian.

De aceea, sunt foarte interesat

de felul în care

cunoștințele noastre

asupra obiectelor
și gesturilor de zi cu zi

și modul în care folosim aceste obiecte

pot fi utile în interacțiunea
cu universul digital.

De ce, în loc să folosesc
o tastatură și un mouse

nu pot utiliza calculatorul

în același mod în care interacționez
cu universul fizic?

Așa că am început să explorez
acest lucru acum opt ani

Și am început literalmente
cu mouse-ul calculatorului.

În loc să-l folosesc pentru calculator,

l-am desfăcut.

Majoritatea dintre voi ştiţi
deja că pe vremea aceea

mouse-ul avea o rotiță înăuntru,

cu două role,

care ghida calculatorul în aceeași
direcție în care se mișca rotița

și ca urmare, unde se mișca mouse-ul.

Ceea ce mă interesa pe mine
erau aceste două role,

și cum vroiam mai multe,
am împrumutat alt mouse de la un prieten,

mouse pe care
nu i l-am mai înapoiat niciodată,

iar acum aveam patru role.

Interesant este că

am scos aceste role din dispozitive

și le-am alineat.

Am adăugat niște fire, scripeți și arcuri

și ceea ce am obținut
a fost un nou dispozitiv, o interfață

care funcționa ca un senzor de mișcare

în valoare de 2 dolari.

Așa că orice gest pe care
îl făceam în universul fizic

se regăsea în universul digital

cu ajutorul acestui mic artefact
pe care l-am construit acum opt ani,

în anul 2000.

Vroiam să integrez aceste două lumi, şi

m-am gândit la post-its.

Mi-am zis: „De ce nu aș putea să conectez

interfața fizică a unui post-it

la una digitală? ”

Un mesaj scris pentru mama mea

pe un post-it

poate să apară ca un sms,

sau un memento pentru o întâlnire

să se sincronizeze automat
cu calendarul meu digital

sau ori chiar și cu o listă de activități.

Pe deasupra,
aș putea să caut în universul digital

sau chiar să-l întreb de exemplu

„ Care este adresa domnul Smith?”

și acest mic sistem de aici
să-mi imprime răspunsul,

pentru că funcționează
ca un sistem de intrare-ieșire,

doar că este făcut din hârtie.

În timpul altui experiment

m-am gândit să fac un creion
care să poată desena în trei dimensiuni.

Așa că am inventat acest creion

care poate să-i ajute
pe designeri și pe arhitecți

nu numai să gândească în trei dimensiuni

ci și să deseneze în timp real

ceea ce e o formă mai „naturală”
de a face lucrurile.

După aceea m-am gândit:
„De ce să nu fac o harta Google

dar pentru universul fizic? ”

În loc să scriu un cuvânt
cheie ca să găsesc ceva,

mai degrabă așez obiectul
real deasupra hărții.

Dacă așez biletul de îmbarcare pe hartă,
să-mi arate unde este poarta de îmbarcare a zborului.

O ceașcă de cafea pusă pe hartă imi arată
unde este punctul cel mai apropriat unde se vinde cafea

sau unde pot să arunc ceașca la gunoi.

Acestea au fost câteva dintre primele mele experimente care demonstrează

că țelul meu era să conectez aceste două universuri la perfecțiune.

Toate aceste experimente

aveau un lucru în comun:

încercam să aduc o parte a universului fizic în cel virtual.

Luam anumite părți ale obiectelor

sau orice altceva din universul real

pentru a le introduce în universul digital

pentru că obiectivul nostru era să facem orice interfață mai intuitivă.

Dar mi-am dat seama că pe noi oamenii

nu ne interesează activitățile informatice

ci mai degrabă informațiile.

Dorim să știm lucruri noi.

Lucruri dinamice.

Așa că la începutul anului trecut m-am gândit:

„De ce să nu aplic acest concept în sens invers?

Ce ar fi dacă aș lua universul digital

și l-aș implementa în universul fizic? ”

Pentru că pixelii sunt îngrădiți în momentul de față în aceste dispozitive dreptunghiulare

ce ne încap în buzunare.

De ce nu aș putea îndepărta această barieră

și duce pixelii către obiectele fizice, în viața de zi cu zi

ca să nu mai fie nevoie să învăț acel limbaj

necesar interacțiunii între om și pixeli?

Așa că, pentru a concretiza acest vis,

m-am gândit să încep prin a-mi pune un proiector enorm pe cap.

Cred că din cauza asta se numește proiector care se montează pe cap, nu?

Am luat-o adevăratul sens al cuvântului.

Mi-am luat casca de la bicicletă,

i-am făcut o mică tăietură ca să intre bine proiectorul,

și ceea ce ajunsesem acum să fac

era să măresc lumea din jurul meu cu ajutorul informațiilor digitale.

Mai târziu,

mi-am dat seama că vroiam să manipulez și pixelii

așa că am pus o mică cameră digitală aici

care să funcționeze ca un mic ochi digital.

Mai târziu am realizat o versiune mult mai bună,

orientată către consumator,

un dispozitiv pe care mulți dintre dvs. îl cunosc sub numele de Al Șaselea Simț.

Detaliul cel mai interesant al acestei tehnologii

este că poți să iei această lume digitală cu tine

oriunde mergi.

Poți să folosești orice suprafaţă, orice perete

ca pe o interfață.

Camera urmărește gesturile tale;

Orice gest ai face cu mâinile,

acesta le înţelege.

De fapt, dacă vă uitați, vedeți că există niște indicatori coloraţi

pe care îi utilizazem în versiunea inițială.

Se începe desenând pe suprafața oricărui perete.

Vă opriți în fața lui și începeți să desenați.

Camera nu urmărește doar un deget,

vă oferă posibilitatea de a vă folosi ambele mâini

așa că puteți să le folosiți pentru a mări sau micșora

o hartă doar făcând gestul de click.

De fapt, această cameră

preia toate imaginile

şi realizează o recunoaștere a marginilor și a culorilor.

Dar există, de asemenea, şi alţi algoritmi mai simpli.

Așa că, din punct de vedere tehnic, este complexă

dar, într-un anumit fel, îți oferă un produs mult mai intuitiv.

Dar sunt mult mai încântat de faptul că se poate lua cu tine.

În loc să-ți scoți aparatul foto din buzunar

mai degrabă imiți gestul de a face o poză

și dispozitivul face poza.

(Aplauze)

Mulțumesc.

După aceea, pot să-mi găsesc un zid, oriunde

și să încep să răsfoiesc prin aceste poze

ori să modific această poză un pic

și să i-o trimit unui prieten prin mail.

Ne îndreptăm, prin urmare, către o eră în care

calculatoarele vor fi încorporate în lumea fizică, reală.

Bineînțeles, dacă nu ai o suprafaţă la îndemână

poți utiliza propria ta palmă pentru operații simple.

Aici, de exemplu, formez un număr de telefon cu ajutorul propriei mele mâini.

Camera nu se limitează în a înțelege doar mișcările mâinii

ci și, foarte interesant,

tipul de obiecte pe care le ai în mână.

Ceea ce demonstrăm aici,

de exemplu, este un caz în care

coperta unei cărți se compară

cu cele ale altor mii sau chiar milioane de carți existente online

și se verifică despre ce fel de carte este vorba.

În momentul în care dispune de această informație,

găsește mai multe alte referințe.

Probabil că New York Times are o recenzie audio asupra acestei cărți,

așa că poți asculta, pe o pagină fizică a acelei cărți

un comentariu sub forma unui fișier audio.

(“faimoasa conferință de la Universitatea Harvard...”)

Asta este vizita de săptămâna trecută a președintelui Obama la MIT

(“...și doresc să le mulțumesc celor doi profesori extraordinari, membri de la MIT... ”

Deci, am văzut imaginea video a acestei conferințe, acolo, pe hârtia ziarului.

Ziarul îți va furniza informații în timp real asupra vremii

în loc să trebuiască să le actualizezi tu verificându-ți calculatorul,

corect?

(Aplauze)

Când mă întorc, pot să folosesc biletul de îmbarcare

ca să verific dacă zborul întârzie

pentru că, pur și simplu în acel moment

nu am chef să îmi deschid iPhone-ul

și să mă apuc să apăs pe o iconiță anume.

Cred că această tehnologie nu va schimba doar felul în care-

Da. (Râsete)

Va transforma de asemenea felul în care interacționăm unii cu alții

nu doar universul fizic.

Partea amuzantă este că, mă duc să iau metroul în Boston

și pot să joc pong în tren

pe jos, vezi?

(Râsete)

Cred că singura limită

la care pot să mă gândesc acum,

când acest gen de tehnologie intră în universul real, este imaginația.

Dar mulți dintre dumneavoastră vor fi de acord că, de fapt,

toată munca noastră nu se limitează doar la obiectele fizice.

De fapt facem și multă contabilitate, ne ocupăm de editare

sau alte lucruri de genul acesta; ce se întâmplă cu asta?

Mulți dintre dumneavoastră sunt emoționați în legătură cu noua generație de Tablet PC

pe punctul de a ieşi pe piață.

Dar, în loc să stau să aștept această noutate,

am construit propriul meu dispozitiv, doar cu ajutorul unei foi de hârtie.

Ceea ce am făcut aici a fost să scot din cameră-

orice cameră web are un microfon înăuntru-

cum spuneam, am scos microfonul,

l-am fixat așa-

am transformat microfonul într-un fel de agrafă, de clip

și l-am fixat pe o bucată de hârtie, orice fel de hârtie pe care o aveți la îndemână.

Așa că acum, sunetul provocat de orice atingere a hărtiei

îmi spune exact când se atinge acea hârtie.

Cameră urmăreşte de fapt direcţia degetelor mele.

Poți bineînțeles să vezi filme.

(„Bună ziua. Mă numesc Russell... ")

(„...și sunt un explorator al naturii din Tribe 54.")

Poți juca și jocuri.

(se aude un motor de mașină)

Aici, camera de fapt înțelege felul în care ţii hârtia

și se joacă un joc cu maşini.

(Aplauze)

Mulți dintre dumneavoastră s-au gândit deja, bine, poți să navighezi.

Da. Bineînțeles că poți să navighezi pe orice pagină de internet

ori poți să realizezi tot felul de activități informatice pe o bucată de hârtie

oriunde ai nevoie.

Dar

sunt la fel de interesat de cum putem utilizăm totul într-o formă mai dinamică.

Când mă întorc la masa de studiu, nu e nevoie decât să transfer toată această informație

pe ecran

astfel încât să le pot utiliza pe calculator.

(Aplauze)

Și la urma urmei, de ce doar în calculatoare? Putem să ne jucăm cu hârtia.

Universul hârtiei este o lume foarte interesantă.

Aici, iau o parte dintr-un document

și îi adaug o a doua parte luată din alt loc

și așa modific de fapt toată informația

care o obțin aici.

Da. Și văd că da, arată bine, și-mi zic:

„Hai să imprim chestia asta. "

Așa obțin o fotocopie care demonstrează

că debitul muncii este mai intuitiv decât modul în care obișnuiam să lucrăm până acum,

să zicem acum 20 de ani,

când alternam între aceste două universuri, fizic și digital.

Un ultim gând:

cred că această integrare a informațiilor în universul obiectelor cotidiene

nu doar ne va ajuta să ne descotorosim de bariera digitală,

de prăpastia între aceste două universuri,

ci, ne va ajuta de asemenea, într-un anumit fel,

să rămânem umani,

mai conectați la universul fizic.

Ne va ajuta de fapt să nu devenim roboți

așezați în fața altor roboți.

Asta-i tot. Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Mulțumesc.

(Aplauze)

Chirs Anderson: Păi, Pranav,

în primul rând, ești un geniu!

Asta e de-adevărat incredibil!

Ce o să faci cu tot ce ai descoperit? Plănuiești să construieşti o afacere?

Ori asta e doar de domeniul cercetării?

Pranav Mistry: Păi există multe companii

-de fapt sponsorii lui Media Lab-

interesate în a orienta aceste descoperiri în alte direcții.

Companii, ca de exemplu operatori de telefonie mobilă

care doresc să implementeze asta într-o formă diferită de cea promovată de ONG-uri în India

pentru că ei se gândesc: „De ce să ne ocupăm doar de Al Șaselea Simț”

Am putea să facem un „Al Cincilea Simț” pentru cei cărora le lipsește unul,

pentru cei care nu pot vorbi.

Această tehnologie poate fi utilizată ca lumea să poată să vorbească într-un mod diferit

cu ajutorul unui sistem adecvat, proabil unul cu difuzoare.

CA: Care sunt planurile tale? Rămâi la MIT,

ori te gândești la altceva?

PM: Încerc să fac totul mai accesibil tuturor

în așa fel încât fiecare să poată construi propriul lui echipament

deoarece hardware-ul nu este chiar atât de greu de fabricat

ori de făcut de unul singur.

Noi le vom pune la dispoziție software-ul

probabil începând de luna viitoare.

CA: Open source? Uau!

(Aplauze)

CA: O să te întorci în India, într-un moment dat cu o parte din toate acestea?

PM: Da, sigur că da.

CA: Care sunt planurile tale? MIT?

India? Cum o să îți împarți timpul de acum înainte?

PM: E multă energie aici. Se pot învăța multe lucruri.

Tot ceea ce ați văzut aici este legat de

ceea ce am învățat în India.

Acum e momentul să analizez partea preț-eficiență:

acest sistem costă 300 de dolari

în comparație cu cei 20.000 de dolari ai unei suprafețe tactile sau orice altceva de genul ăsta.

Ori probabil sistemul pe bază de gesturi cu un mouse de doi dolari

în comparație cu ceea ce costa pe vremea aceea, de exemplu 5.000 de dolari?

Așa că am explicat aceste lucruri într-o conferință

iar Președintele Abdul Kalam, de pe vremea aceea

mi-a spus:„În regulă, ar trebui să folosim toate astea în centrul Bhabha de cercetare atomică

ca şi aplicaţie.”

Așa că sunt foarte emoționat de cum se poate aduce această tehnologie mai aproape de mase

în loc să rămână restrânsă în laborator.

(Aplauze)

CA: Comparându-te cu cei pe care i-am văzut prezentând pentru TED

pot să spun că ești de-adevăratelea unul dintre cei mai buni doi sau trei

inventatori din lume în momentul de față.

Este o onoare să te avem aici la TED.

Vă mulțumesc foarte mult.

Este fantastic!

(Aplauze)