< Return to Video

Flexibilitatea psihologică. Cum iubirea transformă durerea în scop | Steven Hayes | TEDxUniversityofNevada

  • 0:20 - 0:22
    Viaţa ne pune întrebări.
  • 0:24 - 0:27
    Probabil cea mai importantă este:
  • 0:28 - 0:32
    „Ce faci cu sentimentele
    şi cu gândurile copleşitoare?”
  • 0:34 - 0:39
    Dacă te simţi ruşinat sau neliniştit,
  • 0:40 - 0:42
    viaţa tocmai te întreabă ceva.
  • 0:44 - 0:47
    Dacă eşti aici,
    pe cale să susţii o prezentare TEDx
  • 0:47 - 0:48
    şi ai 1000 de gânduri,
  • 0:50 - 0:53
    ce faci în legătură cu asta?
  • 0:55 - 0:56
    Bună întrebare.
  • 0:56 - 0:58
    (Râsete)
  • 0:59 - 1:03
    Răspunsul la întrebările de acest fel
  • 1:03 - 1:06
    e sugestiv pentru traiectoria
    vieţilor noastre,
  • 1:06 - 1:09
    fie că va fi una pozitivă
  • 1:09 - 1:13
    care ne duce spre prosperitate,
    iubire, libertate, contribuţie,
  • 1:13 - 1:19
    fie negativă, spre patologie şi disperare.
  • 1:20 - 1:23
    Mă aflu aici ca să vă conving
  • 1:23 - 1:27
    că aveţi în voi
    un răspuns grozav la acea întrebare
  • 1:27 - 1:29
    sau măcar sămânţa răspunsului.
  • 1:30 - 1:33
    Dar mai aveţi şi acea minte
    arogantă, povestitoare,
  • 1:33 - 1:35
    care rezolvă probleme,
    analizează,
  • 1:35 - 1:41
    acea minte critică dintre urechi,
    care nu are răspunsuri
  • 1:41 - 1:47
    şi care te ademeneşte constant
    să urmezi calea greşită.
  • 1:50 - 1:51
    Mă numesc Steve Hayes
  • 1:51 - 1:54
    şi în ultimii 30 de ani,
    împreună cu colegii,
  • 1:54 - 1:59
    am studiat un mic grup
    de procese psihologice
  • 1:59 - 2:02
    – etichetă pretenţioasă
    pentru ce fac oamenii –
  • 2:02 - 2:05
    şi anume, flexibilitatea psihologică.
  • 2:07 - 2:11
    E o grupare de răspunsuri
    la acea întrebare.
  • 2:12 - 2:16
    În peste 1000 de studii
    am demonstrat
  • 2:16 - 2:18
    că flexibilitatea psihologică prezice
  • 2:18 - 2:20
    dacă vei dezvolta
    o problemă de sănătate mintală:
  • 2:20 - 2:22
    anxietate, depresie, traumă.
  • 2:22 - 2:26
    Dacă ai una, prezice
    că mai târziu vei avea două.
  • 2:27 - 2:29
    Prezice cât de severe sunt,
  • 2:29 - 2:30
    cât de cronice vor fi.
  • 2:30 - 2:31
    Şi nu doar atât
  • 2:31 - 2:34
    ci mai prezice şi multe alte lucruri
    importante pentru noi
  • 2:34 - 2:37
    deşi ele nu ţin de psihopatologie.
  • 2:37 - 2:41
    Cum ar fi: ce fel de părinte vei fi,
  • 2:41 - 2:43
    ce fel de muncitor vei fi,
  • 2:43 - 2:47
    vei reuşi să-ţi depăşeşti
    afecţiunile fizice?
  • 2:47 - 2:50
    Te vei ţine de programele
    de recuperare fizică?
  • 2:50 - 2:53
    În orice are legătură cu mintea umană
  • 2:54 - 2:57
    flexibilitatea psihologică e relevantă.
  • 3:00 - 3:03
    În acest discurs
  • 3:04 - 3:08
    vreau să vă prezint ştiinţa
    de la baza flexibilităţii psihologice,
  • 3:08 - 3:09
    pentru că am descoperit
  • 3:09 - 3:12
    cum să schimbăm aceste procese
  • 3:12 - 3:15
    în câteva sute de studii,
  • 3:15 - 3:17
    folosind terapia
    de acceptare şi implicare,
  • 3:17 - 3:18
    sau TAI, dar nu doar TAI,
  • 3:18 - 3:21
    ci şi metode adiacente
    care ţintesc flexibilitatea,
  • 3:21 - 3:23
    am demonstrat că le putem schimba
  • 3:23 - 3:26
    şi în momentul schimbării
    traiectoriile negative ale acelor vieţi
  • 3:26 - 3:32
    devin pozitive, cu efecte în toate ariile
    menţionate şi mult mai mult chiar.
  • 3:34 - 3:36
    Aşa că o să vă prezint
  • 3:36 - 3:42
    care sunt elementele
    flexibilităţii psihologice.
  • 3:42 - 3:45
    Vă duc înapoi
  • 3:45 - 3:48
    la un moment din viaţa mea
    de acum 34 de ani
  • 3:49 - 3:54
    când pentru prima dată
    am virat decis în această direcţie.
  • 3:55 - 3:57
    Acum zeci de ani.
  • 3:58 - 4:01
    Acum 34 de ani, la 2 noaptea,
  • 4:01 - 4:04
    pe un covoraş maro-auriu
  • 4:04 - 4:07
    având corpul efectiv în această poziţie
  • 4:07 - 4:10
    şi cu mintea sigur în aceeaşi formă.
  • 4:11 - 4:15
    Avusesem 2-3 ani
  • 4:15 - 4:17
    de cădere în vrie
  • 4:18 - 4:20
    în iadul afecţiunii de panică.
  • 4:23 - 4:25
    S-a declanşat într-o şedinţă de birou
  • 4:25 - 4:29
    unde am fost forţat să privesc
    profesori titulari încăierându-se,
  • 4:29 - 4:33
    cum doar animalele sălbatice
    şi profesorii titulari o pot face.
  • 4:34 - 4:36
    (Râsete)
  • 4:39 - 4:43
    Şi nu-mi doream decât să-i implor
    să se oprească,
  • 4:44 - 4:47
    şi când colo,
    am avut primul atac de panică,
  • 4:47 - 4:54
    şi până ce restul să-şi dea seama,
  • 4:54 - 4:58
    nu mai puteam să scot
    niciun sunet pe gură.
  • 5:00 - 5:07
    În şocul, oroarea şi ruşinea
    acelui prim atac de panică în public,
  • 5:08 - 5:11
    am făcut tot ce era logic,
    raţional şi de bun simţ
  • 5:11 - 5:14
    şi toate lucrurile patologice
    pe care mintea te pune să le faci.
  • 5:15 - 5:17
    Am încercat să fug de anxietate,
  • 5:18 - 5:21
    am încercat să mă opun ei,
  • 5:21 - 5:24
    am încercat să mă ascund de ea.
  • 5:25 - 5:26
    Stăteam lângă uşă.
  • 5:26 - 5:29
    O priveam sosind,
    îmi argumentam ieşirea,
  • 5:29 - 5:32
    îmi luam tranchilizantele
    şi pe măsură ce făceam toate astea
  • 5:32 - 5:37
    atacurile de panică au crescut
    în frecvenţă şi intensitate.
  • 5:38 - 5:40
    La început la serviciu,
  • 5:40 - 5:42
    mai apoi în călătorii,
  • 5:43 - 5:44
    apoi în restaurante,
  • 5:44 - 5:45
    şi mai apoi în săli de cinema,
  • 5:45 - 5:46
    în lifturi,
  • 5:46 - 5:48
    la primirea telefoanelor,
  • 5:49 - 5:52
    apoi în siguranţa căminului,
  • 5:52 - 5:59
    şi în cele din urmă trezit
    la 2 noaptea dintr-un somn adânc
  • 5:59 - 6:02
    deja în miezul unui atac de panică.
  • 6:04 - 6:08
    Dar în acea noapte,
    pe acel covoraş maro-auriu
  • 6:09 - 6:11
    în acea noapte
  • 6:11 - 6:14
    analizându-mi valurile de panică
  • 6:16 - 6:18
    şi senzaţiile corpului,
  • 6:18 - 6:19
    ceva era diferit.
  • 6:20 - 6:23
    În acea noapte a fost şi mai îngrozitor
  • 6:23 - 6:25
    dar oarecum satisfăcător,
  • 6:27 - 6:30
    pentru că nu aveam un atac de panică.
  • 6:31 - 6:36
    Muream de un atac de cord.
  • 6:37 - 6:38
    Aveam toate simptomele.
  • 6:38 - 6:40
    Senzaţia de greutate în piept
  • 6:40 - 6:42
    Dureri fulminante de-a lungul braţului.
  • 6:42 - 6:44
    Transpiram profuz.
  • 6:44 - 6:47
    Inima-mi bătea nebuneşte şi neregulat.
  • 6:47 - 6:50
    Şi am auzit aceeaşi voce de păianjen
  • 6:50 - 6:52
    „Trebuie să fugi.
  • 6:52 - 6:56
    Trebuie să te lupţi.
    Trebuie să te ascunzi de anxietate.”
  • 6:56 - 6:58
    acum îmi spunea
  • 6:58 - 6:59
    „Sună.
  • 6:59 - 7:02
    Nu poţi conduce în starea asta
  • 7:02 - 7:04
    Eşti pe moarte.
  • 7:04 - 7:05
    Sună la urgenţe.
  • 7:05 - 7:07
    Sună la salvare.
  • 7:07 - 7:09
    Nu e o glumă. Sună.”
  • 7:11 - 7:16
    Şi totuşi, minutele se scurgeau
    şi n-am sunat.
  • 7:18 - 7:21
    Am avut senzaţia că-mi părăsesc corpul
    şi că mă privesc de sus
  • 7:24 - 7:28
    şi mi-am imaginat ce s-ar întâmpla
    dacă aş suna.
  • 7:29 - 7:32
    Ca o serie de scene,
    imagini dintr-un trailer de film,
  • 7:32 - 7:36
    ca la cinema când ţi se prezintă
    filmul de săptămâna viitoare.
  • 7:37 - 7:41
    Auzeam sunetul celor de la urgenţe
    urcând pe scări,
  • 7:41 - 7:45
    cum băteau în uşa subţire şi goală,
  • 7:45 - 7:47
    cursa ambulanţei,
  • 7:47 - 7:48
    tuburi şi fire,
  • 7:48 - 7:51
    privirea îngrijorată
    de pe feţele asistentelor
  • 7:51 - 7:54
    în timp ce intram în sala de urgenţe,
  • 7:55 - 8:00
    şi ultima imagine, ultima scenă
    a acestui trailer,
  • 8:00 - 8:04
    când realizam brusc
    despre ce era vorba în acest film.
  • 8:06 - 8:07
    Am privit şi mi-am spus:
  • 8:07 - 8:09
    „O Doamne, te rog, nu asta.
  • 8:09 - 8:11
    Te rog, te rog!”
  • 8:13 - 8:17
    Pentru că în acea scenă finală,
    stând pe targă în urgenţe,
  • 8:17 - 8:21
    iată că vine un doctor tânăr
    – îl vedeam cu ochii minţii –
  • 8:21 - 8:23
    păşind mult prea relaxat.
  • 8:26 - 8:29
    Şi pe măsură ce se apropia
    i-am văzut zâmbetul ironic.
  • 8:31 - 8:33
    Şi ştiam ce va urma.
  • 8:35 - 8:37
    S-a aplecat şi mi-a spus:
  • 8:37 - 8:39
    „Dr. Hayes,
  • 8:41 - 8:43
    nu ai un atac de cord,”
  • 8:44 - 8:46
    – şi rânjetul i se lărgea –
  • 8:47 - 8:49
    „ai un atac de panică.”
  • 8:52 - 8:54
    Şi ştiam că aşa e.
  • 8:56 - 9:00
    Ăsta era un nivel şi mai jos în iad.
  • 9:01 - 9:03
    Şi am urlat
  • 9:03 - 9:08
    cu o voce stranie, sugrumată.
  • 9:09 - 9:11
    A sunat cam aşa:
  • 9:13 - 9:17
    (Țipă)
  • 9:20 - 9:23
    Şi cum cădeam pe fundul prăpastiei
  • 9:23 - 9:25
    o altă uşă s-a deschis.
  • 9:28 - 9:29
    Nu ştiu cât timp trecuse,
  • 9:29 - 9:31
    dar câteva minute mai târziu,
  • 9:31 - 9:35
    dintr-un loc rar vizitat,
    dar din adâncul meu,
  • 9:35 - 9:37
    dintr-o parte a mea
    ascunsă privirii,
  • 9:37 - 9:39
    o parte mai spirituală
  • 9:39 - 9:42
    din adâncul sufletului, se poate spune,
  • 9:42 - 9:44
    am auzit nişte cuvinte
    – sunt sigur de asta –
  • 9:44 - 9:49
    erau rostite clar, nu cuiva anume,
    la 2 dimineaţa:
  • 9:49 - 9:50
    Am spus:
  • 9:51 - 9:53
    „Nu ştiu cine eşti,
  • 9:54 - 9:58
    dar se pare că-mi poţi face rău,
  • 9:58 - 10:00
    că mă poţi face să sufăr.
  • 10:01 - 10:04
    Dar un lucru nu poţi face:
  • 10:05 - 10:10
    nu mă poţi face să-mi neg experienţele.
  • 10:11 - 10:13
    Asta n-o poţi face.”
  • 10:19 - 10:23
    Şi corpul meu, mult mai tânăr pe atunci,
    s-a opintit să se ridice
  • 10:26 - 10:32
    şi puteam să jur, după urma uscată
    a lacrimilor de pe obraji,
  • 10:32 - 10:34
    că stătusem acolo mult timp.
  • 10:37 - 10:41
    Dar mă ridicasem cu o promisiune:
  • 10:43 - 10:44
    „Niciodată.
  • 10:46 - 10:48
    Niciodată nu voi fugi de mine.”
  • 10:53 - 10:56
    Nu ştiam cum îmi voi ţine acea promisiune.
  • 10:56 - 10:58
    Sincer şi acum învăţ.
  • 10:58 - 11:01
    N-aveam nici cea mai vagă idee
  • 11:01 - 11:05
    despre cum să-mi prezint
    promisiunea în viaţa altora.
  • 11:06 - 11:09
    Am învăţat abia
    în cadrul activităţii necesare
  • 11:09 - 11:12
    la Terapia prin acceptare
    şi implicare, – sau TAI –
  • 11:12 - 11:14
    şi asta se întâmpla mult după.
  • 11:14 - 11:19
    Dar în aceşti 34 de ani
    nu a trecut nici o singură zi
  • 11:20 - 11:23
    în care să-mi uit promisiunea.
  • 11:24 - 11:27
    Şi când stau aşa în faţa voastră
  • 11:27 - 11:31
    cum deja ştiţi
    că e cel mai înţelept să stau
  • 11:32 - 11:34
    cu durerea şi suferinţa,
  • 11:34 - 11:35
    lucrurile încep să se îmtâmple.
  • 11:36 - 11:37
    Acum pot explica
  • 11:37 - 11:40
    ce ne spune ştiinţa
    că este această postură.
  • 11:41 - 11:43
    Este deschidere emoţională.
  • 11:43 - 11:47
    Vom simţi ce e de simţit
    chiar dacă ne e greu.
  • 11:48 - 11:50
    Înseamnă să fii capabil
    să-ţi priveşti gândurile,
  • 11:50 - 11:51
    nu doar cu gândul.
  • 11:51 - 11:55
    Când te gândeşti, ele nu-s doar
    în cap şi nu vezi nimic,
  • 11:55 - 11:57
    ci le observi acolo afară.
  • 11:57 - 12:00
    Înseamnă să te conectezi
    cu acea latură mai spirituală a ta
  • 12:00 - 12:03
    şi de acolo să fii capabil
    să-ţi îndrepţi atenţia
  • 12:04 - 12:09
    flexibil, fluid şi voluntar
    spre ce e acolo şi merită observat.
  • 12:09 - 12:12
    Şi când observi ceva important,
  • 12:12 - 12:15
    să fii capabil să mergi spre acel lucru
    cu braţele deschise
  • 12:15 - 12:19
    ca să poţi simţi şi face,
    să poţi contribui şi participa.
  • 12:20 - 12:23
    Asta e flexibilitatea psihologică.
  • 12:26 - 12:30
    Ea se clădeşte pe sămânţa
    care ştii că-i acolo
  • 12:30 - 12:32
    şi dacă-i spui pe nume
  • 12:32 - 12:35
    cred că vei înţelege
    de ce acesta e cuvântul,
  • 12:35 - 12:38
    singurul cuvânt
    pe care l-aş spune: Iubire.
  • 12:38 - 12:44
    Când stai cu tine însuţi
    înţelegător, bun şi blând, cu dragoste,
  • 12:45 - 12:46
    viaţa ţi se deschide,
  • 12:46 - 12:50
    şi atunci te poţi îndrepta
    spre rost şi ţel
  • 12:50 - 12:53
    şi spre cum să aduci
    dragostea şi participarea
  • 12:53 - 12:57
    frumuseţea, contribuţia,
    în vieţile altora.
  • 12:59 - 13:04
    Nu mi-am dat seama la început
    că acest pivot spre suferinţă şi durere
  • 13:05 - 13:10
    era de fapt lipit de şold
    ca şi pivotul spre rost şi ţel.
  • 13:10 - 13:11
    Nu văzusem la început.
  • 13:11 - 13:16
    Dar am început s-o observ la clienţii mei
    când am început să lucrez la TAI.
  • 13:16 - 13:18
    Am început s-o observ în propria-mi viaţă.
  • 13:20 - 13:23
    Şi la doar câţiva ani de la debut
    am avut revelaţia.
  • 13:24 - 13:28
    Pe atunci făcusem
    câteva experimente cu TAI
  • 13:28 - 13:30
    şi începusem
    să ţin cursuri de pregătire,
  • 13:30 - 13:34
    în deplasări şi întâlniri
    cu grupuri mici de clinicieni,
  • 13:34 - 13:36
    predându-le despre munca noastră.
  • 13:37 - 13:39
    Ţineam un curs
  • 13:39 - 13:41
    şi aveam aceste valuri de anxietate,
  • 13:41 - 13:43
    care sunt perfect normale.
  • 13:43 - 13:47
    Şi azi am emoţii când ţin prelegeri.
  • 13:48 - 13:50
    Asta era în regulă. Înţeleg asta.
  • 13:50 - 13:52
    Pe bune. E tare.
  • 13:54 - 13:56
    Dar am mai avut un val.
  • 13:56 - 13:59
    Deodată m-am simţit ca şi cum
    urma să izbucnesc în plâns
  • 13:59 - 14:01
    în faţa acelor clinicieni.
  • 14:02 - 14:05
    Că voi plânge incontrolabil.
  • 14:06 - 14:07
    M-am gândit: „Ce?”
  • 14:08 - 14:10
    Momentul a trecut şi mi-am ţinut cursul.
  • 14:11 - 14:14
    Nu m-am mai gândit la asta
    pâna la următorul curs,
  • 14:14 - 14:16
    când am păţit la fel,
  • 14:16 - 14:20
    de data asta am avut prezenţa de spirit
    să observ că mă simţeam foarte tânăr.
  • 14:21 - 14:24
    Şi m-am întrebat
    în timp ce-mi ţineam cursul:
  • 14:24 - 14:25
    „Câţi ani ai?”
  • 14:25 - 14:28
    Şi răspunsul a venit: „Cam 8 - 9.”
  • 14:29 - 14:32
    Şi atunci o amintire mi-a răsărit,
  • 14:32 - 14:35
    ceva la care nu mă mai gândisem
    de când mi se întâmplase
  • 14:35 - 14:38
    pe când aveam 8 - 9 ani.
  • 14:38 - 14:41
    Nu aveam timp s-o analizez
    în timpul cursului
  • 14:41 - 14:43
    dar am făcut asta
    în noaptea următoare, la hotel.
  • 14:45 - 14:47
    Mă aflam sub pat,
  • 14:48 - 14:51
    ascultând cum se certau părinţii mei
    în camera alăturată.
  • 14:52 - 14:58
    Tata venise din nou târziu şi băut acasă.
  • 14:59 - 15:06
    Şi mama s-a luat de el că cheltuie
    pe băutură puţinii bani ai familiei,
  • 15:07 - 15:10
    îi împuta defectele ca soţ şi ca tată.
  • 15:11 - 15:12
    Iar el spunea:
  • 15:12 - 15:16
    „Taci! Taci, că de nu!...”
  • 15:16 - 15:18
    şi ştiam că avea pumnii încleştaţi.
  • 15:19 - 15:22
    Apoi am auzit o izbitură îngrozitoare
  • 15:22 - 15:24
    şi pe mama ţipând.
  • 15:26 - 15:28
    Abia mai târziu am aflat
  • 15:28 - 15:31
    că măsuţa de cafea
    zburase prin cameră.
  • 15:32 - 15:33
    Şi mă gândeam:
  • 15:34 - 15:35
    „Va fi şi sânge?
  • 15:36 - 15:38
    Oare o loveşte?”
  • 15:38 - 15:43
    Apoi mintea mea de băieţel
    mi-a spus foarte clar aşa:
  • 15:44 - 15:46
    „Am să fac ceva.”
  • 15:50 - 15:53
    Şi mi-am dat seama că nu aveam ce face,
  • 15:53 - 15:55
    fără vreun risc.
  • 15:56 - 15:58
    Aşa că m-am ascuns şi mai bine,
  • 15:58 - 16:00
    m-am abţinut şi am plâns.
  • 16:04 - 16:05
    V-aţi prins?
  • 16:06 - 16:11
    Stau acolo şi privesc cum se bat
    ca chiorii în secţia de psihologie
  • 16:12 - 16:14
    şi da, sunt îngrozit
  • 16:15 - 16:17
    şi da, mă simt speriat
  • 16:18 - 16:22
    şi tot ce vreau să fac e să plâng.
  • 16:22 - 16:25
    În secţia de psihologie?
  • 16:25 - 16:28
    (Râsete)
  • 16:29 - 16:30
    Pe bune?
  • 16:32 - 16:35
    Dar nu aveam acces la el.
  • 16:36 - 16:37
    Nu aveam loc pentru el.
  • 16:39 - 16:42
    Din cauza lui sunt eu psiholog
  • 16:43 - 16:46
    şi nici măcar nu ştiam.
  • 16:47 - 16:51
    M-am lăsat prins de articole,
  • 16:51 - 16:54
    de absolvire, de burse şi de realizări.
  • 16:54 - 16:55
    Iuhuuu!
  • 16:57 - 17:01
    Dar sunt aici pentru că el m-a rugat
  • 17:02 - 17:04
    să fac ceva.
  • 17:05 - 17:11
    În schimb eu i-am spus indirect
    să se dea bătut:
  • 17:12 - 17:15
    „Fă linişte. Pleacă. Taci.”,
  • 17:17 - 17:21
    pe când fugeam, mă luptam şi mă ascundeam.
  • 17:22 - 17:24
    Era atât de dur şi de lipsit de iubire.
  • 17:25 - 17:29
    Faţă de cine? Faţă de mine
    şi faţă de părţile din mine
  • 17:30 - 17:34
    care mă conectau cu scopul vieţii mele.
  • 17:36 - 17:39
    Pentru că rănim acolo unde ne pasă
  • 17:40 - 17:42
    şi ne pasă acolo unde ne rănim.
  • 17:43 - 17:48
    Aceşti doi pivoţi, aceste două
    direcţii „spre” sunt acelaşi lucru.
  • 17:49 - 17:52
    Când stai cu tine însuţi,
    chiar şi când ţi-e greu,
  • 17:53 - 17:55
    îţi arăţi iubirea faţă de tine
  • 17:55 - 18:01
    şi de-acolo îţi permiţi apoi să rişti
  • 18:01 - 18:03
    să arăţi lumii iubire,
  • 18:03 - 18:08
    să aduci frumuseţe în lume,
    comunicare, contribuţie.
  • 18:08 - 18:12
    Observând asta
    mi-am făcut încă o promisiune:
  • 18:13 - 18:17
    „Niciodată nu te voi respinge
  • 18:19 - 18:24
    şi nu voi respinge
    nici mesajul tău despre scopul nostru.
  • 18:25 - 18:30
    N-o să-ţi cer să ţii un curs
    sau să vorbeşti la TEDx,
  • 18:30 - 18:32
    (Râsete)
  • 18:33 - 18:39
    dar te vreau aici cu mine
    pentru că mă faci blând.
  • 18:40 - 18:46
    Datorită ţie înţeleg de ce
    viaţa mea e despre asta.”
  • 18:47 - 18:49
    Mesajul meu către voi este:
  • 18:51 - 18:55
    priviţi ştiinţa
    flexibilităţii psihologice, o da,
  • 18:55 - 18:59
    dar priviţi cum vă poate informa
    despre ce ştiţi deja,
  • 19:00 - 19:04
    şi anume dacă vă iubiţi pe voi
    chiar când vă e greu,
  • 19:05 - 19:11
    veţi putea aduce iubire în lume
    în modul în care doriţi voi să o aduceţi.
  • 19:14 - 19:16
    Şi asta e important.
  • 19:17 - 19:18
    Ştiţi asta.
  • 19:18 - 19:22
    O ştie şi copilul de 8 ani
    din voi care plânge.
  • 19:23 - 19:25
    Toţi o ştim.
  • 19:27 - 19:28
    Pentru că dragostea nu e totul,
  • 19:30 - 19:32
    ci e chiar singurul lucru.
  • 19:33 - 19:35
    Vă mulţumesc.
    Sper că v-am fost de folos.
  • 19:35 - 19:37
    (Aplauze)
Title:
Flexibilitatea psihologică. Cum iubirea transformă durerea în scop | Steven Hayes | TEDxUniversityofNevada
Description:

Ce putem face ca să prosperăm când suferim pe parcursul vieţii? Peste 1000 de studii sugerează că o mare parte a răspunsului e învăţarea flexibilităţii psihologice. Steven C. Hayes e unul din cercetătorii care au identificat acest proces şi l-a transpus în fapt în forma unei metode cunoscute de acceptare şi înţelegere plenară, numită „Terapie de acceptare şi implicare”. În discursul său emoţionant, Hayes sublimează esenţa flexibilităţii psihologice în câteva propoziţii simple şi uşor de înţeles. El poartă auditoriul într-o călătorie acut neliniştitoare în afecţiunea sa psihologică cu atacuri de panică, până la momentul în care s-a hotărât să-şi schimbe viaţa: „Nu voi mai fugi de mine”. Hayes ne arată cum, luând o asemenea hotărâre, ne permitem să fim conectaţi cu propriul nostru rost şi ţel în viaţă, argumentând că având o atitudine iubitoare faţă de propria suferinţă ne permite să aducem iubirea şi contribuţia noastră în lume.

Steven C. Hayes este profesor la Fundaţia Nevada, la secţia de psihologie a Universităţii Nevada. Autor a 38 de cărţi şi peste 540 de articole, a demonstrat prin cercetările sale cum limbajul şi gândul duce la suferinţa umană şi a dezvoltat „Terapia de acceptare şi implicare”, o metodă terapeutică potentă, utilă într-o gamă largă de cazuri. Cartea sa cea mai cunoscută „Ieşi din mintea ta afară în viaţa ta” a fost prezentată în revista Time şi de alte canale mass-media importante şi, pentru o perioadă, a fost cea mai bine vândută carte de auto-vindecare din Statele Unite. Dr, Hayes a fost preşedintele câtorva societăţi ştiinţifice şi a primit câteva premii naţionale, precum premiul pentru realizările din carieră, acordat de Asociaţia terapiilor comportamentale şi cognitive.

Acest discurs a fost prezentat la un eveniment TEDx, după formatul conferinţelor TED, dar organizat independent, de către o comunitate locală. Află mai multe la http://ted.com/tedx

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDxTalks
Duration:
19:40

Romanian subtitles

Revisions