Să fii introvertit e un lucru bun | Crystal Robello |TEDxStMaryCSSchool

Acest discurs a fost ţinut în cadrul unui eveniment TEDx folosind formatul de conferinţă TED, dar organizat independent de o comunitate locală. Află mai multe la http://ted.com/tedx

50% din americani sunt introvertiţi, însă societatea pus o emblemă negativă pe acest cuvânt. În discursul ei, eleva de clasa a 12-a Crystal Robello descrie eforturile unui introvertit în societatea de astăzi, precum şi motive ce arată că nu e nimic în neregulă cu asta. Ea pune la îndoială, presupusele aspecte negative ale introvertiţilor şi încearcă să demonstreze că nu există nimic negativ. Crystal speră să-i inspire şi alţii să se accepte așa cum sunt ei cu adevărat.

Mă aflu astăzi aici
încercând să fiu ceea ce nu sunt.

E ceva ce am tot încercat să fac
de doi ani încoace

să scriu un discurs TED,
să îmi împărtăşesc ideile,

să vorbesc în faţa unui grup
atât de mare de oameni.

Ştiu că probabil mulţi vă gândiţi,
„Pare puţin timidă”.

Sau poate, „Probabil
se intimidează uşor”.

Da, toate aceste lucruri sunt
100% adevărate, dar de ce?

Să răspund simplu, eu sunt introvertită.

Deci ce este un introvertit?

Un introvertit e o persoană tăcută,
căreia nu-i place să vorbească prea mult

şi îi place să-şi păstreze gândurile
pentru ea

Sunt persoane care merg acasă doar
să se relaxeze şi să aibă timp de gândit.

Asta nu înseamnă că o persoană sociabilă
nu poate fi introvertită.

Cât timp se bucură de linişte
să se recreeze singuri,

cel mai probabil, sunt într-o
oarecare măsură introvertiți.

Principalul lucru
despre care vreau să vorbesc

e că nu e greșit să fii introvertit.

Totuşi, societatea nu vede lucrurile așa.

Societatea ne-a învaţat că nu e nimic
mai rău decât a fi introvertit

şi că toţi ar trebui să vrea
să fie extrovertiţi.

Ni se spune că a fi sociabil e bine
şi a fi timid şi tăcut e rău.

Ni se spune în şcoala generală
că trebuie să ridicăm mâna,

să participăm la clasă sau pierdem puncte.

În fiecare an la şedinţele cu părinţii,
părinţii mei auzeau acelaşi lucru,

„Fiica dumneavoastră e foarte timidă,
trebuie să înveţe să vorbească mai mult.”

Mi s-a spus să-mi exprim opinia
cât mai des.

Ca şi introvertită, acestea sunt
nişte standarde foarte greu de atins.

De asta m-am înscris în TED Ed Club
acum doi ani,

să-mi demonstrez nu numai mie,
ci tuturor că nu eram timidă.

Puteam să scriu un discurs
aşa cum toţi ceilalţi o fac.

Nu e mare lucru.

O mică problemă,
nu am scris niciodată un discurs.

Nu puteam să mă gândesc la un subiect
de care să fi fost pasionată cu adevărat

încât să simt că vreau
să îl împărtăşesc cu restul lumii.

Mergeam la fiecare întâlnire

şi mă uitam la colegii mei
cum îşi tot dezvoltau discursurile

şi eu mă frustram singură.

De ce ei îşi exprimau ideile atât de ușor
iar eu nu puteam concepe nici un subiect?

Acum, uitându-mă înapoi,
realizez că am pasiuni,

am viziuni asupra lumii
şi am opinii.

Doar că nu voiam să vorbesc despre ele
pentru că sunt introvertită.

Dar este ceva în neregulă cu asta?

Statisticile spun că 50% din
americani sunt introverți.

Societatea le spune celor 50% din americani
- aproximativ 160 de milioane de oameni -

că trebuie să se schimbe

ca să fie acceptaţi,
sa fie împliniţi şi să fie fericiţi.

Ţineţi minte,

în acest grup imens de introvertiţi
se află şi persoane ca:

Elton John, Emma Watson, Michael Jordan,
Audrey Hepburn, Albert Einstein,

şi mult mai multe persoane
incredibile şi însuflețitoare.

Credeţi că faptul că e introvertit
l-a oprit pe vreunul din ei

să-şi îndeplinească visele
sau să fie fericit?

Nu.

Multora dintre voi vi s-a spus probabil

„de ce să fii un subaltern
când poţi fi un lider.”

Cum rămâne cu „fiecare lider
are nevoie de un subaltern”?

Hai să ne uităm la d-nul Justin Trudeau
prim-ministrul Canadei.

Credeţi că ar fi unde este astăzi
fără suportul oamenilor?

Dacă toţi ar încerca să fie lideri
nimeni nu ar reuşi cu adevărat

pentru că subalternii definesc
un lider adevarat.

Dar asta nu înseamnă că un introvertit
nu poate fi lider.

Hai să ne uităm la Abraham Lincoln,
Rosa Parks şi Gandhi.

Toţi, lideri incredibili şi însuflețitori,
au fost introvertiţi.

Într-un cadru de business,

directorul unei companii
se va uita la un introvertit şi va spune

„Dacă nu-şi vor spune ideile
îmi sunt inutili”.

Ei bine, ghici ce?

E pierderea acelor companii.

Introvertiții sunt
versatili, responsabili

şi muncesc bine în grupuri mici
şi individual.

Deci a fi introvertit
nu are niciun efect asupra fericirii

sau a succesului tău

cât timp priveşti lucrurile
aşa cum trebuie.

Dacă te consideri introvertit

şi crezi că e
cel mai rău lucru din lume,

nu o să fii niciodată
cu adevărat mulţumit de tine

şi o să încerci constant să te schimbi
să te conformezi societăţii.

Dar dacă te accepţi ca introvertit
şi eşti fericit,

nu se află nimic în calea viselor tale

şi a obţine ce îţi doreşti.

În concluzie, nu e nimic greşit
în a fi introvertit.

Nu contează ce spune societatea,

nu trebuie să te schimbi,
pentru că e grozav să fii introvertit.

Înainte să plec, am să închei
cu un citat din cartea „Linişte

Puterea introvertiţilor
într-o lume ce nu se opreşte din vorbit”

de Susan Cain.

„Secretul vieţii e să te pui singur
în lumina care trebuie.

Pentru unii e un reflector de pe Broadway;
pentru alţii e lampa de pe birou.”

Data viitoare când vezi
copilul tăcut din spatele clasei

care nu participă prea mult,

vreau să te gândeşti

„Mă întreb ce lucruri măreţe
va ajunge să facă”.

Mulţumesc.

(Aplauze)