Lesley Hazelton: despre citirea Coranului

Lesley Hazelton s-a aşezat într-o bună zi să citească Coranul. Şi ceea ce a găsit -- ca non-musulman, un "turist" în cartea sfântă a islamului -- nu a fost ceea ce s-a aşteptat. Cu erudiţie serioasă şi umor cald, Hazelton împărtăşeşte grația, flexibilitatea şi misterul pe care le-a găsit, în această demoliţie de prejudecăţi din TEDxRainier.

Trebuie să fi auzit

despre idea Coranului despre cum Paradisul

ar fi 72 de fecioare.

Și vă promit că voi reveni la acele fecioare.

Dar de fapt, aici în nord-vest,

noi trăim foarte aproape

de adevărata imagine coranică despre Paradis,

definită de 36 de ori

ca "grădini pline de râuri curgătoare".

Din moment ce eu locuiesc pe o barcă pe râul Lacului Union,

acest aspect îmi pare perfect logic.

Dar problema este, cum de este asta o noutate pentru cei mai mulți oameni?

Cunosc mulți non-musulmani bine intenţionaţi

care au început să citească Coranul, dar au renunţat,

dezorientaţi de străinătatea acestuia.

Istoricul Thomas Carlyle

îl considera pe Muhammad ca fiind unul dintre cei mai mari eroi ai lumii,

dar până şi el a numit Coranul,

"Cea mai dificilă lectură pe care am încercat-o,

un talmeş-balmeş obositor şi confuz."

(Râsete)

O parte a problemei, cred,

este că ne imaginăm că, Coranul poate fi citit

precum citim în mod obişnuit o carte --

ca şi cum ne-am putea ghemui cu ea într-o după-amiază ploioasă

cu un castron de pop-corn la îndemână,

ca şi cum Dumnezeu ---

iar Coranul este întru totul în vocea lui Dumnezeu vorbind lui Muhammad --

ar fi fost doar un alt autor pe lista de best-seller-uri.

Însă faptul că atât de puțini oameni

citesc cu adevărat Coranul

este exact motivul pentru care este atât de uşor de citat --

adică să fie citat greşit.

Fraze şi fragmente scoase din context

în ceea ce eu numesc versiunea prescurtată,

care este cea preferată atât de fundamentaliştii islamici,

cât şi de anti-musulmanii islamofobi.

Deci în primăvara aceasta,

în timp ce mă pregăteam

să încep să scriu o biografie a lui Muhammad,

am realizat că am nevoie să citesc Coranul corect --

vreau să spun, atât de corect pe cât puteam.

Araba mea se reducea de acum

la a folosi un dicţionar,

așa că am luat patru traduceri bine-cunoscute,

şi am decis să le citesc în paralel,

vers cu vers

împreună cu o transliteraţie

şi originalul arab din secolul VII.

Dar aveam un avantaj.

Ultima mea carte

era despre istoria din spatele schismei între Şiiţi şi Sunniţi,

şi pentru ea am lucrat îndeaproape cu istoriile islamice timpurii,

deci cunoşteam evenimentele

la care face referire în mod constant Coranul,

cadrul său de referinţă.

Ştiam îndeajuns, adică, pentru a-mi da seama

că voi fi un turist în Coran --

unul informat,

chiar unul cu experienţă,

dar totuşi un străin,

un evreu agnostic

citind cartea sfântă a altcuiva.

(Râsete)

Prin urmare am citit încet.

(Râsete)

Am rezervat trei săptămâni pentru acest proiect,

şi asta, cred că este ceea ce se înţelege prin aroganţă extremă.

(Râsete)

Pentru că s-a dovedit a fi vorba de trei luni.

Am rezistat tentaţiei de a sări la final

unde se află capitolele mai scurte şi mai clar mistice.

Dar de fiecare dată mă gândeam că începeam

să am o înţelegere a Coranului --

acel sentiment de "acuma pricep" --

totul dispărea peste noapte.

Și reveneam dimineaţa

întrebându-mă dacă nu eram pierdută într-un ţinut străin.

Și totuşi terenul era foarte familiar.

Coranul declară că vine

pentru a reînnoi mesajul Torei şi al Evangheliilor.

Deci o treime din el

reia istoriile figurilor biblice

precum Avram, Moise,

Iosif, Maria, Iisus.

Dumnezeu însuşi era extrem de familiar

de la manifestarea sa timpurie ca Yahve --

insistând cu gelozie să nu existe alţi dumnezei.

Prezența cămilelor, a munţilor,

a izvoarelor şi fântânilor din deşert,

m-a recondus către anul pe care l-am petrecut

bătând deșertul Sinai.

Și mai era şi limba,

cadenţa sa ritmică

amintindu-mi de serile petrecute ascultând bătrânii beduini

cum recită poeme narative ore în şir

doar din memorie.

Și am început să intuiesc

de ce se spune că,

Coranul este cu adevărat Coranul

numai în arabă.

Să luăm Faatihah,

capitol de deschidere cu 7 versuri

care este Tatăl Nostru și Sherma Israel a Islamului combinate.

Este de doar 29 de cuvinte în arabă,

dar undeva între 65 şi 72 în transliteraţie.

Și totuşi cu cât adaugi mai mult,

cu atât pare ca lipseşte mai mult.

Araba are o calitate de incantație,

aproape hipnotică,

care cere să fie ascultată mai degrabă decât citită,

simţită mai mult decât analizată.

Vrea să fie cântată cu voce tare,

să-i fie rostită muzicalitatea în ureche şi pe limbă.

Deci Coranul în engleză

este un fel de umbră a lui însuşi,

sau cum Arthur Arberry numea versiunea sa,

"o interpretare".

Dar nu este pierdut totul în traducere.

Precum promite Coranul, răbdarea este răsplătită,

şi iată multe surprize --

de exemplu o conştiinţă a mediului înconjurător

şi a oamenilor ca simpli servitori ai creaţiei lui Dumnezeu,

de neregăsit în Biblie.

Și în timp ce Biblia se adresează exclusiv bărbaţilor,

folosind a doua şi a treia persoană la masculin,

Coranul include femeile --

vorbind , de exemplu,

de credincioşi şi credincioase --

bărbaţi de cinste şi femei de cinste.

Sau luaţi versul infam

despre uciderea necredincioşilor.

Da, spune asta,

dar într-un context foarte specific:

cucerirea anticipată

a oraşului sfânt Mecca

unde lupta era în mod normal interzisă.

Iar permisiunea vine limitată de condiţii.

Nu că trebuie să ucizi necredincioşii în Mecca,

ci ai putea, ţi s-ar permite,

dar numai după o perioadă de graţiere,

şi numai dacă nu există un alt pact în loc,

şi numai dacă ei încearcă să te împiedice să ajungi la Kaaba,

şi numai dacă ei te atacă primii.

Și chiar şi atunci -- Dumnezeu este milostiv,

iertarea este mai mare decât toate --

şi deci, în concluzie,

ar fi mai bine dacă nu ai face-o.

(Râsete)

Asta a fost probabil cea mai mare surpriză --

cât de flexibil este Coranul,

cel puţin în minţile care nu sunt

fundamental inflexibile.

"Unele dintre aceste verseturi au un înţeles clar", se spune,

"iar altele sunt ambigui."

Cel cu inima pervertită

va căuta ambiguităţile

încercând să creeze discordie

bătând în cuie interpretări proprii.

"Numai Dumnezeu cunoaşte adevăratul sens."

Fraza "Dumnezeu este subtil"

apare în mod repetat.

Și într-adevăr, întregul Coran este cu mult mai subtil

decât a fost îndemnat să creadă cea mai mare parte dintre noi.

La fel cum, de exemplu,

acel aspect mărunt

al fecioarelor din paradis.

Orientalismul de modă veche intră aici în scenă.

Cuvântul folosit de patru ori

este Houris,

tradus ca

fecioare cu ochi negri şi sâni mari,

sau ca fecioare bălai cu piept înalt.

Și cu toate astea în araba originară

avem un singur cuvânt: Houris.

Nici un sân umflat sau un piept înalt la orizont.

(Râsete)

Or acesta poate fi un fel de a spune

entităţi pure -- precum îngerii --

sau poate fi precum grecescul Kouros sau Kore,

o tinereţe veşnică.

Dar adevărul nu îl cunoaşte nimeni în realitate,

şi acesta este esenţialul.

Pentru că, Coranul este destul de clar

când spune că vei fi

"o nouă creaţie în paradis"

şi că vei fi "recreat

într-o formă necunoscută ţie,"

care îmi pare o perspectivă mult mai promiţătoare

decât o fecioară.

(Râsete)

Si acel număr 72 nu apare nicăieri.

Nu există 72 de fecioare

în Coran.

Ideea a apărut 300 de ani mai târziu,

şi majoritatea studioşilor Islamului o văd ca pe echivalentul

oamenilor înaripaţi stând pe nori

şi cântând la harpe.

Paradisul este destul de mult contrariul.

Nu este virginitate,

este fecunditate,

este abundenţă,

este grădini udate

de curente curgătoare.

Vă multumesc.

(Aplauze)