Nu suntem pregătiți pentru următoarea epidemie

În 2014 omenirea a evitat răspândirea la nivel global a epidemiei de Ebola, datorită miilor de lucrători medicali altruiști și, sincer, datorită unui mare noroc. În retrospectivă știm ce trebuia făcut mai bine. Bill Gates sugerează că acum este momentul să ne punem toate ideile bune în practică, de la planificare la cercetarea vaccinurilor și la formarea personalului medical. El spune: „Nu e trebuie să intrăm în panică, dar trebuie să ne punem pe treabă.”

Când eram copil, dezastrul de care
ne temeam cel mai mult

era războiul nuclear.

De asta țineam un butoi ca acesta în beci,

plin cu conserve și apă.

În caz de atac nuclear
urma să coborâm în beci,

să ne adăpostim și să mâncăm din butoi.

Astăzi pericolul cel mai mare
pentru o catastrofă globală

nu arată așa,

în schimb arată așa.

Dacă ceva va omorî peste 10 milioane
de oameni în următoarele decenii

cel mai probabil
va fi un virus foarte infecțios,

nu un război.

Nu rachetele, ci microbii.

În parte motivul este

că am investit enorm în arme nucleare
pentru descurajarea atacurilor,

dar am investit foarte puțin
într-un sistem de prevenire a epidemiilor.

Nu suntem pregătiți
pentru următoarea epidemie.

Să luăm ca exemplu Ebola.

Sunt convins că ați citit toți în ziare.

Sunt multe probleme grele.

Am urmărit atent situația
cu metodele de analiză

pe care le folosim pentru a urmări
eradicarea poliomielitei.

Privind ce s-a întâmplat,

problema n-a fost că am avut
un sistem care n-a mers destul de bine.

Problema a fost
că n-am avut deloc un sistem.

De fapt, e evident au lipsit
câteva elemente esențiale.

Nu aveam un grup de epidemiologi
pregătiți de mobilizare,

care să vadă despre ce boală e vorba
și până unde s-a răspândit.

Rapoartele au sosit pe hârtie.

Au fost puse online cu întârziere
și erau extrem de imprecise.

Nu am avut o echipă medicală
gata de plecare.

Nu am avut o metodă
de pregătire a oamenilor.

Médecins Sans Frontières
a organizat foarte bine voluntarii,

dar chiar și așa am întârziat prea mult

cu mobilizarea personalului
medical în aceste țări.

Iar o epidemie majoră necesită personal
medical de ordinul sutelor de mii.

Nu era nimeni la fața locului
să se ocupe de metodele de tratament,

nimeni care să analizeze diagnosticele,

nimeni care decidă
ce instrumente să fie folosite.

De exemplu, am fi putut lua sânge
de la supraviețuitori,

să-l procesăm și să facem injecții
cu plasmă pentru a proteja oamenii.

Dar nu s-a încercat asta niciodată.

Multe lucruri nu s-au făcut.

De fapt eșecul a fost global.

OMS monitorizează epidemiile,
dar nu realizează și aceste lucruri.

În filme e cu totul diferit.

Se adună un grup de epidemiologi
chipeși gata de acțiune.

Ajung la locul faptei și ies victorioși,
dar asta e doar o poveste de Hollywood.

Lipsa pregătirilor ar putea face
ca următoarea epidemie

să fie mult mai dezastruoasă decât Ebola.

Haideți să vedem cum s-a răspândit
Ebola în cursul acestui an.

Au murit aproximativ 10.000 de persoane,

și aproape toate erau din trei țări
din vestul Africii.

Boala s-a limitat acolo din trei motive.

În primul rând personalul medical
a muncit eroic.

Au găsit bolnavii și au împiedicat
răspândirea infecțiilor.

Al doilea motiv e natura virusului.

Ebola nu se răspândește prin aer.

Până să devină contagioși

cei mai mulți se simt atât de rău
încât stau la pat.

În al treilea rând,
virusul nu a ajuns în multe zone urbane.

Acesta e doar noroc pur.

Dacă ajungea în zone mai urbanizate

numărul de cazuri ar fi fost
mult mai mare.

Data viitoare s-ar putea
să nu mai avem același noroc.

Ar putea fi un virus cu care bolnavii
contagioși să se simtă destul de bine

încât să poată merge cu avionul
sau să se ducă la piață.

Sursa virusului ar putea fi
naturală, precum Ebola,

sau bioterorismul.

Deci lucrurile ar putea sta
de o mie de ori mai rău.

Haideți să vedem o simulare cu un virus
care se răspândește prin aer,

cum a fost gripa spaniolă în 1918.

Iată ce se poate întâmpla:

se poate răspândi în întreaga lume
foarte repede.

După cum vedeți, epidemia poate omorî
peste 30 de milioane de oameni.

Problema e gravă.

Ar trebui să fim îngrijorați.

Dar putem construi
un sistem de răspuns foarte bun.

Avem avantajele științei și tehnologiei
despre care discutăm aici.

Avem telefoane mobile,

publicul ne poate informa,
iar noi putem informa publicul.

Avem hărți din satelit și vedem
unde sunt oamenii și unde se îndreaptă.

Avem progrese în biologie

care pot contribui imens
prin studierea patogenilor

pentru fabricarea medicamentelor
și vaccinurilor potrivite pentru aceștia.

Deci putem avea instrumente,
dar ele trebuie integrate

într-un sistem mondial de sănătate.

Și trebuie să fim pregătiți.

Cele mai bune lecții pentru a ne pregăti

cred că le găsim în ce face armata.

Militarii sunt pregătiți permanent.

Are rezerviști cu care poate
crește numărul celor mobilizați.

NATO are o unitate mobilă
care poate fi mobilizată rapid.

NATO verifică adesea prin simulări
dacă personalul e bine pregătit,

dacă sunt puși la punct
cu combustibilul, logistica

sau cu frecvențele radio comune.

Ei sunt pregătiți în orice moment.

Aceleași lucruri trebuie să le facem
și în caz de epidemie.

Care sunt elementele esențiale?

Mai întâi avem trebuie să avem sisteme
de sănătate solide în țările sărace,

astfel încât mamele să nască în siguranță,

iar copiii să-și facă vaccinurile.

Dar și acolo unde va apărea epidemia.

Avem nevoie de rezerviști medicali,

mulți oameni antrenați
și cu pregătirea necesară,

gata să-și folosească expertiza.

Pe aceștia trebuie să-i punem
în legătură cu armata,

pentru a beneficia de capacitatea ei
de mobilizare rapidă, de logistică

și de securizarea zonelor.

Trebuie să facem simulări,

să facem exerciții cu germeni,
nu exerciții de luptă,

astfel încât să observăm punctele slabe.

Ultimul exercițiu cu germeni făcut în SUA

a avut loc în 2001
și nu prea a ieșit bine.

Până acum germenii
câștigă la scor cu 1 la 0.

Și, în sfârșit, e nevoie
de multă cercetare și dezvoltare

în domeniul vaccinurilor și în diagnostic.

Am avut câteva succese importante,
precum în cazul Adenovirusul,

pe care le putem aplica foarte repede.

Nu știu exact cât ne-ar putea costa,

dar sunt foarte sigur că e o sumă modestă
pe lângă pagubele posibile.

Banca Mondială estimează
că în cazul unei epidemii globale de gripă

pierderile ar putea fi de peste
3.000 de miliarde de dolari,

pe lângă milioane și milioane de decese.

Aceste investiții aduc
beneficii semnificative,

dincolo de simpla pregătire
pentru epidemie.

Asistența medicală primară și cercetarea
ar crește echitatea medicală globală

și ar face lumea mai dreaptă,
nu doar mai sigură.

Cred deci că ar trebui
să fie o prioritate absolută.

Nu trebuie să ne panicăm,

nu trebuie să adunăm cutii de spaghete
sau să coborâm în beci.

Dar trebuie să acționăm,
pentru că timpul nu ține cu noi.

De fapt, dacă există un lucru bun
după epidemia de Ebola,

e că poate fi o avertizare,
un semnal de alarmă pentru a ne pregăti.

Dacă începem acum, am putea fi
pregătiți pentru următoarea epidemie.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)