Banii te fac insensibil?

Este uimitor ce poate dezvălui un joc aranjat de Monopoly. În acest discurs antrenant, dar și serios, psohologul Paul Piff își împărtășește cercetarea sa despre cum se comportă oamenii când se simt bogați. (Indiciu:rău). Dar, în timp ce problema inegalității este o provocare complexă și descurajatoare, există și vești bune. (Filmat la TEDxMarin.)

Vreau pentru un moment

să vă gândiți că jucați un joc de Monopoly,

doar că în acest joc, combinația

de îndemânare, talent și noroc

care asigură succesul
atât în jocuri, cât și în viață,

a fost suprimată,

deoarece acest joc a fost aranjat,

iar tu ești în avantaj.

Ai mai mulți bani,

mai multe oportunități

și mai mult acces la resurse.

În timp ce vă gândiți la acea experiență,

vreau să vă întrebați

cum ar putea acea acea experiență de

jucător privilegiat într-un joc aranjat

schimba modul în care vă percepeți

și cum îl priviți pe celălalt jucător?

Am făcut un studiu în campusul U.C. Berkeley

pentru a respunde la exact acea întrebare.

Am adus peste 100 de perechi

de străini în laborator,

şi dând cu banul

am atribuit aleator unuia dintre ei

rolul de jucător bogat într-un joc aranjat.

Au primit de două ori mai mulţi bani.

Când treceau de Go,

colectau salariu dublu

şi dădeau cu zarul de 2 ori în loc de o dată,

deci se puteau mişca pe tablă mai mult.

(Râsete)

Timp de 15 minute

am urmărit prin camere ascunse
ce s-a întâmplat.

Şi astăzi, pentru prima dată, vreau

să vă arăt puţin din ce am văzut.

Scuzaţi calitatea sunetului,

în unele cazuri, deaorece
acestea erau camere ascunse.

Aşa că am subtitrat.

Jucătorul Bogat: Câte de 500 ai primit?

Jucătorul Sărac: Doar una.

Jucătorul Bogat: Vorbeşti serios.
Jucătorul Sărac: Da.

Jucătorul Bogat: Eu am trei. (Răsete)

Nu ştiu de ce mi-au dat atât de mult.

Paul Piff: Okay, le-a fost clar jucătorilor

că ceva se întâmpla.

O persoană are clar mai mulţi bani

decât cealaltă, şi totuşi,

cum jocul se desfăşura,

am observat diferenţe remarcabile,

diferenţe dramatice începând să apară

între cei doi jucători.

Jucătorul bogat

a început să se mişte pe tablă mai zgomotos,

pur şi simplu izbind tabla cu piesa

în timp ce se deplasa.

Era mai probabil să vedem semne de dominaţie

şi semne nonverbale,

afişări de putere

şi sărbătoriri în rândul jucătorilor bogaţi.

Am avut un castron de covrigei pe margine.

Este în colţul din stânga jos.

Asta ne-a permis să observăm
comportamentul consumator al participanţilor.

Urmărim câţi covrigei
mănâncă fiecare participant.

Jucătorul Bogat: Covrigeii ăştia sunt un truc?

Jucătorul Sărac: Nu ştiu.

PP: OK, aşadar nici o surpriză,
oamenii ne bănuie.

Se întreabă de ce e castronul de covrigei

acolo.

Unul chiar întreabă, după cum aţi văzut,

este acel castron de covrigei un truc?

Şi totuşi, în ciuda acestui fapt, puterea situaţiei

pare să domine inevitabil,

iar jucătorii bogaţi încep să mănânce mai mulţi covrigei.

Jucătorul Bogat: Ador covrigeii.

(Râsete)

PP: Şi cum jocul se desfăşura,

unul dintre modelele interesante şi dramatice

pe care le-am observat începând să apară

era că jucătorii bogaţi

începeau să fie mai impertinenţi cu cealaltă persoană,

tot mai puţin sensibili la starea

acelor jucători săraci

şi tot mai demonstrativi

cu succesul material,

mai predispuşi să etaleze cât de bine o duc.

Jucătorul Bogat: Am bani pentru toate.

Jucătorul Sărac: Cât e asta?

Jucătorul bogat: Îmi datorezi 24 de dolari.

Îţi vei pierde toţi banii în curând.

O cumpăr. Am atât de mulţi bani.

Am atât de mulţi bani că îmi ia o veşnicie.

Jucătorul Bogat 2: Voi cumpăra întreaga tablă.

Jucătorul Bogat 3: Vei rămâne fără bani.

Sunt de neatins în acest moment.

PP: OK, ce cred

că a fost foarte, foarte interesant,

este că la sfârşitul celor 15 minute,

am rugat jucătorul să vorbească despre
experienţa în timpul jocului.

Iar când jucătorii bogaţi au descris

de ce au câştigat inevitabil

în acest joc aranjat de Monopoly --

(Râsete) ---

au vorbit despre ce au făcut ei

ca să cumpere diferite proprietăți

și să dobândească succesul în acest joc,

și au devenit mai puțin receptivi

la diferitele facilități ale situației,

inclusiv aruncarea cu banul

care i-a pus aleator

în poziția privilegiată de la început.

E o incredibilă înțelegere

de cum percepe mintea sensul avantajului.

Acest joc de Monopoly poate fi folosit

ca metaforă pentru a înțelege societatea

și structura ei ierarhică, unde unii oameni

au multe bogății și statut ridicat,

iar mulți oameni nu au.

Au mult mai puține bogății și statut scăzut

și mult mai puțin acces la resurse dorite.

Eu și colegii mei, în ultimii șapte ani,

am studiat efectele acestor ierarhii.

Am găsit de-a lungul a sute de studii

și sute de participanți din toată țara

că în timp ce averea unei persoane sporește,

sentimentele de compasiune și empatie scad,

iar sentimentele de îndreptățire, de merit,

și ideologia interesului personal crește.

În sondaje, am găsit că de fapt

indivizii mai bogați sunt mai predispuși

să eticheteze lăcomia ca fiind bună,

și urmărirea interesului personal

ca benefică și morală.

Astăzi vreau să vorbesc despre

implicațiile acestei ideologii
a interesului personal,

de ce ar trebui să
ne pese de aceste implicații,

și închei cu ce ar trebui făcut.

Primele studii pe care le-am condus

urmăreau disponibilitatea de întrajutorare,

ceva ce psihologii sociali numesc

comportament prosocial.

Ne interesa să vedem cine e dispus

să ofere ajutor altei persoane,

cel mai bogat sau cel mai sărac.

Într-unul dintre studii, am adus membri

bogați și săraci din comunitate în laborator

și le-am dat fiecăruia echivalentul a 10 dolari.

Le-am spus participanților

că puteau să păstreze cei 10 dolari pentru sine,

sau puteau să împartă o parte din ei,

dacă voiau, cu un străin

complet anonim.

Nu se vor întâlni niciodată cu străinul
și străinul nu-i va cunoaște niciodată.

Și am monitorizat cât dau oamenii.

Indivizii care făceau 25,000,

câteodată sub 15,000 de dolari pe an,

au dat 44% mai mult din banii lor

unui străin

decât dădeau indivizii care făceau 150.000

sau 200.000 de dolari pe an.

Am avut participanți care au jucat

pentru a vedea cine e mai înclinat să trișeze

pentru a-și mări șansele de a câștiga un premiu.

Într-un joc chiar, am aranjat un computer

pentru ca zarurile peste un anumit scor

să fie imposibile.

Nu puteai să treci peste 12 în acest joc,

și totuși, cu cât erai mai bogat,

cu atât mai mult erai dispus să trișezi

pentru a câștiga un premiu în bani de 50$,

câteodată de trei sau patru ori mai mult.

Am condus un alt studiu unde ne-am uitat

dacă oamenii ar fi înclinați să ia bomboane

dintr-un borcan de bomboane marcat special

ca fiind destinate copiilor --

(Râsete) ---

participanți -- Nu glumesc.

Știu că pare o glumă.

Le-am spus participanților special

că acest borcan este pentru copiii participanți

dintr-un laborator de dezvoltare apropriat.

Ei sunt în studii. Acestea sunt pentru ei.

Și doar am monitorizat cât de multe
bomboane au luat participanții.

Participanții care se simțeau bogați

au luat de două ori mai multe bomboane

decât participanții care se simțeau săraci.

Am studiat chiar și mașini,

nu orice mașini,

ci dacă șoferii mașini mai scumpe

sunt mai mult sau mai puțin inclinați să încalce legea.

Într-unul dintre studii, ne-am uitat

dacă șoferii opresc sau nu pentru un pieton

pe care l-am plasat așteptând să traverseze pe trecere.

Acum, în California, cum toți știți,

pentru că sunt sigur că toți facem asta.

există legea să oprești pentru un pieton
care așteaptă să traverseze.

Așadar, priviți un exemplu cum am făcut.

Acela e partenerul nostru, la stânga,

dându-se drept pieton.

Se apropie în timp ce camioneta roșie oprește cu succes.

Tipic californian, e depășit

de autobuzul care aproape calcă peste pietonul nostru.

(Râsete)

Acum uitați un exemplu al unei mașini mai scumpe,

un Prius, conducând mai departe,

și un BMW care face la fel.

Am făcut acest experiment cu sute de vehicule

în mai multe zile,

urmărind cine oprește și cine nu.

Am descoperit că cu cît prețul

unei mașini crește,

tendințele șoferului de a încălca legea

cresc și ele.

Niciuna dintre mașini

din categoria de mașini mai ieftine

nu au încălcat legea.

Aproape 50%

dintre mașinile scumpe

au încălcat legea.

Am descoperit în alte studii

că indivizii mai bogați sunt
mai înclinați să mintă în negocieri,

să fie de acord cu comportamentul imoral la muncă,

să fure bani din numerarul casei de marcat,

să ia mită, să mintă clienții.

Nu vreau să sugerez

că doar oamenii bogați

arată acest tipar de comportament.

Nicidecum. De fapt, cred că toți,

în viața de zi cu zi, minut cu minut,

ne confruntăm cu aceste motivări competitive,

unde sau cum să ne punem propriile interese

deasupra intereselor altor oameni.

Acest lucru e de înțeles, deoarece

visul american este o idee

în care toți avem o oportunitate egală

de a reuși și a prospera,

atâta cât ne străduim și muncim din greu,

iar o parte din asta înseamnă că uneori

trebuie să ne punem interesele

mai presus de binele
altor persoane din jur.

Ceea ce găsim este că

cu cât ești mai bogat, ești mai înclinat

să urmărești o viziune a unui succes personal,

de realizări și înclinări,

în detrimentul altora din jurul tău.

Aici am reprezentat grafic venitul mediu de uz casnic

primit de fiecare cincime
și primii 5% din populație

în ultimii 20 de ani.

În 1993, diferența dintre diferitele

chintile ale populației, în ce privește venitul,

este extraordinară.

Nu e dificil să discernem că există diferențe.

Însă în ultimii 20 de ani, acea diferență semnificantă

a devenit un mare canion de sorți

între cei de sus și ceilalți

De fapt, primii 20% din populația noastră

dețin 90% din
totaliatea bogăției din această țară.

Ne aflăm la niveluri nemaiîntâlnite

de inegalitate economică.

Înseamnă că bogăția nu doar a devenit

tot mai concentrată în mâinile
unui grup select de indivizi,

dar visul american devine

tot mai de neatins

pentru majoritatea dintre noi.

Și dacă esta așa cum am aflat,

cu cât ești mai bogat,

cu atât te simți îndreptățit să ai acea avere,

și ești mai dispus să
acorzi prioritate propriilor interese

mai presus de interesele altor oameni,

ești mai dispus să faci lucruri pentru interesul propriu,

atunci nu are rost să sperăm

că acele tipare se vor schimba.

De fapt, există motive să credem

că se vor înrăutăți,

și așa vor arăta dacă lucrurile rămân la fel,

la aceeași rată lineară, în următorii 20 de ani.

Inegaliateta economică

e ceva pentru care ar trebui cu toții să ne îngrijorăm,

și nu doar pentru aceeia din josul

ierarhiei sociale,

ci pentru că indivizi și grupuri

cu multe inegalități economice o duc mai rău,

nu doar oamenii de jos, toată lumea.

Există multă cercetare convingătoare

care vine din laboratoare de top din toată lumea

prezentând regimul de lucruri

care sunt subminate

în timp ce inegalitatea economică se înrăutățește.

Mobilitatea socială, lucrurile la care ținem,

sănătatea fizică, încrederea socială,

toate scad, în timp ce inegalitatea crește.

Asemănător, lucrurile negative

din societăți și colective sociale,

lucruri ca obezitatea, violența,

arestul și pedeapsa

se agravează în timp ce inegalitatea economică crește.

Din nou, acestea sunt rezultate, nu doar experimentate

de către câțiva, dar care răsună

în toată pătura socială.

Chiar și oamenii din vârf resimt aceste rezultate.

Așadar, ce facem?

Aceste cascade de perpetuare proprie,

efecte pernicioase, negative

pot părea ca ceva scăpat de sub control,

și nu e nimic de făcut,

cu siguranță nimic ca indivizi.

Dar de fapt, am descoperit

în laboratoarele noastre de cercetare

că mici intervenții psihologice,

mici schimbări în perspectiva oamenilor,

mici ghionturi în anumite direcții,

pot restaura nivelul de egalitarism și empatie.

De exemplu, reamintindu-le oamenilor

de beneficiile cooperării,

sau avantajele comunității,

face ca indivizii bogați să fie la fel de egalitari

ca oamenii săraci.

Într-un studiu, am avut oameni care urmăreau un scurt video

de 46 secunde despre sărăcia copilăriei

care servește drept memento la nevoile altora

din lumea din jurul lor,

și după ce au urmărit asta,

ne-am uitat la cât de doritori erau oamenii

să ofere propriul timp unui străin

prezentat în laborator, care era în necaz.

După acest video, o oră mai târziu,

cei bogați au devenit la fel de generoși

cu timpul lor pentru a ajuta această persoană,

un străin, cineva care este sărac,

sugerând că aceste diferențe nu sunt

înăscute sau categorice,

ci sunt maleabile

la mici schimbări în valorile fundamentale,

iar mici ghionturi de bunătate

și ciocniri de empatie.

Chiar și în afara pereților laboratorului,

începem să vedem semne de
schimbare în societatea noastră.

Bill Gates, unul dintre cei mai bogați indivizi ai națiunii noastre,

în acest discurs de deschidere la Harvard,

a vorbit despre problema cu care se confruntă societatea,

cea de inegalitate, ca fiind cea mai descurajatoare provocare

și a vorbit despre ce trebuie făcut pentru a o combate,

spunând: „Cel mai mare progres al umanității

nu constă în descoperirile sale,

ci în modul de aplicare a acestor decoperiri

pentru a reduce nedreptatea."

Și mai este și Giving Pledge,

în care peste 100 dintre cei mai bogați

indivizi ai națiunii noastre

dăruiesc jumătate din avere către caritate.

Și este și apariția

a zeci de mișcări la nivel local,

precum „We are the One Percent”,

„Resource Generation”,

sau „Wealth for Common Good,”

în care cei mai privilegiați

membrii ai populației,

membrii ai celui 1%

oameni care sunt bogați,

folosesc propriile resurse economice,

adulți și tineri la fel,
asta este ce mă izbește,

renunțând la propriul privilegiu,

la propriile resurse economice,

pentru a combate inegalitatea

pledând pentru asigurări sociale,

schimbări în valorile sociale,

și schimbări în comportamentele oamenilor,

care lucrează împotriva propriilor interese economice

dar asta poate restaura în cele din urmă visul american.

Mulțumesc.

(Aplauze)