Viitoarea criză a antibioticelor

Antibioticele salvează vieți. Dar le folosim prea des - adesea în alte scopuri decât salvarea vieților, precum tratarea unei răceli și chiar creșterea puilor de găină. Ca urmare, conform cercetătorului Ramanan Laxminarayan, medicamentele nu vor mai avea efect pentru oricine, deoarece bacteriile asupra cărora acționează devin din ce în ce mai rezistente. El ne îndeamnă (pacienți și doctori deopotrivă) să privim antibioticele ca o resursă epuizabilă și să gândim de două ori înainte de a o exploata. Este o viziune sobră asupra modului în care tendințele medicale ne pot afecta.

Primul pacient tratat cu antibiotice

a fost un polițist din Oxford.

Într-una din zilele lui libere,

lucrând în grădină
s-a zgâriat de ghimpele unui trandafir.

Zgârietura s-a infectat.

În următoarele zile

capul i s-a umflat

și ochiul i s-a infectat atât de rău

încât a trebuit să-i fie scos.

Până în februarie 1941,

sărmanul om era pe moarte.

A fost la infirmeria Radcliffe în Oxford

și din fericire,
o echipă restrânsă de medici

condusă de Dr. Howard Florey

a reușit să sintetizeze o doză
foarte mică de penicilină,

un medicament descoperit în urmă cu 12 ani
de Alexander Fleming,

dar care nu fusese utilizat
în tratarea oamenilor,

și nici nu se știa dacă ar funcționa.

Medicamentul era plin
de impurități letale pacientului,

dar Florey și echipa lui s-au gândit
că dacă tot trebuia testat,

era mai bine să-l încerce
pe cineva care oricum era pe moarte.

Așa că i-au administrat medicamentul
acestui polițist Albert Alexander

și în decurs de 24 de ore
a început să se simtă mai bine.

Febra i-a scăzut, apetitul i-a revenit.

A doua zi i-a mers și mai bine.

Deoarece medicii rămâneau fără penicilină,

trebuiau să alerge cu urina lui peste drum

ca să resintetizeze penicilina din urină
și apoi să i-o dea înapoi,

și a funcționat.

În ziua a patra,
era în drum spre vindecare.

A fost un miracol.

În ziua a cincea au rămas fără penicilină

și sărmanul om a murit.

Povestea asta nu s-a terminat cu bine,

dar din fericire pentru milioane de oameni

ca acest copil tratat tot la începutul
anilor 1940,

care murea de septicemie,

în doar 6 zile după cum vedeți

și-a revenit datorită acestui medicament
magic: penicilina.

Milioane de oameni au supraviețuit

și sănătatea globală a fost transformată.

Antibioticele au fost folosite
pentru astfel de pacienți

dar au și fost irosite în unele cazuri

pentru tratarea
unei simple răceli sau gripe,

care probabil n-au răspuns la antibiotic.

De asemenea,
au fost folosite în cantități uriașe

subterapeutic, adică în doze mici,

pentru a accelera creșterea puilor
de găină și a porcilor.

Doar ca să economisim câțiva cenți
la prețul cărnii,

am folosit multe antibiotice
pe animale sănătoase,

nu ca tratament,
ci pentru accelerarea creșterii.

Unde ne-a adus asta?

Utilizarea masivă a antibioticelor
în toată lumea

a impus o selecție forțată a bacteriilor

astfel încât rezistența a devenit
o problemă

deoarece acum avem selectate
doar bacteriile rezistente.

Sunt convins că ați citit asta în ziare,

în orice revistă care vă cade în mână,

dar vreau să luați în serios
importanța acestei probleme.

E treabă serioasă.

Următoarea imagine va arăta
rezistența la Carbapenem în acinetobacter.

Acinetobacter e un gândac de spital,

iar Carbapenem e clasa
cea mai puternică de antibiotice

pe care am putea-o folosi la acest gândac.

În 1999 asta era configurația rezistenței,

în principal sub 10% în SUA.

Acum priviți ce se întâmplă
când rulăm videoclipul.

Nu știu unde locuiți voi,
dar oriunde ar fi,

e sigur mai rău acum decât era în 1999

și asta e problema rezistenței
la antibiotice.

E o problemă globală ce afectează
țările dezvoltate și sărace deopotrivă,

iar la baza ei nu stă oare
doar o problemă medicală?

Dacă am convinge doctorii
să nu folosească excesiv antibiotice,

și pacienții să nu ceară
atâtea antibiotice,

poate nu ar mai fi o problemă

și poate companiile farmaceutice
ar trebui să lucreze mai intensiv

să creeze antibiotice.

Diferența fundamentală dintre antibiotice
și alte medicamente

este că dacă fac abuz
sau doar folosesc antibiotice

mă afectează nu numai pe mine,
ci și pe ceilalți,

la fel ca și condusul mașinii
sau zborul cu avionul oriunde,

sunt costuri pe care eu le impun celorlalți

prin schimbări climatice globale,

costuri pe care poate
nu le iau în considerare.

Economiștii numesc asta
o problemă a bunurilor comune,

și exact cu această problemă
ne confruntăm în cazul antibioticelor:

faptul că nu luăm în considerare,
noi ca indivizi, pacienți, spitale,

întregul sistem medical,

costurile pe care ele le impun celorlalți

prin modul de întrebuințare
al antibioticelor.

Problema asta e asemănătoare
unui domeniu cunoscut de toată lumea,

cel al energiei și combistibilului
și bineînțeles al consumului,

ambele epuizează energia și cauzează
poluare locală și schimbări climatice.

În mod normal, în cazul energiei există
două metode de a rezolva problema.

Prima: putem întrebuința
mai eficient petrolul,

și similar putem folosi mai bine
antibioticele existente.

Putem realiza asta în mai multe feluri
despre care vom vorbi imediat.

Cealaltă metodă e „Hai, sapă, sapă!”

în cazul nostru,
descoperirea de noi antibiotice.

Aceste metode nu sunt separate.

Sunt corelate, deoarece dacă
investim masiv în puțuri petroliere,

reducem stimulentele
de conservare a petrolului

așa cum se va întâmpla cu antibioticele.

Dar și contrariul se poate întâmpla:
dacă utilizăm corect antibioticele

nu va fi nevoie să investim
în crearea de noi medicamente.

Dacă ați crezut că cele două sunt perfect
echilibrate între aceste două opinii,

ar trebui să realizați
că ăsta e un joc pe care îl jucăm.

Este un joc de coevoluție,

iar coevoluția apare, în poza asta,
între gheparzi și gazele.

Gheparzii au evoltat să alerge repede

pentru că dacă n-ar alerga repede
n-ar mânca.

Gazelele au evoluat să alerge repede
pentru că altfel ar fi mâncate.

Acest joc îl jucăm cu bacteriile,

doar că noi nu suntem gheparzii
ci gazelele,

iar bacteriile, chiar în timp ce vorbim,

e posibil să fi avut copii și nepoți
și să fi învățat cum să fie rezistente

prin simplă selecție, încercare și greșeală,
încercând repetat.

Totuși, cum stăm cu un pas
înaintea bacteriilor?

Investim în procese de descoperire
a noi medicamente,

molecule de separare,
verificări clinice

și când credem că avem un medicament,
impunem reglementarea ADF.

După ce trecem prin toate astea

încercăm să ne menținem
cu un pas înaintea bacteriei.

Ăsta sigur nu e un joc sustenabil
pe care-l putem câștiga doar prin inovație.

Trebuie să încetinim mersul coevoluției.

Putem împrumuta idei
din situația cu energia

ca să găsim soluții
în cazul antibioticelor.

Gândiți-vă cum procedăm
cu prețurile la energie:

introducem taxele pe emisii poluante:

impunem costurile de poluare
celor care utilizează energia asta.

Am putea proceda la fel cu antibioticele

și probabil asta ar asigura
întrebuințarea lor corectă.

Există subvenții pentru energie
pentru trecerea pe combustibili

care poluează mai puțin
sau nu necesită combustibili fosili.

Prin analogie, poate ar trebui
să renunțăm la antibiotice,

dar cu ce le-am putea înlocui?

Se pare că orice reduce nevoia
de antibiotice ar putea funcționa,

inclusiv îmbunătățirea controlului
infecțiilor în spitale,

sau vaccinarea oamenilor
în special împotriva gripei sezoniere.

Gripa sezonieră e poate principalul
motiv de utilizare a antibioticelor,

atât în țara asta
cât și în multe altele,

și asta ar fi de folos.

A treia opțiune ar fi ceva de genul
certificatelor comercializabile.

Astea par scenarii îndepărtate

dar dacă vă gândiți că de fapt nu avem

antibiotice pentru mulți
dintre oamenii infectați,

ar trebui să luăm în considerare
alocarea lor,

cine va beneficia
de antibiotice și cine nu.

Unele ar trebui să fie pe baza
necesității medicale,

dar și a prețului.

Consumatorii sigur pot fi instruiți.

Oamenii abuzează adesea de antibiotice
sau le prescriu prea des,

poate fără să-și dea seama,

iar mecanismele de feedback
s-au dovedit a fi de folos,

atât pentru energie -

dacă spui cuiva că irosește
multă energie la orele de vârf,

tinde să economisească.

Același exemplu a fost aplicat
în cazul antibioticelor.

Un spital în St. Louis a listat
pe un panou numele chirurgilor

în ordinea cantității de antibiotice
pe care au folosit-o

în luna precedentă.

Ăsta a fost clar un feedback informativ,
fără rușine,

care a furnizat informații
și a determinat chirurgii

să reconsidere
modul în care folosesc antibioticele.

Sunt multe de făcut
și pe partea de distribuție.

Dacă analizăm prețul penicilinei,
costul pe zi e de aprox. 10 cenți.

E un medicament ieftin.

Însă medicamentele apărute
între timp -

linezoid și daptomicină -

sunt mult mai scumpe,

deci într-o lume obișnuită
să plătească 10 cenți pe zi

pentru antibiotice, 180$ pe zi
pare mult.

Ce ne spune asta de fapt?

Prețul ne spune că nu ar trebui
să luăm drept certe

antibioticele ieftine și eficiente
în viitorul apropiat,

și prețul ne semnalează că ar trebui
să fim mai atenți la conservare.

Pețul ne semnalează totodată

că ar trebui să considerăm
alte tehnologii,

la fel cum prețul petrolului
e un semnal și un impuls

pentru crearea mașinilor electrice.

Prețurile sunt semnale importante

și trebuie să le acordăm atenție,

dar trebuie să considerăm și faptul

că deși aceste prețuri par neobișnuite
pentru antibiotice,

ele sunt nimic pe lângă prețul pe zi
al unor medicamente pentru cancer

care poate salvează viața cuiva
doar pentru câteva luni sau un an,

pe când antibioticele i-ar putea
salva viața pentru totdeauna.

Asta va antrena o schimbare
de paradigmă radicală

și totodată înfricoșătoare
deoarece în multe regiuni ale țării,

în multe părți ale lumii,

ideea de a plăti 200$ pentru o zi
de tratament cu antibiotice

este inimaginabilă.

Așa că trebuie să ne gândim la asta.

Există opțiuni de remediere,

anume tehnologiile alternative
la care se lucrează acum.

Ele includ bacteriofagi, probiotice,

detectarea cvorumului, sinbiotice.

Toate sunt soluții bune de urmat

și vor deveni mai lucrative când prețul
antibioticelor va începe să crească

și după cum am văzut piața
răspunde la asta,

iar guvernul evaluează acum

moduri de subvenționare ale noilor
antibiotice și de dezvoltare.

Dar aici apar provocări.

Nu vrem doar
să investim bani într-o problemă.

Vrem să putem investi în antibiotice noi
astfel încât să încurajăm

utilizarea și comercializarea lor corecte
și tocmai asta e provocarea.

Să revenim la tehnologii,

vă amintiți de replica dintr-un
film celebru

cu dinozauri: „Natura va găsi o cale.”

Dar astea nu sunt soluții permanente.

Să nu uităm că, indiferent de tehnologie,

natura va găsi o cale să o evite.

Poate gândiți că asta e doar o problemă
cu antibioticele și bacteriile,

dar aceleași probleme au fost
identificate în multe alte domenii,

la tubercoloza multirezistentă

care e o problemă serioasă
în India și Africa de Sud.

Mii de pacienți mor deoarece
medicamentele de linia 2

sunt foarte scumpe și ineficiente uneori
și rezultă în XDR-TB.

Virusurile devin rezistente.

Daune agricole. Paraziți de malarie.

În momentul de față lumea
depinde de un medicament,

bazat pe artemisinină,
pentru tratarea malariei.

Deja a apărut rezistența la artemisinină

și dacă se raspândește pune în pericol

singurul medicament disponibil
pentru tratarea sigură și eficientă

a malariei în lume.

Țânțarii dezvoltă rezistență.

Dacă aveți copii poate știți de păduchi,

și daca sunteți din New York City

specialitatea acolo sunt gândacii de pat.

Și ei au rezistență.

Să dăm un exemplu de peste ocean.

Se pare că șobolanii sunt rezistenți
la otrăvuri.

Numitorul comun al acestor exemple
este că avem tehnologiile astea

pentru controlul naturii
doar de 70, 80 sau 100 de ani,

și într-o clipită
ne-am pierdut abilitatea de control

deoarece nu am recunoscut că selecția
naturală și evoluția vor reveni,

și trebuie să regândim cum vom folosi
măsurile de control

ale organismelor biologice,

și cum vom stimula
dezvoltarea, introducerea,

în cazul prescripțiilor pentru antibiotice

și utilizarea acestor resurse valoroase.

Trebuie să începem acum
să le considerăm resurse naturale.

Ne aflăm într-un moment de răscruce.

O opțiune este să inovăm

stimulente și să schimbăm modul
în care facem afaceri.

Alternativa e o lume

în care chiar și un fir de iarbă
poate fi o armă letală.

Mulțumesc.

(Aplauze)