Samadhi Part 2 (It's Not What You Think)

Adevărul ultim este fără cuvinte.
Tăcerea din interiorul tăcerii.
- Pirke Avot

Traducerea: Echipa Ieșirea din Matrix
fymaaa.blogspot.com

cu sprijinul lui Paul Marian,
dinamikro.blogspot.ro

Cei mai mari învățători spirituali ai lumii
din vremurile antice și moderne,

au împărtășit viziunea că cel mai profund adevăr
al ființei noastre

nu este proprietatea unei anumite religii
sau tradiții spirituale,

ci poate fi găsit în inima fiecărei
persoane.

Poetul Rumi a spus: "Unde este acea Lună
care nu răsare și apune niciodată?

Unde este acel suflet care nu este
nici cu noi nici fără noi,

nu spune că este aici sau acolo,

toată creația este făcută
ca ochii s-o poată vedea.

Partea a II-a:
NU ESTE CEEA CE TU CREZI

În povestea turnului din Babilon,
omenirea s-a fragmentat în nenumărate

limbi, credințe, culturi și interese.

Babel înseamnă la propriu
Poarta lui Dumnezeu.

Poarta este mintea noastră gânditoare,
structurile condiționării noastre.

Pentru cei care-și realizează adevărata natură,
esența de dincolo de nume și formă,

ei sunt inițiați în misterul a ceea
ce se află dincolo de poartă.

O parabolă antică, parabola elefantului,
a fost folosită pentru a descrie

cum diversele tradiții indică de fapt
spre un singur mare adevăr.

Un grup de oameni orbi, ating cu toții
o parte diferită a unui elefant,

obținând o anumită impresie
despre ce este un elefant.

Persoana care stătea la piciorul elefantului
descrie elefantul ca fiind ca un copac.

Persoana de la coadă spune că elefantul
e ca o frânghie.

Elefantul este ca o suliță, spuse acela
care stătea în zona fildeșilor.

Dacă cineva atinge urechea, elefantul
pare ca un evantai.

Persoana care atinge părțile, este sigur
că elefantul este ca un perete.

Problema este că noi atingem partea noastră
de elefant și credem că experiența noastră

este singurul adevăr.

Noi nu recunoaștem și nu apreciem
faptul că experiența fiecărei persoane

este o fațetă diferită a aceluiași animal.

Filozofia perenă este o înțelegere
că toate tradițiile spirituale și religioase

împărtășesc un singur adevăr universal.

O realitate mistică sau transcendentală
pe fundația căreia, au crescut toată

cunoașterea spirituală și doctrinele.

Swami Vivekananda a pus cap la cap
învățăturile perene când a spus:

"Sfârșitul tuturor religiilor
este realizarea lui Dumnezeu în suflet.

Aceea este singura religie universală.

În acest film, atunci când folosim cuvântul Dumnezeu,
este pur și simplu o metaforă

a transcendentului, indicând către marele mistere,
de dincolo de limitele minții egotice.

Pentru a se realiza sinele adevărat,
sau sinele imanent,

cineva trebuie să-și realizeze natura divină.

Fiecare suflet are potențialul să manifeste
un nivel nou, mai înalt de conștiență,

să se trezească din picoteală
și din identificarea cu forma.

Scriitorul și vizionarul Aldous Huxley,
cunoscut pentru cartea lui,

"Brava lume nouă", a scris de asemenea
o carte pe care a intitulat-o:

"Filosofia perenă", în care el scrie
de unica învățătură care revine

mereu și mereu în istorie, luând forma culturii
în care este realizată,

el scrie : "filosofia perenă este exprimată
cel mai succint în formula sanscrită

Tat Tvam Asi - tu ești acela ...

Atman sau imanentul, sinele etern,
este una cu Brahman,

principiul absolut al întregii existențe.

Iar la sfârșit, fiecare ființă umană,
trebuie să descopere asta pentru sine însuși,

să afle cine sunt el sau ea,
cu adevărat ....

Divina Comedie a lui Dante
Ilustrație de Gustave Dore

Fiecare tradiție este ca o fațetă a unei pietre prețioase,
reflectând o perspectivă unică

a aceluiași adevăr, în timp ce, în același timp,
se reflectă și se luminează una pe cealaltă.

Indiferent care este limbajul sau cadrul
conceptual folosit, toate religiile

care reflectă învățăturile perene, au vre-un fel
de noțiune că există o uniune cu ceva mai mare,

ceva de dincolo de noi.

Este posibil să învățăm să integrăm învățăturile
dintr-una sau multe surse,

fără a ne identifica simțul sinelui cu ele.

Se spune că toate învățăturile spirituale adevărate,
sunt pur și simplu, degete

care indică spre adevărul transcendental.

Dacă ne agățăm de dogmă, de învățătură,
pentru confort

noi vom fi blocați în evoluția noastră
spirituală.

Pentru a realiza adevărul de dincolo
de orice concept, este abandonarea

la toate agățările și atașamentele ...
renunțarea la toate conceptele religioase.

Din perspectiva egoului, degetul ce-ți indică
Samadhi-ul, arată fix înspre abis.

Sfântul Ioan al Crucii a spus: "dacă cineva
vrea să fie sigur de drumul pe care calcă

acesta trebuie să-și închidă ochii și să meargă
pe întuneric."

"A trăi complet înseamnă să te afli mereu
în țara nimănui ...

... să fii dispus să mori din nou și din nou
mereu." - Pema Chodron

Samadhi începe cu un salt în necunoscut.

În tradițiile antice, pentru a realiza samadhi,
se spune că cineva trebuie ca

în ultimă instanță să-și îndrepte conștiința
de la toate obiectele cunoscute,

de la toate fenomenele exterioare,
de la situații, gânduri și senzații,

către conștiința în sine, către sursa interioară,
inima sau esența ființei cuiva.

În acest film, când folosim cuvântul samadhi
noi indicăm transcendentul.

către samadhi-ul mai înalt, care a fost numit
"nirvikalpa samadhi".

În nirvikalpa samadhi există o încetare a
activității de sine, a tuturor căutărilor și facerilor.

Noi putem vorbi doar despre ceea ce dispare
pe măsură ce ne apropiem de acesta.

și ceea ce reapare când ne întoarcem
din acesta.

Nu există nici percepție nici lipsa percepției,
nici un lucru sau lipsa lucrului,

nici conștient nici inconștient ...
este absolut ... de nepătruns

și de nescrutat de către minte.

Când sinele se întoarce în activitate,
există o necunoaștere,

un fel de renaștere și totul devine nou
din nou,

noi suntem lăsați cu parfumul divinului,
care persistă mai mult timp,

pe măsură ce acest cineva evoluează pe cale.

Există numeroase tipuri de samadhi
descrise în tradițiile antice,

iar limbajul a creat multă confuzie
de-a lungul anilor.

Noi alegem să folosim cuvântul samadhi
ca să indicăm uniunea transcendentă,

dar am fi putut folosi un cuvânt
dintr-o altă tradiție, la fel de ușor.

Samadhi este un termen antic sanscrit comun
tradiției vedice, yoghine și samkhya din India,

și a pătruns multe alte tradiții spirituale.

Samadhi este cea de-a 8-a ramură a Yogăi
în 8 ramuri a lui Patanjali.

și cea de-a 8-a parte a căii nobile
cu 8 părți a lui Buddha.

Buddha a folosit cuvântul Nirvana,
încetarea vana-elor,

sau încetarea activității sinelui.

Patanjali a descris Yoga sau Samadhi
ca Chitta Vritii Nirodha,

înțelesul sanscrit este încetarea vârtejului
sau al vortexului mental.

Este o separare în conștiință de întreaga
matrice sau crea-trice a minții.

Samadhi nu înseamnă niciun concept,
deoarece a-l realiza necesită o

renunțare la mintea conceptuală.

Diferitele religii au folosit diverse cuvinte
pentru a descrie uniunea divină.

De fapt, chiar cuvântul religie în sine,
înseamnă ceva similar.

În latină "religare" înseamnă de a relega
sau reconecta.

Este un înțeles similar al cuvântului Yoga,
care înseamnă a uni lumescul cu transcendentul.

În islam se reflectă în înțelesul antic arab
a cuvântului islam în sine

ceea ce înseamnă supunere sau implorare
către Dumnezeu.

Înseamnă o umilire totală sau abandonare
a structurii de sine.

Misticii creștini cum ar fi Sfântul Francisc
din Asissi ...

Sfânta Tereza din Avila ...

și Sfântul Ioan al Crucii, au descris
o uniune divină cu Dumnezeu,

împărăția lui Dumnezeu din interior.

În Evanghelia lui Toma, Hristos a spus:
"Împărăția nu este aici sau acolo,

ci mai degrabă, împărăția tatălui
este răspândită peste Pământ,

iar omul nu o vede.

Lucrările filozofilor greci Plato, Plotinus,
Parmenide și Heraclit,

când sunt văzute prin lentilele
învățăturilor perene,

indică spre aceiași înțelepciune.

Platanus spune că cea mai mare străduință umană
este să ghidezi sufletul uman

către starea supremă de perfecțiune
și uniune cu unicul.

Vracii și oamenii sfinți Lakota Elanul Negru
spuneau:

"Prima pace, care este cea mai importantă,
este aceea care vine în sufletele oamenilor,

când realizează relația, unitatea lor
cu universul și toate puterile lui,

iar atunci când realizează că în centrul universului
locuiește Marele Spirit

și că acest centru este cu adevărat
peste tot ...

se află în interiorul fiecăruia dintre noi
...

Pe calea către trezire, dacă nu suntem în samadhi,
există mereu două polarități,

două uși prin care cineva poate intra ...
două dimensiuni, una către conștiință pură

cealaltă către lumea fenomenelor.

Curentul către în sus către absolut
și curentul către în jos, către Maya

și tot ceea ce este manifestat,
atât văzutul cât și nevăzutul.

Relația dintre relativ și absolut poate fi
cuprinsă în următorul citat al lui

Sri Nisargadata Maharaj: "Înțelepciunea este
să știu că sunt nimic, iubirea este să știu

că sunt totul, iar între cele două,
se mișcă viața mea."

Ce se naște din această uniune
este o nouă conștiință divină.

Ceva se naște din mariajul sau uniunea
acestor polarități,

sau din colapsul identificării duale.

Și totuși, ceea ce se naște nu este un lucru
și nu a fost născut niciodată.

Conștiința înflorește, creând ceva nou,
creând ceea ce am putea numi

"o trinitate perenă" ...

Dumnezeu Tatăl, transcendentul,
de necunoscut și neschimbat,

este unit cu divinul feminin, care este
tot ceea ce se schimbă.

Această uniune aduce o transformare alchimică,
un fel de moarte și renaștere.

În învățăturile vedice, uniunea divină este
reprezentată de două forțe fundamentale:

Shiva și Shakti.

Numele și fețele diverșilor zei
s-au schimbat de-a lungul istoriei,

dar atributele lor fundamentale rămân.

Ceea ce se naște din această uniune
este o nouă conștiință divină,

un nou mod de a ființa în lume.

Două polarități, inseparabil una, o energie
universală, care este fără centru,

liberă de limitări, este iubire pură ...
nu este nimic de câștigat sau pierdut,

deoarece este complet goală,
dar plină absolut ...

Fie că e vorba de școlile misterelor din
Mesopotamia,

tradițiile spirituale ale babilonienilor
și ale asirienilor,

religia din Egiptul antic, nubiană
și culturile kemetice ale Africii antice,

tradițiile șamanice și native din jurul lumii,
misticismul Greciei antice,

gnosticii,

non-dualiști, budiști, taoiști, iudei,
zoroastrieni, jainiști, musulmani,

sau creștini, cineva află că legătura lor comună
sunt viziunile lor spirituale cele mai înalte

au permis celor ce au aderat la acestea,
să realizeze samadhi.

Cuvântul samadhi în sine înseamnă ceva de genul:
a realiza asemănarea sau unicitatea

în toate lucrurile, înseamnă uniune ...

Înseamnă unirea tuturor aspectelor
ale sinelui tău ...

Dar nu confundați înțelegerea intelectuală
cu realizarea adevărată a samadhi-ului.

Nemișcarea ta, goliciunea ta, este cea care unește
toate nivelele spiralei vieții.

Prin vechile învățături despre samadhi,
umanitatea poate începe să înțeleagă

sursa comună a tuturor religiilor,
și să se realinieze încă odată

cu spirala vieții, marele spirit,
dhamma sau Dao ....

Spirala este puntea care se extinde de la
microcosmos la macrocosmos ...

de la ADN-ul vostru la lotusul interior de energie,
ce se extinde prin chakre,

către brațele spiralate ale galaxiilor,
fiecare nivel al sufletului,

este exprimat prin intermediul spiralei,
ca niște ramuri care evoluează la nesfârșit,

trăind, explorând ...

Adevăratul samadhi este realizarea goliciunii
la toate nivelele sinelui,

toate tecile sufletului.

Spirala este jocul nesfârșit al dualității
și al ciclului vieții și morții.

Uneori noi uităm conexiunea noastră cu Sursa.

Lentilele prin care ne uităm sunt foarte mici ...

și ne identificăm cu a fi o creatură limitată,
târându-se pe Pământ ...

asta ca pentru ca încă odată să terminăm
călătoria înapoi la sursă ...

către centrul care este peste tot ...

Sun Tzu spunea: "Când nu mai există separare
între asta și aia,

se numește punctul nemișcat al lui Dao."

În punctul nemișcat al centrului spiralei,
cineva poate vedea infinitul

în toate lucrurile.

Mantra antică "Om Mani Padme Hum",
are o însemnătate poetică:

cineva se trezește și realizează bijuteria
din interiorul lotusului.

Adevărata ta natură se trezește
în interiorul sufletului,

în interiorul lumii, ca fiind lumea ...

Folosind principiul hermetic :
precum este sus, așa este și jos,

precum e jos așa și sus.

Noi putem folosi analogi pentru a începe să înțelegem
relația dintre minte și nemișcare,

relativ și absolut ...

O cale pentru a începe să înțelegem natura
non-conceptuală a samadhi-ului,

este să folosim analogia găurii negre.

O gaură neagră este descrisă în mod tradițional,
ca o regiune a spațiului,

cu un câmp gravitațional masiv, atât de puternic
că nicio lumină sau materie nu poate scăpa.

Noi teorii postulează că toate obiectele,
de la cele mai mici particule microscopice

până la formațiuni macrocosmice cum ar fi galaxiile,
au o gaură neagră sau o singularitate

misterioasă în centrul lor.

În această analogie vom utiliza
această nouă definiție a unei găuri negre

care este centrul care este peste tot.

În Zen există multe poeme și koan-uri
care ne aduc față în față,

cu poarta fără poartă : "Cineva trebuie să treacă
prin poarta fără poartă

pentru a realiza samadhi."

Un orizont al evenimentului este o frontieră
în spațiu timp, dincolo de care evenimentele

nu pot afecta un observator din afară
ceea ce înseamnă

că indiferent ceea ce se întâmplă dincolo
de orizontul evenimentului,

este de necunoscut pentru tine.

Ai putea spune că orizontul evenimentului
unei găuri negre este analogia porții fără poartă.

Este pragul dintre sine și lipsa sinelui.

Nu există niciun "mine" care trece dincolo
de orizontul evenimentului.

În centrul unei găuri negre este
singularitatea unidimensională

conținând masa a miliarde de sori,
într-un spațiu inimaginabil de mic,

efectiv o masă infinită, un univers la propriu,
în ceva infinit mai mic

decât un grăunte de nisip.

Singularitatea este ceva insondabil,
dincolo de timp și spațiu,

Conform fizicii, mișcarea este imposibilă.

Existența lucrurilor este imposibilă ...

Indiferent ce este, nu aparține lumii percepției.

Și totuși nu poate fi descrisă doar ca
nemișcare.

Este dincolo de nemișcare și mișcare.

Când realizezi că centru este peste tot
și nicăieri ... dualitatea se sfărâmă.

Forma și goliciunea, timpul și atemporalul
...

Cineva ar putea-o numi nemișcare dinamică
sau o goliciune gravidă,

în centrul întunericului absolut.

Învățătorul daoist Lao Zi spunea:
Întunericul din interiorul întunericului

poarta către toată înțelegerea."

Scriitorul și mitologul comparativ Joseph Campbell
descrie un simbol recurent,

parte din filosofia perenă, pe care el
îl numește Axis Mundi, punctul central,

sau cel mai înalt munte, polul în jurul căruia
se învârte totul ...

punctul unde mișcarea și nemișcarea
sunt împreună ...

Din acest centru, este realizat
un măreț copac înflorit,

un copac Bodhi ce unește toate lumile.

Așa cum soarele este aspirat într-o gaură neagră,
când tu te apropii de marea realitate

viața ta începe să se învârtă în jurul ei,
iar tu începi să dispari.

Pe măsură ce te apropii de sinele imanent,
asta poate fi terifiant pentru structurile egoului.

Gardienii porții sunt acolo să-i testeze
pe cei care se află în călătoria lor.

Cineva trebuie să fie dispus
să-și depășească cele mai mari frici

și în același timp să-și accepte
puterea înnăscută ...

să aducă lumină în terorile inconștientului
... și frumusețea interioară ascunsă.

Dacă mintea ta nu este mișcată,
dacă nu mai este niciun sine reacționar

atunci toate fenomenele produse de inconștient,
apar și dispar.

Acesta este punctul din călătoria spirituală
unde încrederea este cea mai de trebuință.

Ce înțelegem prin încredere?

Încrederea nu este același lucru cu credința.

Credința este acceptarea a ceva la nivelul minții,
pentru a aduce confort și siguranță.

Credința este calea minții de a eticheta
sau de a controla experiența.

Încrederea este de fapt, opusul.

Încrederea înseamnă a sta în starea completă
de a nu știi, acceptând indiferent ce apare

din inconștient.

Încrederea este abandonarea către
atracția singularității,

către dizolvarea sau dezmembrarea sinelui,
pentru a trece prin poarta fără poartă.

Evoluția și structura unei galaxii este
legată îndeaproape de mărimea găurii

ei negre, așa cum evoluția ta este legată
de prezența sinelui imanent.

Singularitatea este natura ta adevărată.

Noi nu putem vedea gaura neagră,
dar noi putem știi despre ea

din modul în care lucrurile se mișcă
în jurul ei. ...

de modul cum ea interacționează
cu realitatea fizică.

În același fel, noi nu putem vedea natura
noastră adevărată.

Sinele imanent nu este un lucru ...

dar noi putem observa acțiunea iluminată.

După cum spunea maestrul Zen Suzuki:
"Vorbind în mod strict, nu există oameni

iluminați, ci există doar activitate
iluminată.

Noi nu o putem vedea, așa cum ochiul nu se poate
vedea pe sine.

Noi nu o putem vedea, deoarece este acel ceva
prin care văzul devine posibil.

Ca și gaura neagră, samadhi nu este nimicul
și nici nu este ceva,

este colapsarea dualității, al lucrului
și lipsei lucrului.

Nu există nicio poartă pentru a intra în marea realitate,
dar există o infinitate de căi.

Căile, Dharmele sunt ca o spirală nesfârșită,
fără început și fără de sfârșit.

Nimeni nu poate trece prin poarta
fără poartă.

Mintea nimănui nu și-a dat seama vreodată cum
și nimeni n-o va face vreodată,

nimeni nu poate trece prin poarta fără poartă ...
așa că fii nimeni. (joc de cuvinte în engleză-n.t.)

Samadhi este calea fără cale,
cheia aurită.

Este sfârșitul identificării noastre
cu structurile sinelui, care separă

lumile noastre interioare și exterioare.

Există multe modele de dezvoltare care descriu
straturile sau nivelele structurii sinelui.

Noi vom folosi un exemplu care este
foarte antic.

În Upanishade, straturile care-l acoperă pe
Atman sau sufletul, sunt numite Kosha-uri.

Fiecare Kosha este ca o oglindă,
un strat al structurii sinelui,

un văl sau un nivel al lui Maya, care ne distrage
din a realiza natura noastră adevărată

dacă suntem identificat cu acesta.

Majoritatea oamenilor văd reflexia și cred
că asta este cine sunt ei.

O oglindă reflectă stratul animal,
corpul fizic.

O altă oglindă îți reflectă mintea,
gândurile, instinctele și percepțiile.

O alta îți reflectă energia internă sau prana,
pe care o poți observa când te

întorci către interior.

O altă oglindă ne reflectă la nivelul imaginarului,
care este mintea mai înaltă

sau stratul înțelepciunii.

Și există straturi de extaz transcendental
sau non-dual,

care sunt experimentate pe măsură ce
un om se apropie de samadhi.

Potențial există nenumărate oglinzi
sau aspecte ale sinelui,

pe care cineva le poate diferenția
și se schimbă în mod constant.

Majoritatea mai au încă de descoperit
straturile pranice, al minții superioare

și al extazului non-dual.

Ei nici măcar nu știu că există.

Aceste nivele îți informează viața,
dar tu nu le vezi.

Oglinzile ascunse ne informează de fapt viețile,
mai mult decât cele care sunt vizibile.

Ele sunt nevăzute deoarece pentru
majoritatea oamenilor, ele nu sunt complet

iluminate de către conștiință.

Ca și rețeaua de nestemate a lui Indra,
oglinzile se reflectă toate una pe cealaltă,

iar reflexiile lor reflectă
toate celelalte reflexii, la infinit.

O schimbare la un nivel influențează
simultan toate nivelele.

Unele dintre aceste oglinzi
poate că sunt lăsate în umbre,

iar cineva trebuie să fie suficient de norocos
să aibă un ghid competent

care să-i ajute să arunce o lumină asupra lor.

Adevărul este că noi nu știm ceea ce nu știm.

Acum, imaginați-vă că spargeți toate oglinzile.

Nu va mai exista nimic care să te reflecte
pe tine către tine însuți.

Unde ești tu?

Când mintea devine nemișcată,
oglinzile încetează să mai reflecte.

Nu mai există subiect și obiect.

Dar nu confundați starea primordială
cu nimicul sau uitarea.

Sinele imanent nu este ceva,
dar nici nu este nimic.

Sursa nu este un lucru, ci este goliciunea
sau nemișcarea în sine.

Este o goliciune care este sursa
tuturor lucrurilor.

Forma este realizată ca o goliciune exactă.

Goliciunea este realizată ca o formă exactă.

Sursa este marele pântec al creației
însărcinat cu toate posibilitățile.

Samadhi este trezirea conștiinței
impersonale ...

exact ca atunci când tu ai un vis și după trezire
realizezi că totul din vis

a fost doar în mintea ta.

Peste realizarea samadhiului,
este realizarea că totul din această lume

se întâmplă pe nivele peste nivele
de energie și conștiință.

Toate sunt oglinzi în interiorul oglinzilor,
vise în interiorul viselor.

Tu, cel care tu crezi că ești,
ești atât visul cât și visătorul.

Indiferent ce spunem noi în acest film,
dă-i drumul ... nu-l captura în minte.

Sufletul visează, având visul cu tine.

Visul este tot ceea ce se schimbă,
dar este posibil să realizezi neschimbătorul.

Această realizare nu poate fi înțeleasă
cu mintea individuală limitată.

Când ne întoarcem din Nirvikalpa Samadhi,
oglinzile încep să reflecte din nou

și se realizează că lumea în care tu credeai
că locuiești, este de fapt tu ...

nu tu cel limitat, care este doar o reflexie
temporară,

dar tu ești conștient de natura ta adevărată,
ca sursă a tot ceea ce este.

Această răsărire a înțelepciunii mai înalte,
embrionul, progenitura sau gnoza,

este ceea ce se naște din samadhi.

Conform cărții lui Job, chokhmah sau înțelepciunea,
vine din nimic.

Acest punct de înțelepciune este în același timp
infinit de mic și totuși cuprinde

întreaga ființă, dar rămâne de necuprins
până când i se dă un contur sau o formă

în palatul oglinzilor, numit bina,
pântecul sculptat de înțelepciunea superioară,

care dă formă spiritului embrionic
al lui Dumnezeu.

Existența oglinzilor sau existența minții
nu este o problemă.

Din contră, eroarea sau aberația percepției umane
este că noi ne identificăm cu ea.

Această iluzie că noi suntem sinele limitat
este Maya.

Învățăturile yoghine spun că pentru a realiza
samadhi-ul

cineva trebuie să observe obiectul meditației
până când dispare.

Până când tu dispari în acesta
sau acesta în tine.

Deși limbajul în diversele tradiții
nu este similar,

la rădăcina lor, ele indică toate o încetare
a identificării de sine

și a activității centrate pe sine.

Buddha a predat mereu în termeni negativi.

El a predat investigarea direct
în lucrarea structurii sinelui.

El nu a spus ce era samadhi-ul,
decât că era încetarea suferinței.

În Advaita Vedanta există un termen:
neti neti, care însemnă nici asta, nici aia.

Oamenii de pe calea realizării de sine
investighează natura reală

sau natura lui Brahman, descoperind mai întâi
ceea ce ei nu sunt.

În mod similar, în creștinătate,
Sfânta Tereza de Avila,

a descris o apropiere de rugăciune
bazată pe calea negativă

sau "via negativa", o rugăciune a tăcerii,
abandonului și uniunii,

care este singura cale de a aborda absolutul.

Prin acest proces gradual de îndepărtare,
cineva renunță la orice nu este permanent,

la tot ceea ce se schimbă ...

mintea, constructul egoului și toate fenomenele,
incluzând straturile

ascunse ale sinelui.

Inconștientul trebuie să devină transparent
pentru a reflecta singura sursă.

Dacă există vreo cunoaștere mai profundă
sau vre-un sine ce operează în inconștient

atunci viețile noastre rămân blocate
într-un labirint de tipare ascunse

care conțin sinele nedescoperit.

Când toate straturile sinelui sunt revelate
ca fiind goale, atunci cineva devine eliberat

de sine, eliberat de toate conceptele.

Un punct de cotitură în evoluția ta este atunci
când realizezi că nu știi cine ești.

Cine experimentează respirația?

Cine experimentează gustul?

Cine experimentează cântarea, ritualul
... dansul?

Muntele ...

Fiți martori la martor ...
observați observatorul.

La început, când observați observatorul,
veți vedea doar sinele fals.

Dar dacă sunteți perseverenți,
se va face cunoscut.

Investigați direct cine sau ce experimentează ...

fără să clipiți, pătrunzător, penetrant,
cu întreaga forță a ființei voastre.

Nu există niciun sine care se trezește.

Nu există niciun "tu" care se trezește.

Voi vă treziți din iluzia sinelui separat
din visul unui eu limitat.

Să vorbești despre asta este lipsit de sens.

Trebuie să existe o reală oprire a sinelui,
pentru a se realiza direct ceea ce este.

Iar imediat ce este realizat, nu există nimic
ce poate fi spus despre asta.

Imediat ce spui ceva ești înapoi în minte.

Eu deja am spus prea multe.

În mod normal, noi avem 3 stări ale conștiinței:
trezire, visare și somn profund.

Samadhi este uneori considerat ca
fiind a 4-a stare ...

starea de bază a conștiinței ...
o conștiență primordială

ce poate deveni prezentă în mod continuu
și în paralel cu celelalte stări de conștiință.

În Vedanta, acesta este numită Turiya.

Alți termeni pentru Turiya sunt
"conștiința Christică", "conștiința Khrishna",

natura lui Buddha sau Sahaja Samadhi.

În Sahaja Samadhi sinele imanent stă prezent
alături de folosirea totală

a tuturor funcțiilor umane.

Nemișcarea nu se mișcă în centrul spiralei
fenomenelor schimbătoare.

Gândurile, sentimentele, senzațiile și energia
se învârt în jurul acesteia

la circumferință, dar gradul de nemișcare
sau de "eu sunt" rămâne în timpul

activităților exterioare, exact ca în meditație.

Este posibil ca sinele imanent să rămână prezent
chiar și în timpul somnului profund,

iar conștientizarea lui Eu Sunt nu vine și pleacă,
chiar dacă stările de conștiință

se schimbă.

Acesta este somnul yoghin.

În "Cântarea cântărilor" din psalmii lui Solomon
din biblia evreiască

sau Vechiul Testament se poate citi:
"Eu dorm, dar inima mea se trezește."

Această realizare a conștiinței impersonale eterne
este reflectată în cuvintele lui Hristos,

când El a spus: "Înainte să fie Abraham,
eu sunt ... "

O conștiință ce strălucește prin nenumărate fețe,
nenumărate forme ...

La început, este ca o flacără fragilă,
născută din polaritățile din interiorul tău,

conștiința penetratoare masculină alături de
abandonarea sau deschiderea energiei feminine,

este delicată și ușor de pierdut,
iar cineva trebuie să aibă mare grijă

s-o protejeze și s-o țină vie până când
este matură.

Samadhi este este în același timp o stare de
conștiință atemporală și o etapă într-un

proces de dezvoltare în desfășurare,
ceva organic care crește în timp.

Pe măsură ce cineva petrece din ce în ce
mai mult timp în Samadhi ... în acum ...

în atemporal ... acel cineva va lua din ce în ce
mai multă direcție dinspre inimă,

sufletul sau Atman ...

și mai puțin de la structura condiționată.

Acesta este modul prin care cineva devine eliberat
de mintea ispititoare,

liber de gândire patologică.

"Cablarea" interioară se schimbă ...
energia nu mai circulă inconștientă

în vechile structuri de condiționare ...

care este o altă metodă de a spune că cineva
nu mai este identificat cu structura sinelui,

cu lumea exterioară a formei.

Pentru a realiza este necesar un efort atât de mare
că devine o abandonare completă de sine.

Iar predarea (abandonarea, renunțarea n.t)
este atât de cuprinzătoare că este un efort

complet al ființei cuiva ... toată energia cuiva.

Este un echilibru între efort și abandon,
între yin și yang,

un fel de efort fără efort.

Misticul și yoghinul indian,
Paramahansa Ramakhrishna a spus

"nu căuta iluminarea decât dacă o cauți ca cineva
al cărui păr este aprins și caută un lac."

O cauți cu toată ființa ...

În timpul practicii de transcendere,
este nevoie de mare curaj, vigilență

și perseverență pentru a menține embrionul
în viață.

Pentru a nu pica înapoi în tiparele lumii,
este necesară o dorință de a merge

împotriva curentului, împotriva strivirii inexorabile
a matricei,

și a roților măcinatoare ale Samsarei.

Fiecare respirație, fiecare gând,
fiecare acțiune trebuie să fie pentru

realizarea sursei.

Samadhi nu este realizat prin efort
și nici nu este lipsit de efort ...

renunțați la efort și non-efort, este o dualitate
ce există doar în minte.

Realizarea de fapt a samadhiului este așa de simplă,
așa de nediferențiată

că este mereu interpretată eronat prin limbaj,
care este în mod înnăscut dual.

Există doar o singură conștiință primordială
care se trezește ca fiind lumea.

Dar aceasta a fost ascunsă de multe straturi ale minții ...
așa cum este soarele ascuns după nori.

Pe măsură ce fiecare strat al minții este abandonat,
esența cuiva este revelată.

Pe măsură ce fiecare strat al minții este
abandonat, oamenii numesc asta

un samadhi diferit.

Ei au oferit nume diferitelor experiențe
sau diferitelor tipuri de fenomene.

Dar samadhi este așa de simplu că atunci
când ți se spune ceea ce este

și cum să-l realizezi, mintea ta
îl va rata întotdeauna.

De fapt, samadhi nu este simplu sau dificil
... doar mintea îl face să pară așa.

Când nu există minte, nu există problemă,
căci mintea este ceea ce trebuie să se oprească

înainte să fie realizat ... nu este o întâmplare,
absolut deloc.

Cea mai concisă învățătură despre samadhi
poate fi găsită probabil, în această frază:

"Fii nemișcat și cunoaște."

"Tăcerea este limbajul lui Dumnezeu.
Toate celelalte sunt o traducere slabă."
Rumi

Cu putem folosi imagini și cuvinte pentru a exprima
nemișcarea?

Cum putem exprima liniștea făcând zgomot?

Mai degrabă decât să vorbim despre Samadhi
ca despre un concept intelectual,

acest film este un apel radical la inacțiune ...

un apel la meditație ... tăcere interioară
și rugăciune interioară.

Un apel la stopare.

Opriți tot ceea ce este condus de mintea egotică
patologică.

Fii nemișcat și cunoaște!

Nimeni nu-ți poate spune ce va apărea din
nemișcare.

Este un apel la a acționa din inima spirituală.

Este ca și cum v-ați aminti ceva antic.

Sufletul se trezește și-și amintește de sine.

A fost pasagerul adormit, dar acum
goliciunea se trezește și realizează

că el însuși este toate lucrurile.

Nu-ți poți imagina ce este samadhi
cu mintea limitată egotică,

așa cum nu poți descrie unei ființe oarbe
ce este culoarea.

Mintea ta nu poate știi,
nu o poate fabrica.

Pentru a realiza înseamnă să vezi
într-un mod diferit.

Să nu vezi lucruri separate, ci să recunoști văzătorul.

Sfântul Francisc din Asissi a spus că
"ceea ce tu cauți, este ceea ce te caută."

Imediat ce ai văzut Luna, o poți recunoaște
în toate reflexiile.

Adevăratul sine a fost mereu acolo,
este în tot,

dar tu nu ai realizat prezența acestuia.

Când înveți să-l recunoști și trăiești ca și sine adevărat,
dincolo de minte și simțuri,

este posibil să experimentezi minunarea
în fața celor mai comune lucruri.

Noi devenim minunarea ...

Nu încercați să fiți liberi de dorințe,
pentru că a dori să fiți liberi de dorințe

este o dorință.

Nu poți încerca să fi nemișcat,
căci chiar efortul tău este mișcare.

Realizează nemișcarea care este deja prezentă.

Fii nemișcarea și cunoaște.

Când toate preferințele sunt abandonate,
sursa va fi dezvăluită,

dar nu vă agățați nici măcar de sursă.

Marea realitate, Dao, nu este una,
nu sunt două ...

Ramana Maharishi spunea :
"Sinele este doar unul,

dacă este limitat, este egoul, dacă este nelimitat,
este infinit și marea realitate."

Dacă tu crezi ceea ce s-a spus,
ai înțeles greșit ... dacă nu crezi,

ai înțeles greșit, de asemenea.

Credința și lipsa de credință operează
de la nivelul minții ... ele necesită o cunoaștere.

Dar dacă tu intri în propria ta investigație,
examinând toate aspectele

propriei tale ființe, aflând cine face investigația,
dacă ești dispus să trăiești

după principiul : nu voința mea,
ci voința mai înaltă să se facă,

dacă ești dispus să călătorești dincolo
de toată cunoașterea

atunci poate ai realiza
ceea ce eu am încercat să indic.

Doar atunci tu vei gusta tu însuți
misterul profund și frumusețea

purei existențe.

Există o altă posibilitate pentru viață.

Există ceva sacru, insondabil, ce poate fi descoperit
în adâncimile nemișcate ale ființei tale,

dincolo de concepte, dincolo de dogme,
dincolo de activitatea condiționată

și toate preferințele.

Nu este obținută prin tehnici, ritualuri sau practici,
nu există nicio modalitate de a o obține.

Nu există niciun sistem, nu există nicio cale
către evlavie.

După cum spun în Zen, este descoperirea
feței tale originale de dinainte de naștere.

Nu ține de adăugarea a ceva mai mult ție însuți.

Este devenirea unei lumini în tine însuți,
o lumină ce răspândește iluzia sinelui.

Viața va rămâne mereu neîmplinită,
iar inima va rămâne mereu neliniștită

până când se odihnește în acel mister de dincolo
de nume și formă.

"Fii nemișcat și cunoaște că
Eu sunt Dumnezeu." - Psalmul 46:10

"A realiza sinele înseamnă să stai nemișcat."
- Ramana Maharishi

"În liniștea inimii tale, Divinul îți va vorbi
și te va ghida și te va conduce

către scopul tău."
- Mirra Alfassa "Mama"

"Golește-te pe tine însuți de tot.
Lasă-ți mintea să se odihnească în pace.

Zece mii de lucruri apar și dispar în timp
ce Sinele privește întoarcerea lor.

Ele cresc și înfloresc, iar apoi se întorc la sursă.

Reîntoarcerea la sursă este nemișcare,
care este calea Tao." -Lao Tzu

"Compune-te pe tine însuți în tăcere,
adu-ți atenția către interior,

și dedică-ți mintea sinelui.

Înțelepciunea pe care o cauți se află în interior."
- Bhagavad Gita

"Cel mai interior simț al sinelui, al celui care ești,
este inseparabil de nemișcare.

Este primul Eu Sunt care este mai profund
decât numele sau forma" - Eckhart Tolle

"Nimic din toată creația nu este la fel de asemănător
cu Dumnezeu ca nemișcare."
- Meister Eckhart

"În nemișcarea minții m-am văzut pe mine
însumi așa cum sunt: nelegat."
- Nisargadatta Maharaj

"Lasă tăcerea să te ducă către
miezul vieții" - Rumi

"Tu știi cum, dar eu știu despre cât mai puțin."
- Rabia Basri (femeie sfântă Sufi)

"Secretul receptivității trebuie căutat
în tăcere." - Zhou Xuanjing

"Nemișcarea completă a creierului
este un lucru extraordinar;

este foarte sensibil, viguros, complet viu,
conștient de fiecare mișcare

dar complet nemișcat."
-J. Krishnamurti

Un film realizat de:

Traducerea: Echipa Ieșirea din Matrix
fymaaa.blogspot.com

cu sprijinul lui Paul Marian,
dinamikro.blogspot.ro

Mulțumim Paul Marian pentru efortul susținut
de a aduce și românilor astfel de informații.

Artiști care au contribuit: