TRAIN

Primirea la Castel ne-a fost politicos
refuzată

Ce întorsătură neașteptată

Prin urmare, cererea mea scrisă oficială

A fost fără succes.

Am primit un bilet de pardon,

O carte de invitație în alb și o poză

Prin urmare, suntem obligați să părăsim
Mayhorn

Cel puțin până îmi caut alte relații

Sau până găsesc autorități competente
cu care să vorbesc

Plecăm către Daerington mâine

Și după aceea vreau să vizitez Summerhill

cu speranța că voi găsi informații
despre...

Îngrijitorul Conacului a colectat
plata anuală

dar nu a răspuns la niciuna
din scrisorile mele recente

Sper că temerile mele cum că

Ceva s-a întâmplat sunt nefondate

În nici un caz nu vreau să dezvălui

Problema asta altora

Pin urmare, trebuie să vizitez
Conacul Summerhill

Și să verific personal

Cât despre cartea enigmatică, scrierile au
dispărut

Nu mai este grea

Am încercat să o expun altor sunete
muzicale

dar nu mai funcționează ca înnainte

Cât despe Castelul Greene -

Cui îi pasă?

Poza asta e datată din 1859

Deci Clubul a fost

înființat înnainte ca eu să mă nasc

Și asta contrazice toate
presupunerile mele

”Vita Somnium Breve” era numele lor
oficial

Sau ESTE numele lor oficial

Își spun ”Ordinul celor Fără Somn”

Un grup aristocratic de oameni de știință,

Inventatori, istorici, cercetători de tot
felul

Și cred că tatăl meu ocupa o

Poziție importantă în Ordin

Pentru că se adunau nu doar la Lord Greene

dar și la vechiul nostru conac

Nu în Daerington, dar la Summerhill

O rezidență minunată și încântătoare

Plănuiesc să o vizitez curând cu tine

A fost rămasă de la mama mea

După moartea ei, Tatăl meu

A devenit tot mai implicat

În expediții și călătorii

Cu membrii clubului

Nu-i mai văzusem niciodată așa de ocupați

După ce s-a întors dintr-o expediție în
Cairo

Un fragment mare de piatră

A fost adus tocmai din Egipt

Adunările Ordinului

Au devenit tot mai dese

Ceea ce era bine

Îmi plăceau vremurile alea

Eram fericită

Să mă furișez la întalnirile lor era
jocul meu preferat

Țin minte

De fiecare dată când întrunirea avea loc,

Aveau mereu o carafă

Pe masă în sala principală

Și cupe pentru fiecare membru

Era ca un fel de ceremonie

Odată m-am furișat

După ce întrunirea a avut loc

Și am luat o înghițitură dintr-o cupă

Și am fost

Certată pentru comportamentul oribil

Mi s-a spus să nu mai fac asta niciodată

Ce absurd, era doar apă

În fine,

Cred că acel fragment de piatră

E motivul dispariției tatălui meu
Sunt aproape sigură

Devenise obsedat de o idee,

S-a izolat de restul lumii,

A devenit chiar mai retras

Anul trecut, când am fost în Egipt

Încercam să găsesc oameni

Care au lucrat cu tatăl meu

În Cairo...

Uite cum facem

Mă gândeam că am putea citi ceva
mai târziu

Acum,

Așa cum ți-am mai spus,

Am un prieten care mă ajută în această
problemă

În Egipt

Ții minte ziua când ne-am întâlnit?

Mă întorceam din Cairo

Îți spuneam că am fost invitată să
cercetez locuri străvechi

Ei bine, acesta era motivul oficial

-Bună

-Ești urmărită?

-Doar o după amiază obișnuită

-Te cunosc?

-O doamnă generoasă din Orient Express?

-Asta nu e o coincidență

-Prezicerile mele s-au adeverit?

-Aproape

Sinceră să fiu, nu cred în toate astea

Dar mă amuză

-Îmi frângi inima

ei bine, cel puțin am făcut-o să zâmbească

Acum,

Cum e cu tine?

Tu crezi în "toate astea"?

Ce zici dacă îți citesc în palmă?

ia să vedem...

-M-am întrebat mereu, se aplică aceleași
reguli pentru ambele palme?

-Bineînțeles că nu

Acum...

Nu văd niciun blestem asupra ta, nu, nu.

Văd

aventuri,

Multe aventuri,

Plimbări, călătorii

Niște călătorii foarte speciale, da

Acum, ce e interesant...

-Asta e linia vieții?

-Nu Domniță

Asta e linia inimii

Văd un drum lung

Trebuie să

îmi verific prezicerile în cărți

-Oh cărți

-Plecare

fără entuziasm

A trebuit să pleci chiar dacă nu ai vrut

A fost o urgență, nu-i așa?

ai fost constrâns

ia să văd

Acesta e sfatul pentru tine:

Nu regreta

Fă ceea ce trebuie făcut,

Vor urma multe aventuri, da.

-Asta s-ar putea să fie linia relațiilor

-Aceasta?

-Nu, asta

-Nu, nu, nu

Asta e o altă interpretare

a căi tale

Văd că nu te dai niciodată deoparte

Ești insistent

Dar văd îndoieli,

nesiguranțe

Nu știi ce cale să alegi

deși ai ales mereu calea cea bună până
acum

Ascultăți inima

Urmeazăți instinctul, nu rațiunea, nu

Ai făcut asta și în trecut

și nu ai dat greș. Fă-o din nou

Ia să verific

Te văd printre oameni influenți

Te văd onorat și respectat

E un grup mare de oameni

O femeie puternică

Te călăuzește, sau te va călăuzi pe viitor

să verific

văd că

vei găsi câteva comori ascunse

fiecare comoară ce urmează

e mai bună decât cea anterioară

dar la prima vedere

nu va părea a comoară deloc

Când o găsești,

Nici să nu te gândești să o ascunzi

Pune-o într-un loc proeminent

Afișeaz-o

Asta o va ține în siguranță

Acum văd

procese,

sarcini dificile

Văd că atingi o problemă

care are rădăcini într-un trecut
îndepărtat

Da

O problemă foarte complicată

Văd că îți vei găsi propria rezolvare

Nu vei găsi un răspuns în lumea exterioară

Uneori vei fi lacătul.

Alteori - cheia.

Rezolvarea e între

E undeva la mijloc

Nu pot spune mai multe despre asta

Să întrebăm de altele

Învață cum să îți conduci inima

Cu cât devii mai puternic, cu atât va bate
mai statornic

Află că vei fi pregătit

Ai cunoaștere și experiență

și putere

Fără îndoială, nu, nu.

Ce altceva?

Nu spune

nimănui despre planul

pe care îl crești în gândul și în inima ta

Nimănui.

Dacă te aflii la ananghie,

nu uita,

Să nu spui minciuni,

Dar nu trebuie să spui nici adevărul

-Pot să aleg o carte?

-Desigur

Sicriul

-Oh vai de mine!

-Nu înseamnă ceea ce arată

E o carte de tranziție

Nu te teme de schimbările care vor urma

Aceasta este o călătorie

Nu știi ce îți poate dezvălui

Dar vei avea un răspuns

Trebuie să plec acum

Probabil ne mai vedem

Mii de mulțumiri Domniță

Nu te îngrijora,

tot norocul e cu tine

Nu spun la revedere

Ei bine

Cum te simți?

Continuăm?

Emily Brontë,

Jane Austen,

Zhuangzi

niște basme

Am chef de Zhuangzi

tu?

Să citim un pic din înțelepciunea Chineză?

Voi deschide la întâmplare

orice pagină

și voi citi niște extrase

Sper să găsesc o povestioară cu fluturi

Dacă trei oameni

călătoresc împreună

și unul e confuz,

ei tot vor pricepe unde merg-

confuzia fiind în minoritate.

Dar dacă doi dintr ei sunt confuzi,

atunci pot merge până la epuiare

fără să ajungă nicăieri- pentru că

confuzia e în majoritate.

Anna: În regulă,

dar dacă suntem doi?

Ce va fi atunci?

Huizi a spus către Zhuangzi:

“Regele mi-a dăruit

niște semințe de tigvă uriașă.

Le-am plantat și când au crescut,

fructul era suficient de mare să conțină
cinci piculi.

Am încercat să-l folosesc pentru cărat apă

dar era prea greu să poată fi ridicat.

L-am despicat în două să fac căușe,

dar erau așa mari și greu de mânuit

încât nu le-am putut folosi.

Nu că tigva nu ar fi fost exagerat de mare-

dar am decis că sunt nefolositoare,

așa că le-am spart în bucăți.”

Zhuangzi a spus,

”E clar că nu ești isteț

când trebuie să lurezi cu lucruri mărețe!

În Song era un om priceput în a face

o alifie care prevenea mâinile crăpate,

și generație după generație familia lui

și-a câștigat traiul albind

mătasea.

Un călător a auzit despre alifie

și s-a oferit să cumpere rețeta

pentru o sută de măsuri de aur.

Omul a chemat toată familia la întrunire.

”De generații

albim mătasea,

și nu am făcut niciodată mai mult de
câteva măsuri de aur” a spus el

”Acum, dacă vindem secretul,

putem face o sută de măsuri într-o singură
dimineață.

Hai să i-o vindem!”

Călătorul a obținut alifia și

a prezentat-o regelui din Wu

care avea probleme cu statul Yue.

Regele l-a pus în fruntea armatelor sale,

iar în acea iarnă au dus o bătălie navală

cu oamenii din Yue și i-au bătut bine.

O parte din teritoriul cucerit

i-a fost acordată omului

ca feudă.

Alifia avea pueterea de a preveni
crăparea mâinilor

în orice situație;

dar un om a folosit-o să obțină o feudă,

în timp ce primul

nu a ajuns mai departe de albirea mătăsii-

pentru că au folosit-o în moduri diferite.

Un fazan de mlaștină trebuie să

facă zece pași pentru a se hrăni

și o sută de pași pentru a se adăpa,

dar nu vrea sa fie închis într-o cușcă.

Deși îl tratezi ca pe un rege,

spiritul lui nu va fi mulțumit.

Oamenii susțin că Maoqiang și Doamna Li

erau frumoși; dar

dacă peștii îi vedeau,

se ascundeau pe fundul râului;

dacă păsările îi vedeau,

își luau zborul;

iar căprioarele dacă îi vedeau,

o zbugheau la goană.

Dintre toți patru, cine știe să încadreze
standardele frumuseții pentru lume?

Anna: În regulă

-Hey!

Hey

-Da?

-Ai grijă cu prietenul tău

-Despre ce vorbești?

-Știu despre ce vorbesc

Însoțitorul tău trăieste în trei lumi
deodată

-Nu înțeleg

-Trebuia să te avertizez

Presupunând că avem o dispută.

Dacă tu mă învingi

în loc să te înving eu,

atunci e neapărat că tu ai dreptate și eu
greșesc?

Dacă eu te înving în loc să mă învingi tu,

atunci am eu neapărat dreptate,

si tu ai greși neapărat?

Are unul din noi dreptate și celălalt nu?

Avem amândoi dreptate, sau

greșim amândoi?

Dacă tu și eu nu știm răspunsul,

atunci ceilalți oameni vor fi și mai
încețoșați.

Tâmplarul Shi a mers la Qi

și, când a ajuns la Lujerul Încovoiat,

a văzut un stejar ridat

străjuind lângă altarul satului.

Era atât de larg încât putea adăposti
mii de vite

și măsura o sută de palme de jur-împrejur,

dominând peste dealuri.

Ramurile de jos erau la optzeci de
picioare deasupra pământului,

și o duzină sau mai multe din ele

puteau fi făcute în bărci.

Erau așa de mulți vizitatori

încât locul părea un târg,

dar tâmplarul nici nu s-a uitat în jur
și și-a văzut de drum

fără să se oprească.

Ucenicul s-a holbat

pentru multă vreme apoi a alergat
după tâmplarul Shi

și i-a spus,

“De când mi-am luat prima dată securea și
te-am urmat, Maestre,

Nu am mai văzut lemn așa frumos ca acesta.

Dar tu nici măcar nu te uiți,

treci fără să te oprești.

De ce?“

“Las-o baltă - nu mai trăncăni!“

a spus tâmplarul.

“E un copac fără valoare! Fă bărci din el

și se vor scufunda; fă sicrie
și vor putrezi imediat;

fă nave și se vor rupe cât ai clipi.

Folosește-l pentru uși și se va umple
de rășină;

folosește-l pentru stâlpi și carii
îi vor roade.

Nu e un copac de cherestea - nu poare fi
folosit la nimic.

De aia a ajuns așa bătrân!”

După ce tâmplarul Shi s-a întors acasă,

stejarul i-a apărut în vis și i-a spus,

”Cu ce mă compari tu?

Mă compari cu acei copaci nefolositori?

Cu ciresii, perii, portocalii, lămâii,

și restul copacilor și arbuștilor
fructiferi-

imediat ce fructele le sunt coapte, sunt
sfâșiați

și supuși abuzului. Ramurile mari le sunt
rupte,

iar cele mici împrăștiate.

Folosința lor le face viața mierabilă,

și pentru asta nu apucă să își trăiască
anii dăruiți de la Cer

ci sunt tăiați în plin avânt.

Și-o fac cu mâna lor - totă forțarea și
ruperea

din partea oamenilor.

Și e la fel cu toate celelalte lucruri.

”Cât despre mine, încerc de multă vreme

să fiu nefolositor, și deși aproape
am murit, am reușit în cele din urmă.

Asta m-a ajutat. Dacă aș fi avut vreo
întrebuințare,

aș mai fi crescut așa mare?

Mai mult, tu și eu suntem amândoi creaturi

Ce înseamnă asta - creaturi învinovățind
alte creaturi?

Tu, un om fară de valoare ce va muri -

cum știi tu că sunt eu un copac inutil?”