Primirea la Castel ne-a fost politicos
refuzată
Ce întorsătură neașteptată
Prin urmare, cererea mea scrisă oficială
A fost fără succes.
Am primit un bilet de pardon,
O carte de invitație în alb și o poză
Prin urmare, suntem obligați să părăsim
Mayhorn
Cel puțin până îmi caut alte relații
Sau până găsesc autorități competente
cu care să vorbesc
Plecăm către Daerington mâine
Și după aceea vreau să vizitez Summerhill
cu speranța că voi găsi informații
despre...
Îngrijitorul Conacului a colectat
plata anuală
dar nu a răspuns la niciuna
din scrisorile mele recente
Sper că temerile mele cum că
Ceva s-a întâmplat sunt nefondate
În nici un caz nu vreau să dezvălui
Problema asta altora
Pin urmare, trebuie să vizitez
Conacul Summerhill
Și să verific personal
Cât despre cartea enigmatică, scrierile au
dispărut
Nu mai este grea
Am încercat să o expun altor sunete
muzicale
dar nu mai funcționează ca înnainte
Cât despe Castelul Greene -
Cui îi pasă?
Poza asta e datată din 1859
Deci Clubul a fost
înființat înnainte ca eu să mă nasc
Și asta contrazice toate
presupunerile mele
”Vita Somnium Breve” era numele lor
oficial
Sau ESTE numele lor oficial
Își spun ”Ordinul celor Fără Somn”
Un grup aristocratic de oameni de știință,
Inventatori, istorici, cercetători de tot
felul
Și cred că tatăl meu ocupa o
Poziție importantă în Ordin
Pentru că se adunau nu doar la Lord Greene
dar și la vechiul nostru conac
Nu în Daerington, dar la Summerhill
O rezidență minunată și încântătoare
Plănuiesc să o vizitez curând cu tine
A fost rămasă de la mama mea
După moartea ei, Tatăl meu
A devenit tot mai implicat
În expediții și călătorii
Cu membrii clubului
Nu-i mai văzusem niciodată așa de ocupați
După ce s-a întors dintr-o expediție în
Cairo
Un fragment mare de piatră
A fost adus tocmai din Egipt
Adunările Ordinului
Au devenit tot mai dese
Ceea ce era bine
Îmi plăceau vremurile alea
Eram fericită
Să mă furișez la întalnirile lor era
jocul meu preferat
Țin minte
De fiecare dată când întrunirea avea loc,
Aveau mereu o carafă
Pe masă în sala principală
Și cupe pentru fiecare membru
Era ca un fel de ceremonie
Odată m-am furișat
După ce întrunirea a avut loc
Și am luat o înghițitură dintr-o cupă
Și am fost
Certată pentru comportamentul oribil
Mi s-a spus să nu mai fac asta niciodată
Ce absurd, era doar apă
În fine,
Cred că acel fragment de piatră
E motivul dispariției tatălui meu
Sunt aproape sigură
Devenise obsedat de o idee,
S-a izolat de restul lumii,
A devenit chiar mai retras
Anul trecut, când am fost în Egipt
Încercam să găsesc oameni
Care au lucrat cu tatăl meu
În Cairo...
Uite cum facem
Mă gândeam că am putea citi ceva
mai târziu
Acum,
Așa cum ți-am mai spus,
Am un prieten care mă ajută în această
problemă
În Egipt
Ții minte ziua când ne-am întâlnit?
Mă întorceam din Cairo
Îți spuneam că am fost invitată să
cercetez locuri străvechi
Ei bine, acesta era motivul oficial
-Bună
-Ești urmărită?
-Doar o după amiază obișnuită
-Te cunosc?
-O doamnă generoasă din Orient Express?
-Asta nu e o coincidență
-Prezicerile mele s-au adeverit?
-Aproape
Sinceră să fiu, nu cred în toate astea
Dar mă amuză
-Îmi frângi inima
ei bine, cel puțin am făcut-o să zâmbească
Acum,
Cum e cu tine?
Tu crezi în "toate astea"?
Ce zici dacă îți citesc în palmă?
ia să vedem...
-M-am întrebat mereu, se aplică aceleași
reguli pentru ambele palme?
-Bineînțeles că nu
Acum...
Nu văd niciun blestem asupra ta, nu, nu.
Văd
aventuri,
Multe aventuri,
Plimbări, călătorii
Niște călătorii foarte speciale, da
Acum, ce e interesant...
-Asta e linia vieții?
-Nu Domniță
Asta e linia inimii
Văd un drum lung
Trebuie să
îmi verific prezicerile în cărți
-Oh cărți
-Plecare
fără entuziasm
A trebuit să pleci chiar dacă nu ai vrut
A fost o urgență, nu-i așa?
ai fost constrâns
ia să văd
Acesta e sfatul pentru tine:
Nu regreta
Fă ceea ce trebuie făcut,
Vor urma multe aventuri, da.
-Asta s-ar putea să fie linia relațiilor
-Aceasta?
-Nu, asta
-Nu, nu, nu
Asta e o altă interpretare
a căi tale
Văd că nu te dai niciodată deoparte
Ești insistent
Dar văd îndoieli,
nesiguranțe
Nu știi ce cale să alegi
deși ai ales mereu calea cea bună până
acum
Ascultăți inima
Urmeazăți instinctul, nu rațiunea, nu
Ai făcut asta și în trecut
și nu ai dat greș. Fă-o din nou
Ia să verific
Te văd printre oameni influenți
Te văd onorat și respectat
E un grup mare de oameni
O femeie puternică
Te călăuzește, sau te va călăuzi pe viitor
să verific
văd că
vei găsi câteva comori ascunse
fiecare comoară ce urmează
e mai bună decât cea anterioară
dar la prima vedere
nu va părea a comoară deloc
Când o găsești,
Nici să nu te gândești să o ascunzi
Pune-o într-un loc proeminent
Afișeaz-o
Asta o va ține în siguranță
Acum văd
procese,
sarcini dificile
Văd că atingi o problemă
care are rădăcini într-un trecut
îndepărtat
Da
O problemă foarte complicată
Văd că îți vei găsi propria rezolvare
Nu vei găsi un răspuns în lumea exterioară
Uneori vei fi lacătul.
Alteori - cheia.
Rezolvarea e între
E undeva la mijloc
Nu pot spune mai multe despre asta
Să întrebăm de altele
Învață cum să îți conduci inima
Cu cât devii mai puternic, cu atât va bate
mai statornic
Află că vei fi pregătit
Ai cunoaștere și experiență
și putere
Fără îndoială, nu, nu.
Ce altceva?
Nu spune
nimănui despre planul
pe care îl crești în gândul și în inima ta
Nimănui.
Dacă te aflii la ananghie,
nu uita,
Să nu spui minciuni,
Dar nu trebuie să spui nici adevărul
-Pot să aleg o carte?
-Desigur
Sicriul
-Oh vai de mine!
-Nu înseamnă ceea ce arată
E o carte de tranziție
Nu te teme de schimbările care vor urma
Aceasta este o călătorie
Nu știi ce îți poate dezvălui
Dar vei avea un răspuns
Trebuie să plec acum
Probabil ne mai vedem
Mii de mulțumiri Domniță
Nu te îngrijora,
tot norocul e cu tine
Nu spun la revedere
Ei bine
Cum te simți?
Continuăm?
Emily Brontë,
Jane Austen,
Zhuangzi
niște basme
Am chef de Zhuangzi
tu?
Să citim un pic din înțelepciunea Chineză?
Voi deschide la întâmplare
orice pagină
și voi citi niște extrase
Sper să găsesc o povestioară cu fluturi
Dacă trei oameni
călătoresc împreună
și unul e confuz,
ei tot vor pricepe unde merg-
confuzia fiind în minoritate.
Dar dacă doi dintr ei sunt confuzi,
atunci pot merge până la epuiare
fără să ajungă nicăieri- pentru că
confuzia e în majoritate.
Anna: În regulă,
dar dacă suntem doi?
Ce va fi atunci?
Huizi a spus către Zhuangzi:
“Regele mi-a dăruit
niște semințe de tigvă uriașă.
Le-am plantat și când au crescut,
fructul era suficient de mare să conțină
cinci piculi.
Am încercat să-l folosesc pentru cărat apă
dar era prea greu să poată fi ridicat.
L-am despicat în două să fac căușe,
dar erau așa mari și greu de mânuit
încât nu le-am putut folosi.
Nu că tigva nu ar fi fost exagerat de mare-
dar am decis că sunt nefolositoare,
așa că le-am spart în bucăți.”
Zhuangzi a spus,
”E clar că nu ești isteț
când trebuie să lurezi cu lucruri mărețe!
În Song era un om priceput în a face
o alifie care prevenea mâinile crăpate,
și generație după generație familia lui
și-a câștigat traiul albind
mătasea.
Un călător a auzit despre alifie
și s-a oferit să cumpere rețeta
pentru o sută de măsuri de aur.
Omul a chemat toată familia la întrunire.
”De generații
albim mătasea,
și nu am făcut niciodată mai mult de
câteva măsuri de aur” a spus el
”Acum, dacă vindem secretul,
putem face o sută de măsuri într-o singură
dimineață.
Hai să i-o vindem!”
Călătorul a obținut alifia și
a prezentat-o regelui din Wu
care avea probleme cu statul Yue.
Regele l-a pus în fruntea armatelor sale,
iar în acea iarnă au dus o bătălie navală
cu oamenii din Yue și i-au bătut bine.
O parte din teritoriul cucerit
i-a fost acordată omului
ca feudă.
Alifia avea pueterea de a preveni
crăparea mâinilor
în orice situație;
dar un om a folosit-o să obțină o feudă,
în timp ce primul
nu a ajuns mai departe de albirea mătăsii-
pentru că au folosit-o în moduri diferite.
Un fazan de mlaștină trebuie să
facă zece pași pentru a se hrăni
și o sută de pași pentru a se adăpa,
dar nu vrea sa fie închis într-o cușcă.
Deși îl tratezi ca pe un rege,
spiritul lui nu va fi mulțumit.
Oamenii susțin că Maoqiang și Doamna Li
erau frumoși; dar
dacă peștii îi vedeau,
se ascundeau pe fundul râului;
dacă păsările îi vedeau,
își luau zborul;
iar căprioarele dacă îi vedeau,
o zbugheau la goană.
Dintre toți patru, cine știe să încadreze
standardele frumuseții pentru lume?
Anna: În regulă
-Hey!
Hey
-Da?
-Ai grijă cu prietenul tău
-Despre ce vorbești?
-Știu despre ce vorbesc
Însoțitorul tău trăieste în trei lumi
deodată
-Nu înțeleg
-Trebuia să te avertizez
Presupunând că avem o dispută.
Dacă tu mă învingi
în loc să te înving eu,
atunci e neapărat că tu ai dreptate și eu
greșesc?
Dacă eu te înving în loc să mă învingi tu,
atunci am eu neapărat dreptate,
si tu ai greși neapărat?
Are unul din noi dreptate și celălalt nu?
Avem amândoi dreptate, sau
greșim amândoi?
Dacă tu și eu nu știm răspunsul,
atunci ceilalți oameni vor fi și mai
încețoșați.
Tâmplarul Shi a mers la Qi
și, când a ajuns la Lujerul Încovoiat,
a văzut un stejar ridat
străjuind lângă altarul satului.
Era atât de larg încât putea adăposti
mii de vite
și măsura o sută de palme de jur-împrejur,
dominând peste dealuri.
Ramurile de jos erau la optzeci de
picioare deasupra pământului,
și o duzină sau mai multe din ele
puteau fi făcute în bărci.
Erau așa de mulți vizitatori
încât locul părea un târg,
dar tâmplarul nici nu s-a uitat în jur
și și-a văzut de drum
fără să se oprească.
Ucenicul s-a holbat
pentru multă vreme apoi a alergat
după tâmplarul Shi
și i-a spus,
“De când mi-am luat prima dată securea și
te-am urmat, Maestre,
Nu am mai văzut lemn așa frumos ca acesta.
Dar tu nici măcar nu te uiți,
treci fără să te oprești.
De ce?“
“Las-o baltă - nu mai trăncăni!“
a spus tâmplarul.
“E un copac fără valoare! Fă bărci din el
și se vor scufunda; fă sicrie
și vor putrezi imediat;
fă nave și se vor rupe cât ai clipi.
Folosește-l pentru uși și se va umple
de rășină;
folosește-l pentru stâlpi și carii
îi vor roade.
Nu e un copac de cherestea - nu poare fi
folosit la nimic.
De aia a ajuns așa bătrân!”
După ce tâmplarul Shi s-a întors acasă,
stejarul i-a apărut în vis și i-a spus,
”Cu ce mă compari tu?
Mă compari cu acei copaci nefolositori?
Cu ciresii, perii, portocalii, lămâii,
și restul copacilor și arbuștilor
fructiferi-
imediat ce fructele le sunt coapte, sunt
sfâșiați
și supuși abuzului. Ramurile mari le sunt
rupte,
iar cele mici împrăștiate.
Folosința lor le face viața mierabilă,
și pentru asta nu apucă să își trăiască
anii dăruiți de la Cer
ci sunt tăiați în plin avânt.
Și-o fac cu mâna lor - totă forțarea și
ruperea
din partea oamenilor.
Și e la fel cu toate celelalte lucruri.
”Cât despre mine, încerc de multă vreme
să fiu nefolositor, și deși aproape
am murit, am reușit în cele din urmă.
Asta m-a ajutat. Dacă aș fi avut vreo
întrebuințare,
aș mai fi crescut așa mare?
Mai mult, tu și eu suntem amândoi creaturi
Ce înseamnă asta - creaturi învinovățind
alte creaturi?
Tu, un om fară de valoare ce va muri -
cum știi tu că sunt eu un copac inutil?”