Cum să transformi apa murdară în apă potabilă

Prea multor oameni le lipseşte accesul la apă potabilă. Inginerul Michael Pritchard a făcut ceva în legătură cu asta: a inventat filtrul portabil Lifesaver, care transformă cea mai murdară apă în apă potabilă în câteva secunde. O demonstraţie uluitoare de la TEDGlobal 2009.

Bună dimineaţa tuturor.

Aş vrea să vorbesc azi
despre câteva lucruri.

Primul lucru este apa.

Văd că toţi aţi savurat apa

care a fost asigurată la conferinţă,

în ultimele câteva zile.

Şi sunt sigur că simţiţi
că e dintr-o sursă sigură.

Dar dacă nu ar fi fost?

Dacă ar fi fost dintr-o sursă ca aceasta?

Atunci statisticile ar spune de fapt

că jumătate dintre voi ar suferi acum

de diaree.

Am vorbit mult
despre statistici în trecut,

şi despre asigurarea apei
potabile sigure pentru toţi.

Dar cele spuse nu au fost înţelese.

Şi cred că am înţeles de ce nu au fost.

Fiindcă utilizând gândirea curentă

scara problemei

pare prea enormă
pentru a găsi o rezolvare.

Deci pur şi simplu ne deconectăm.

Noi, guvernele şi agenţiile de ajutorare.

Ei bine, azi aş vrea să vă arăt

că printr-o gândire diferită,

problema a fost rezolvată.

Apropo, de când am început să vorbesc,

alţi 13.000 de oameni din toată lumea

suferă acum de diaree.

Şi patru copii tocmai au murit.

Am inventat sticla Lifesaver

fiindcă m-am enervat.

Ca majoritatea din voi stăteam
după prima zi de Crăciunul din 2004,

când mă uitam la ştirile devastatoare

ale tsunami-ului din Asia
pe măsură ce se transmitea la TV.

În zilele şi săptămânile care au urmat,

oamenii au fugit pe dealuri,

fiind forţaţi să bea apă contaminată,

sau să înfrunte moartea.

Asta mi-a rămas în memorie.

Apoi, câteva luni mai târziu,

uraganul Katrina a lovit țărmul Americii.

„Bine” m-am gândit, „e o ţară dezvoltată,
să vedem ce pot face ei.”

Prima zi: nimic.

A doua zi: nimic.

Ştiți că au durat cinci zile până când
s-a livrat apă potabilă în Superdome?

Oamenii se împuşcau pe străzi

pentru aparate TV şi apă.

Atunci am decis că trebuie să fac ceva.

Am petrecut următoarele săptămâni
și luni în garajul meu.

Şi de asemenea în bucătărie,
spre disperarea soției mele.

(Râsete)

Însă după câteva prototipuri eşuate,

am inventat asta: sticla Lifesaver.

Bine, acum puţină ştiinţă.

Înainte de Lifesaver, cele mai bune
filtre manuale erau în stare

să filtreze doar până la 200 de nanometri.

Cea mai mică bacterie
are cam 200 nanometri.

Deci o bacterie de 200 nanometri

va trece printr-o gaură de 200 nanometri.

Pe de altă parte, cel mai mic virus

are cam 25 nanometri.

Deci acel virus sigur va trece
prin găurile de 200 nanometri.

Lifesaver are pori de 15 nanometri.

Deci nu trece nimic.

Bine, voi face o mică
demonstraţie practică.

Aţi vrea să vedeţi?

Am petrecut multă vreme cu pregătirile.
Deci cred că ar trebui să o fac.

Suntem în minunatul oraş Oxford.

Deci, cineva a umplut-o deja.

Minunatul oraş Oxford,
a fost să merg şi să aduc nişte apă

din râul Cherwell,

şi din râul Tamisa,

care curg pe aici. Asta este apa.

Dar apoi m-am gândit, ştiţi,

dacă ar fi să fim în mijlocul
unei zone inundate

din Bangladesh, apa nu ar arăta aşa.

Deci am mai adus nişte lucruri
să fie adăugate.

Iar asta e din eleșteul meu.

(Miroase) (Tuşeşte) Miroase asta,
domnule operator.

În regulă. (Râsete) Corect.

Vom turna asta aici.

Audienţa: Uhh!

Michael Pritchard:
Aşa. Mai avem nişte reziduuri

de la o staţie de epurare a apei.

Deci voi pune şi asta aici.

(Râsete)

Punem asta aici. Acum o facem.

(Râsete)

Şi câteva alte chestii,
le vărsăm înăuntru.

Şi am un cadou
de la un iepure al unui prieten.

Deci voi pune şi asta înăuntru.

(Râsete)

În regulă. (Râsete) Acum.

Sticla Lifesaver
funcţionează foarte simplu.

Doar scoţi apa cu sticla.

Azi voi utiliza o cană doar ca să vă arăt

că va fi și un răhățel înăuntru.

Asta nu e suficient de murdară.
Să amestecăm un pic.

În regulă, deci voi lua
această apă foarte murdară

şi o torn aici.

Vreţi să beţi din ea?

(Râsete)

În regulă. Îi dăm drumul.

Îi punem capacul.

Pompăm de câteva ori. Bine?

Asta e tot ce trebuie să faci.

Imediat ce voi scoate dopul,

va ieşi apă potabilă sterilă.
Trebuie să fiu rapid.

Sunteţi gata?

Poftim. Atenţie la electrice.

Acesta e apă potabilă, sterilă, sigură.

(Aplauze)

Sănătate!

(Aplauze)

Poftim Chris.

(Aplauze)

Ce gust are?

Chris Anderson: E foarte bună.

Michael Pritchard: În regulă.

Să urmărim evoluţia lui Chris
în următoarele ore. Bine?

(Râsete)

În regulă. Sticla Lifesaver e utilizată
de mii de oameni din toată lumea.

Va produce 6.000 de litri.

Şi când expiră,
datorită tehnologiei sigure,

sistemul se va opri,
protejând utilizatorul.

Scoţi cartuşul vechi afară.
Introduci unul nou înăuntru.

E bun pentru încă 6.000 de litri.

Să vedem utilizările practice.

Ce facem într-o criză, în mod tradiţional?

Trimitem apă potabilă.

Apoi, după câteva săptămâni,
ridicăm tabere pentru refugiaţi.

Iar oamenii sunt forţaţi să vină
în aceste tabere pentru apă potabilă.

Ce se întâmplă când concentrezi
20.000 de oameni într-o tabără?

Se împrăştie bolile.
Sunt necesare mai multe resurse.

Problema intră într-un cerc vicios.

Dar gândind diferit

şi trimiţând aceste sticle,

oamenii pot rămâne la locul lor.

Îşi pot face propria apă potabilă sterilă,

şi pot începe reconstruirea
caselor şi vieţilor lor.

Însă nu e nevoie de un dezastru natural

pentru ca asta să funcţioneze.

Modul vechi de gândire,
infrastructura naţională,

şi conductele de apă sunt prea scumpe.

Când rulezi cifrele pe un calculator

rămâi fără argumente.

Aşa că iată partea cu „gânditul diferit”.

În loc să trimitem apă

şi să utilizăm procese create
de om pentru asta,

hai să folosim Mama Natură.
Ea are un sistem fantastic.

Ea ridică de aici apa în aer,

o desalinizează, gratis,
o transportă dincoace,

şi o aruncă peste munţi,
în râuri şi ape curgătoare.

Şi unde trăiesc oamenii? Lângă apă.

Tot ce avem de făcut

este s-o facem sterilă.

Cum facem asta?
Puteam utiliza sticla Lifesaver.

Sau am putea utiliza unul dintre astea.

Aceeaşi tehnologie, într-o canistră.

Asta va procesa 25.000 de litri de apă.

Asta ajunge unei familii de patru persoane

pentru trei ani.

Şi cât costă?

Cam jumătate de cent pe zi de utilizare.

Mulţumesc!

(Aplauze)

Deci, gândind diferit şi procesând apa

la locul utilizării,

mame şi copii nu mai trebuie
să meargă patru ore pe zi

pentru a-şi aduce apa potabilă necesară.

O pot obţine dintr-o sursă din apropiere.

Cu numai opt miliarde de dolari,

am putea atinge ţinta mileniului

de a reduce la jumătate numărul de oameni

care nu au acces la apă potabilă sigură.

Pentru a pune asta în context,

guvernul Regatului Unit cheltuie
cam 12 miliarde de lire

pe an pentru ajutoare externe.

Dar de ce să ne oprim aici?

Cu 20 de miliarde de dolari,
toţi ar avea acces la apă potabilă.

Deci cei trei miliarde
şi jumătate de oameni

care suferă în fiecare an, ca rezultat,

şi cei două milioane de copii
care mor anual,

vor trăi.

Vă mulţumesc!

(Aplauze)