Psihologia narcisismului - W. Keith Campbell

Vezi lecţia integrală: http://ed.ted.com/lessons/the-psychology-of-narcissism-w-keith-campbell

Narcisismul nu reprezintă doar un tip de personalitate; de fapt este un set de trăsături clasificate şi studiate de psihologi. Dar ce anume îl provoacă? Şi este posibil ca narcisiştii să-şi îmbunătăţească trăsăturile negative? W. Keith Campbell descrie psihologia care se află în spatele acestei preocupări exagerate şi defavorabile pentru propria persoană.

Lecţie de W. Keith Campbell, animaţie de TOGETHER.

Cu mult înaintea primului selfie,

anticii greci şi romani aveau un mit

despre cineva puţin cam obsedat
de propria imagine.

Într-o povestire,

Narcis era un tip atrăgător
care îşi căuta perechea prin lume.

După ce a respins-o pe nimfa Echo,

şi-a văzut propria reflexie în râu,

şi s-a îndrăgostit de ea.

Incapabil să se despartă de ea,

Narcis s-a înecat.

O floare a crescut în locul
în care a murit, numită Narcisă.

Mitul surprinde ideea principală
a narcisismului,

preocuparea de sine exagerată
şi uneori defavorabilă.

Dar narcisismul nu este doar
un tip de personalitate.

Este un set de trăsături
clasificate şi studiate de psihologi.

Definiţia narcisismului e imaginea
de sine gonflată şi grandioasă.

Narcisiştii se cred mai arătoşi,

mai deştepţi

şi mai importanţi decât alţi oameni,

şi cred că merită un tratament special.

Psihologii recunosc două forme
de narcisism:

cel grandios şi cel vulnerabil.

Mai există şi tulburarea
de personalitate narcisică,

o formă extremă,
asupra căreia vom reveni.

Narcisistul grandios
e cel mai des întâlnit,

caracterizat de extroversiune,

dominanţă,

şi doritor de atenţie.

Narcisiştii grandioşi caută
atenţie şi putere,

uneori ca politicieni,

celebrităţi,

sau lideri culturali.

Bineînţeles, nu toţi cei care caută
aceste poziţii de putere sunt narcisişti.

Mulţi au motive pozitive,

precum atingerea potenţialului,

sau ca să îmbunătăţească
vieţile oamenilor.

Dar narcisiştii caută puterea

pentru statut
şi atenţia pe care o primesc.

Pe de altă parte, narcisiştii vulnerabili
sunt tăcuţi şi rezervaţi.

Au un puternic simţ de îndreptăţire,

dar se simt ușor ameninţaţi
şi desconsideraţi.

În ambele cazuri, partea întunecată
a narcisismulul îşi face apariţia.

Narcisiştii acţionează egoist,

deci liderii narcisişti iau decizii
riscante şi lipsite de etică,

iar partenerii narcisişti
sunt necinstiţi sau infideli.

Când propria imagine este
pusă sub semnul întrebării,

devin ofensaţi şi agresivi.

Este precum o boală
în care bolnavii se simt bine,

dar cei din jurul lor suferă.

La extremă,

comportamentul lor e considerat
o tulburare psihică

numită tulburare
de personalitate narcisică.

Aceasta afectează 1-2% din populaţie,

mai des bărbaţii.

De asemenea, este un diagnostic
aplicabil doar adulţilor.

Copiii pot fi foarte egocentrici,

dar acest lucru poate fi
doar o etapă de dezvoltare normală.

Ediţia a cincea a Manualului
de Diagnostic şi Statistică

al Asociației Americane de Psihiatrie

descrie câteva trăsături asociate
acestei tulburări de personalitate.

Printre ele se numără
o imagine de sine grandioasă,

probleme legate de empatie,

un simţ de îndreptăţire

şi nevoia de admiraţie sau atenţie.

Aceste trăsături devin
o tulburare de personalitate

deoarece preiau controlul în vieţile
oamenilor şi cauzează probleme.

În loc să aibă grijă de propria familie,

o folosesc ca pe o sursă
de atenţie sau admiraţie.

Sau în loc să caute

un feedback constructiv,

le spun celor care vor să-i ajute

că se înşală.

Ce anume cauzează narcisismul?

Studiile pe gemeni indică
o influenţă genetică clară,

cu toate că nu se ştie exact
care gene sunt implicate.

Dar şi mediul înconjurător contează.

Părinţii care-şi pun copiii
pe un piedestal

hrănesc narcisismul grandios.

Părinţii distanţi şi dominanţi
îl stimulează pe cel vulnerabil.

Narcisismul este mai des întâlnit

în culturile care preţuiesc
individualismul şi auto-promovarea.

De exemplu, în Statele Unite,

narcisismul este în creştere
începând cu anii '70,

din cauza unei preocupări
comune a anilor '60

care a dat naştere mişcării stimei de sine

şi promovării materialismului.

În ultimii ani, mass-media a înmulţit
posibilităţile de auto-promovare,

cu toate că nu există dovezi clare
că acestea provoacă narcisismul.

Mai degrabă le oferă narcisiştilor
un mijloc de a căuta atenţia şi statutul.

Pot narcisiştii să-şi îmbunătăţească
aceste trăsături negative?

Da!

Orice metodă care-i ajută
să-şi vadă onest comportamentul

şi să se preocupe de cei din jur,

precum psihoterapia sau practicarea
compasiunii, pot fi de folos.

Totuşi, poate fi dificil

pentru cei cu tulburare
de personalitate narcisică

să-şi îmbunătăţească comportamentul.

O imagine de sine defavorabilă
e greu de acceptat pentru un narcisist.