Cum pot să-mi opresc explozia de furie?

Thay răspunde la întrebări pe 21 iunie 2014. Întrebarea 9

(Clopoțel)

Dragă Thay, dragă Sangha

(SPANIOLĂ)
Uneori controlez
o cantitate mare de furie care apare.

O țin în mine, dar apoi
explodează brusc.

O dau afară dintr-o dată,

fără să știu de ce și
fără s-o pot controla în acel moment.

Când furia mea explodează,

îl rănesc foarte tare pe celălalt
și pe mine însămi.

Atunci nu am compasiune pentru celălalt,
pentru că nu sunt conștientă.

Abia după ce m-am calmat și
mi-am lăsat furia să explodeze,

pot simți compasiune și pot fi conștientă
de suferința pe care am cauzat-o.

Dar în momentul în care o fac,
sunt neputincioasă.

Cum să procedez?

Dragă Thay, prietena noastră spune...

Este o altă întrebare despre furie.

Uneori, ea simte multă furie

și nu vrea să o lase să iasă la suprafață.

Încearcă s-o țină sub control,
împingând-o în interior.

Dar ulterior, la un moment dat,
explodează, furia iese la iveală

și îl poate răni pe celălalt.

Îi pare rău că îl rănește pe celălalt.

Ea simte compasiune
pentru suferința cauzată.

Și vrea să știe cum poate
să facă față mai bine situației.

Este capabilă să vadă suferința
în celălalt?

(FRANCEZĂ)
Poți vedea suferința
din interiorul celuilalt?

Și când?

Înainte sau după explozie?

Le văd suferința

dar totuși apare în mine
emoția aceea puternică.

Ce pot să fac cu ea?

A controla nu este suficient.

A controla poate însemna a suprima.

Suprimarea nu este bună,

deoarece emoția este în continuare acolo,
o ții forțat să nu apară

dar ea este încă acolo.

Deci suprimarea nu este bună.

Trebuie să o transformăm.

Și pentru a o transforma
ai nevoie de compasiune.

Singurul antidot pentru furie și violență
este compasiunea.

Nu există altă cale.

Dar cum să produci compasiune?

Cum să generezi energia compasiunii?

Aceasta este adevarata întrebare.

Și în această retragere am învățat
să recunoaștem suferința?

Pentru că suferința din celălalt

este cauza acțiunilor sau cuvintelor
care te pot face să suferi.

Furia din celalalt
face să crească furia din tine.

Violența din celălalt
face să crească violența din tine.

Și de aceea...trebuie să
inspirăm și să expirăm conștient

și să privim, să vedem
că celălalt este o victimă

a propriei violențe, a propriei suferințe,
a propriei lipse de înțelegere.

Acest aspect este foarte important.

Aceasta este învățătura lui Buddha:

priviți suferința
și înțelegeți-o.

Când îți înțelegi propria suferință,

poți înțelege și suferința celuilalt.

Înțelegerea suferinței
aduce mereu compasiune.

Iar compasiunea este singura
care poate transforma furia și violența.

Unii dintre noi credem că putem...

că putem scoate o furia din noi,

ca și cum am efectua
o operație chirurgicală.

Dar nu putem proceda așa cu furia.

Nu putem scoate furia din noi.

O putem doar transforma.

Furia poate fi transformată în interior
în altceva.

Furia poate fi transformată
în înțelegere și compasiune.

Și aceasta este munca practicantului:

înțelegerea suferinței,

a suferinței proprii
și a suferinței celuilalt,

precum și încercarea
de a înțelege cauza suferinței.

Aceasta este calea prin care
putem genera energia compasiunii.

Și când există compasiune,
aceasta transformă furia.

Nu mai ai nevoie să o arunci afară.

Există oameni care încearcă
să o arunce afară.

Există oameni care te sfătuiesc

să o arunci afară prin practicarea
așa-numitei „ventilări”.

Este ca și cum ar exista fum în camera ta

și vrei să scoți fumul,
aerisind camera prin ventilare.

Și faci asta prin retragerea în camera ta,
blocarea ușii

și lovirea, pocnirea unei perne,

timp de zece-cincisprezece minute.

Și se crede că dacă faci asta,
vei putea să scoți furia afară din tine.

„Sunt conștient că furia este aici.”

„Vreau s-o scot afară.”

Se crede că este mai sigur
să lovești o pernă

decât să-l lovești direct pe celălalt.

Și o numesc „ți-o scoți
afară din sistem”.

Dar nu funcționează.

Nu funcționează.

Ar putea face furia mai puternică.

Este ca și cum ai repeta (practica) furia.

Ei o numesc „a te conecta cu furia ta”.

Este bine să te conectezi cu furia ta.

Buddha ne mai sfătuiește să inspirăm

și să mergem acasă
pentru a ne conecta cu furia noastră,

a o îmbrățișa cu blândețe
și a o privi în profunzime.

Dar în această practică...
a lovirii...pernei,

nu te conectezi cu adevărat cu furia ta.

Ești victima furiei tale.

Nu te conectezi.

Nici măcar nu ești conectat cu perna...

(Râsete în public)

chiar dacă o lovești,

pentru că dacă ai fi cu adevărat
conectat cu perna ta,

ai ști că este doar o pernă.

(Râsete în public)

Este caraghios să lovești o pernă.

Perna este nevinovată.

(Râsete în public)

Deci dacă nu te poți conecta cu perna,

nu te poți conecta cu furia ta.

Și dacă continui așa,

poate într-o zi, dacă-l întâlnești
pe celălalt pe stradă, poate îți vine...

să-l lovești direct, apoi ești arestat.

Deci această metodă nu pare să fie
de ajutor pentru eliberarea de furie.

Însă conform practicii noastre,

practica recomandată de Buddha,

trebuie să te întorci la tine
și să recunoști furia

și să încerci să o conștientizezi
prin energia mindfulness.

Aceasta se numește
mindfulness-ul furiei.

Mindfulness este mereu
mindfulness a ceva.

Când îmi beau ceaiul și devin conștient
că sunt aici și acum, bându-mi ceaiul,

aceasta este mindfulness-ul băutului.

Și când respir conștient,
aceasta este mindfulness-ul respirației.

Când pășesc conștient,
este mindfulness-ul mersului.

Deci când mă întorc în mine însumi,
recunosc și conștientizez furia,

aceasta devine obiectul
mindfulness-ului meu.

Aceasta se numește
mindfulness-ul furiei.

Există două energii.

Mai întâi există energia furiei.

Apoi, a doua energie este
energia mindfulness-ului.

Pentru a genera această energie,

trebuie să practici
respirația și mersul conștient.

Și cu ajutorul celei de-a doua energii,
o recunoști pe prima, îmbrățișând-o blând.

Nu o suprimi,

ci o îmbrățișezi (accepți) cu blândețe,

ca o mama care își îmbrățișează...

bebelușul ei...suferind.

Și când energia conștientizării
îmbrățișează energia furiei,

suferi mai puțin.

Este ca lumina soarelui
care îmbrățișează floarea de lotus.

Floarea de lotus primește căldura
energiei, pentru a înflori.

Deci când folosești energia mindfulness
pentru a-ți îmbrățișa furia

suferi mai puțin,
primești alinare.

Suferi mai puțin.

Și dacă privești mai profund,
poți identifica cauza furiei.

Ar putea fi o percepție greșită.

Ar putea fi lipsa capacității tale
de a vedea suferința în celălalt.

Și dacă recunoști
percepția ta greșită

sau dacă poți vedea
suferința celuilalt

genul acesta de înțelegere și viziune
poate face compasiunea să apară brusc.

Și când apare compasiunea,

aceasta este un fel de balsam
care alină suferința imediat.

Primești alinare.

Și o poți transforma.

Și...

Această...

Această practică funcționează mereu.

Știți că în Plum Village,
pe vremuri obișnuiam să sponsorizăm

grupuri de palestinieni și israelieni
să vină să practice.

Și există multă neînțelegere,
furie și suspiciune în fiecare grup.

Și dacă reușesc să rămână 2 săptămâni,
transformarea și vindecarea sunt posibile.

Practicăm calmarea, eliberarea tensiunii.

Practicăm conectarea cu
miracolele vieții pentru a ne hrăni.

Și mai practicăm respirația

pentru a ne recunoaște suspiciunea,
frica, furia din noi.

Și apoi ne așezăm și încercăm
să ne ascultăm unii pe alții.

Și îi spunem celuilalt grup
despre suferința și frica noastră.

Folosim practica celei de-a patra
învățături de mindfulness:

Discursul Iubitor și Ascultarea Profundă.

Le poți spune tot ce ai în inimă:

suferința, frica, furia ta.

Dar le spui astfel încât
cealaltă persoană, celălalt grup

să te poată înțelege.

Ajută-i să înțeleagă.

Deci în timp ce vorbești,
nu condamni și nu învinovățești.

Doar încerci să-i ajuți să înțeleagă
cât de mult suferi,

tu, poporul tău și copiii tăi.

În acest mod, îi ajuți
să-ți înțeleagă suferința.

Iar apoi va fi rândul tău să stai
și să le asculți suferința.

Ei îți vor spune

despre suferința lor, frica,
furia, disperarea lor.

Și tu trebuie să asculți.

Iar în timp ce ei vorbesc,

ai putea observa că ei au
percepții greșite despre tine.

Și vrei să-i corectezi.

Dar conform acestei practici,
nu ar trebui să-i corectezi.

Pentru că dacă îi corectezi
în timp ce ei vorbesc,

vei transforma practica
într-o dezbatere.

Dezbaterea este cu totul altceva
decât practica Ascultării Profunde.

Le spui:

„O, ei spun lucruri greșite
pentru că nu văd adevărul.

Dar voi avea timp să-i ajut

să-și corecteze percepțiile
în câteva zile,

pentru că vor mai stai aici
o săptămână.

Deci, peste câteva zile,
voi avea șansa să le spun,

să le dau genul de informație
care îi poate ajuta

să-și corecteze percepțiile.

Dar nu acum.

Acum trebuie să-i ascultăm,

să-i ascultăm cu atenție.”

Ascultarea de acest fel
se numește „ascultare cu compasiune”.

Și dacă știi să asculți cu compasiune
timp de o oră,

ei vor suferi mai puțin.

Deci practicăm compasiunea.

Le dăm șansa
de a suferi mai puțin.

Iar aceasta este practica celei de-a patra
învățături de mindfulness:

ascultarea cu compasiune cu scopul
de a ajuta oamenii să sufere mai puțin.

O poți face cu soțul tău, cu soția,

cu fiul sau fiica ta,
cu tata sau mama ta.

Și ascultă-i astfel încât ei să aibă
șansa de a spune ce au pe suflet.

Aceasta este compasiunea.

Și după o săptămână de practică, putem
să îndepărtăm multe percepții greșite.

Creștem înțelegerea noastră reciprocă.

Iar cele două grupuri se pot așeza,

se pot ține de mână și practica
meditația în mers, sau pot mânca împreună.

Se naște o frăție, o suroritate.

Deci aceasta este o practică
foarte importantă.

Și...

Noi credem că și politicienii ar trebui
să învețe această practică.

Când merg la o negociere pentru pace,

ar trebui să urmeze
instrucțiunile de calmare,

eliberare emoțională,

recunoașterea suferinței interioare,

recunoașterea suferinței celuilalt.

Iar dacă ar petrece una sau două
săptămâni practicând astfel,

negocierile lor pentru pace
ar avea rezultate.

Și cred că în școlile
de științe politice,

studenții ar trebui să învețe
genul acesta de practică.

Nu trebuie să fie budiști
pentru a o invăța.

Aceasta este etică aplicată, care poate
fi predată în orice tip de școală,

inclusiv în școala primară.

Pentru că și copiii pot învăța practica

și pot face pace
cu frații sau surorile lor,

se pot reconcilia cu părinții,

ba chiar își pot ajuta părinții.

Există multe retrageri organizate
pentru tineri, pentru copii.

Iar copiii se transformă,
când devin capabili să vadă

suferința în tatăl lor,
sau în mama lor.

Și merg acasă după retragere,

își ascultă tatăl sau mama

și îi ajută să sufere mai puțin.

Este un miracol.

Se întâmplă mereu la retragerile noastre.

(Clopoțel)