De ce a avea certificat de naștere este un drept al omului

Peste un miliard de oameni din toată lumea, majoritatea copii, nu au certificat de naștere. În multe țări, asta înseamnă că nu au acces la servicii vitale precum îngrijirea sănătății și educația, spune expertul în identitate legală Kristen Wenz. Ea ne spune de ce această problemă este una dintre cele mai mari violări ale drepturilor omului în zilele noastre și ne împărtășește cinci strategii pentru a ne asigura că fiecare om poate fi înregistrat și protejat.

Când aveam 14 ani,

familia mea se pregătea să-i adopte
pe frățiorii mei din Etiopia.

Într-o zi, mama m-a întrebat:

„Ce zi să alegem
pentru data lor de naștere?”

„Păi, ziua în care s-au născut, evident!”

Ce întrebare ridicolă.

Apoi mama a spus:

„Ei bine, Kristen,

niciunul dintre frățiorii tăi
nu are certificat de naștere,

deci cum sugerezi să aflăm asta?”

Uluire.

Acum, după 20 de ani,
încă lucrez la asta,

doar că în loc să încerc
să rezolv misterul

lipsei certificatelor frățiorilor mei,

încerc să rezolv problema la nivel global.

Ce legătură au certificatele de naștere
cu dezvoltarea internațională?

Pentru a răspunde, trebuie să mergem
la agenda inițială a dezvoltării,

agenda drepturilor omului.

În 1948, Declarația Universală
a Drepturilor Omului,

pentru prima oară,

a stabilit o viziune comună
a drepturilor și demnităților omului,

aplicabile tuturor oamenilor
din toate națiunile:

Articolul 6 prevede dreptul
de a fi recunoscut legal ca persoană.

Altfel spus, identitate legală.

Pentru copii,
acesta e certificatul de naștere.

Deși este un drept universal al omului,

un miliard de oameni
nu au azi dovada că există,

ceea ce constituie cea mai mare violare
a drepturilor omului din zilele noastre,

deși nimeni nu pare să știe despre ea.

În fața sărăciei și foametei mondiale,

să ne asigurăm că fiecare om
are o identitate legală

nu pare să fie prea important,

dar în realitate chiar este.

Vedeți, în cariera mea,

am lucrat cu o asistentă socială
într-o mahala din Mumbai,

unde urmăream cazul unei fetițe

care avusese poliomielită când era bebeluș
și era paralizată de la brâu în jos.

Când am ajuns la ea acasă,

am găsit-o pe podea.

Picioarele îi erau rănite și infectate,

era subnutrită,

nu mersese niciodată la școală

și își petrecuse mare parte din viață
închisă în acea cămăruță întunecată.

La plecare am întrebat asistenta socială
care era planul cu acest caz

și ea mi-a spus: „Ei bine, mai întâi
îi trebuie certificat de naștere.”

Era un pas înapoi.

Am spus: „Nu crezi că ar trebui
să-i oferim asistență socială,

un loc sigur pentru a trăi
și a merge la școală?”

Ea zice: „Exact, și pentru asta ne trebuie
să-i obținem un certificat de naștere.”

Vedeți, fără identitate legală,

guvernul nu te recunoaște ca persoană.

Iar o persoană care nu există oficial
nu are acces la servicii guvernamentale,

iar guvernul poate oferi aceste servicii

doar persoanelor
despre care are cunoștință.

Astfel, oamenii sunt trecuți cu vederea,
de exemplu, în cazul imunizării de rutină.

Oamenii fără identitate legală
sunt neluați în calcul și neprotejați.

Ei sunt printre cei mai săraci
membri ai societății

din comunitățile cele mai marginalizate.

Sunt victimele traficului de persoane.

Traficanții de persoane știu
că e aproape imposibil să găsești un om

dacă nu s-a înregistrat niciodată
o dovadă a existenței sale.

Sunt victimele exploatării, ca munca
minorilor și căsătoriile cu minori.

Fără certificat de naștere,
cum dovești că un copil încă e copil?

Sunt printre apatrizi;

certificatele de naștere dovedesc
cine îți sunt părinții

și unde te-ai născut,

ce doi factori principali
pentru a dobândi naționalitate.

Din cei un miliard de oameni din lume
fără identitate legală,

majoritatea sunt copii a căror naștere
n-a fost niciodată declarată.

În statele cel mai puțin dezvoltate,

nașterile a peste 60% dintre copii
n-au fost înregistrate niciodată.

Un studiu făcut în 17 țări
din Africa subsahariană

a relevat faptul că 80% din copii
nu aveau certificat de naștere.

În țările care încă n-au reușit

să acopere înregistrarea nașterilor,

în 26 dintre ele, certificatul de naștere
este necesar pentru îngrijiri medicale,

inclusiv vaccinuri.

În 37 de țări este necesar
pentru asistența socială

care își propune
să scoată oamenii din sărăcie.

Iar în 59 de țări,
certificatul de naștere e necesar

pentru ca un copil
să fie înscris la școală.

Un certificat de naștere e adesea necesar
pentru alte forme de identitate legală,

precum carte de identitate sau pașaport.

Și o anume formă de identitate legală
e necesară în aproape orice țară

pentru a vota, a obține o cartelă SIM
sau a deschide un cont bancar.

De fapt, din cei 1,7 miliarde de oameni
din lume fără cont bancar,

20% se află acolo fiindcă nu au
un document de identitate legală.

Nu trebuie să fii expert ca să vezi
că asta, înmulțit cu un miliard,

este o mare problemă.

Deci nu e o surpriză că se dovedește

că înregistrarea la scară largă
a nașterilor merge mână-n mână

cu o dezvoltare economică îmbunătățită,

de la reducerea sărăciei

la îmbunătățirea sănătății,
nutriției, educației,

creștere economică

și migrare sigură și ordonată.

În 2015, liderii lumii s-au adunat

și au promis că vor susține
drepturile omului pentru toți oamenii

și nu vor lăsa pe nimeni deoparte

în efortul de a eradica sărăcia,

foametea

și de a reduce inegalitățile.

Dar cum vor susține drepturile omului

și cum știu ei dacă cineva rămâne în urmă

dacă nu știu cine sunt
sau unde sunt aceștia,

mai întâi de toate?

Ce pot face țările în legătură cu asta?

Nu există un model universal valabil,

fiindcă fiecare țară are un context unic.

Sunt cinci tipuri dovedite de intervenții
care pot fi aplicate oricărui sistem.

Primul, reducerea distanței.

Al doilea, eliminarea costurilor.

Al treilea, simplificarea procesului.

Al patrulea, eliminarea discriminării.

Al cincilea, sporirea cererii.

Discriminarea de gen
rămâne o problemă ascunsă,

fiindcă statistic nu e nicio diferență

între ratele de înregistrare
a fetelor și băieților.

Dar discriminarea nu e față de copil,

e față de mamă.

Angola e una din cele 35 de țări
care cer numele tatălui,

sau ca acesta să fie prezent
pentru a înregistra nașterea unui copil.

Deci. în cazul în care tatăl e necunoscut,
nu dorește

sau nu poate pretinde paternitatea,

mamelor li se interzice în mod legal
să înregistreze

nașterea propriilor copii.

Pentru a rezolva asta,
Angola a implementat o politică

ce le permite mamelor,
să-și înregistreze copiii ca părinte unic.

În Tanzania, în 2012,

doar 13% dintre copii
aveau certificat de naștere.

Așa că cei din guvern
au venit cu un nou sistem.

Au pus centre de înregistrare
în infrastructura existentă,

precum saloanele comunitare

și în facilitățile de sănătate.

Au adus astfel serviciile mai aproape
de cei care aveau nevoie de ele.

Au eliminat taxele.

Au simplificat procesul
și l-au automatizat,

astfel încât certificatul de naștere
se emite pe loc.

Pentru a spori cererea, au inițiat
o campanie de conștientizare,

spunându-le oamenilor
că există un proces nou

și de ce e important să înregistreze
nașterea copiilor lor.

În doar câțiva ani, în districtele
unde s-a implementat acest sistem

83% dintre copii
au acum certificate de naștere,

și sunt în proces de a extinde aceasta
la nivel național.

Ce puteți face voi?

Vedeți, cred că suntem cu toții uniți
de umanitatea noastră.

Trăim pe același pământ.
Respirăm același aer.

Și chiar dacă nimeni nu alege să se nască
sau situația în care s-a născut,

putem alege cum să trăim.

Schimbarea apare
când un moment de conștientizare

sau un moment de compasiune

inspiră o persoană să acționeze.

Iar prin acțiunea noastră colectivă,

devenim cei mai puternici
agenți ai schimbării.

Iar când costul lipsei noastre de acțiune
înseamnă copii inocenți fără protecție,

nevaccinați, fără să poată
merge la școală,

care devin adulți incapabili
să-și găsească de lucru sau să voteze,

blocați în ciclul sărăciei,
excluderii și invizibilității,

ne revine nouă

sarcina de a scoate problema din întuneric

și de a face lumină.

Fiindcă nu ai ocazia în fiecare zi
să schimbi lumea,

dar astăzi

o ai.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)