Legenda Regelui Midas și a atingerii sale de aur - Iseult Gillespie

În mitologia greacă, regele Midas este cunoscut drept un conducător nechibzuit, ale cărui farse uimeau poporul și îi enervau pe zei. Mulți cunosc legenda clasică a atingerii de aur a lui Midas, dar netrebnicul rege a fost, de asemenea, cunoscut pentru urechile lui neobișnuite. Iseult Gillespie ne împărtășește mitul regelui Midas.
Lecție de Iseult Gillespie, animație de TED-Ed.

Cu urzelile lui nesăbuite
și relațiile necugetate cu zeii,

Regele Midas a condus Frigia antică
într-un mod inechitabil.

Era cunoscut în mitologia greacă
drept un conducător fără scrupule

ale cărui farse uimeau poporul
și îi scoteau din minți pe zei.

Midas își petrecea zilele
trăind în lux,

răsfățându-se pe el și pe fiica sa iubită
și îmbuibându-se cu bucate și vin.

Cum era de așteptat,
se simțea atras de Dionisos,

zeul vinului, al carnavalelor
și spectacolelor.

Într-una din zile,
Midas a descoperit un satir

care dormea în grădina sa de trandafiri,
amețit mai mult decât de mirosul florilor.

Midas l-a recunoscut ca fiind
una dintre slugile lui Dionisos

și l-a lăsat să se trezească
din mahmureală la palat.

Apreciindu-i ospitalitatea, Dionisos
i-a promis că îi îndeplinește o dorință.

Midas a privit cu ochi lacomi
în jurul lui.

În ciuda luxului în care trăia,

nici giuvaerurile, nici mătăsurile fine
și decorațiunile nu erau suficiente.

Se gândea că viața lui e fără strălucire;
avea nevoie de mai mult aur.

Zeul i-a dat puterea
de a transforma în aur

tot ce atinge.

În culmea fericirii,
s-a întors la averea lui.

La cea mai mică atingere a lui,
pereții palatului s-au transformat,

statuile de piatră
au început să strălucească

și pocalele să sclipească.

A început să alerge fericit prin casă,

atingând fiecare obiect
până când începea să strălucească.

În scurt timp, palatul se umpluse cu aur

și râsul în delir al regelui Midas
răsuna din toți pereții.

Obosit și înfometat de atâta dezlănțuire,

Midas a luat un ciorchine de strugure
din fructiera lui aurită.

Dar cât pe ce să-și spargă dinții,

pentru că se transformase
în metal în gura lui.

Când a luat o bucată de pâine,
firimiturile i s-au întărit în mână.

Frustrat, se aruncă în pat,

dar descoperi că pernele sale de puf
se transformaseră în aur curat.

Auzindu-i plânsul plin de frustrare,
fiica lui intră în cameră.

Dar când Midas vru să o atingă,

văzu cu groază cum se transformă
într-o statuie de aur.

Îngrozit de ceea ce făcuse,

Midas i-a implorat pe zei
să îl scape de această putere.

Făcându-i-se milă de nesăbuitul rege,

Dionisos i-a spus lui Midas
să își spele mâinile în Râul Pactolus.

Când Midas s-a băgat în râu,
aurul s-a scurs din degetele sale.

Când s-a întors acasă
și a găsit-o pe fiica lui în viață,

iar palatul revenise la normal,
s-a bucurat.

V-ați fi gândit că și-a învățat lecția,

însă câteva săptămâni mai târziu,
Midas a mai făcut o greșeală,

jignind pe Apolo, zeul muzicii și soarelui
spunând că Pan cântă mai bine.

Disprețuitor, Apolo a spus că regele
are probabil urechi de măgar

dacă are o părere atât de eronată,
drept urmare l-a transformat pe Midas.

Regretând încă o dată purtarea sa,

Midas își ținea urechile
ascunse în public.

Doar bărbierul lui le văzuse,

însă jurase să țină secretul
când l-a tuns odată.

Bărbierul își înăbușea râsul,
abținându-se să spună cuiva,

deși acest secret îl chinuia.

Într-o zi, a ieșit afară din oraș
și a săpat o groapă în pământ.

Apropiindu-și capul de pământ,

bărbierul disperat a șoptit:
„Midas are urechi de măgar."

În scurt timp, a răsărit
un mănunchi de trestii

în locul unde bărbierul
își îngropase cuvintele.

Când bătea vântul, purta ecoul șoaptelor
cu briza care adia:

„Midas are urechi de măgar."

La auzul acestora, măgarii de pe câmp
ridicau capetele în semn de recunoaștere,

iar oamenii chicoteau
la prostia regelui lor.

Cu atingerea de aur și urechile de măgar,
Midas nu a fost un conducător apreciat.

Și în timp ce alți conducători
au fost onorați cu statui și temple,

poporul lui i-a păstrat o amintire
puțin diferită:

în adâncimile râului strălucitor
și în adierile vântului Frigiei.