Lecții ce ne dau speranță, din bătălia pentru a salva pădurile tropicale

„Salvați pădurile tropicale” e o lozincă ecologistă veche cât lumea, dar Tasso Azevedo ne aduce în actualitatea acestei lupte. Datorită pierderilor masive din anii '90, noua legislație (și date transparente) ajută la reducerea ratei despăduririlor în Brazilia. Este suficient? Nu încă. Azevedo are cinci idei despre ce trebuie făcut în continuare. Și se întreabă dacă lecțiile învățate în Brazilia se pot aplica în cazul unei probleme mai cuprinzătoare: schimbarea climatică.

Când portughezii au sosit
în America Latină, acum vreo 500 de ani,

au găsit această minunată
pădure tropicală.

Și, în această nemaiîntâlnită
biodiversitate,

o specie le-a captat
foarte repede atenția.

Aceasta, la decojire, produce
o rășină de un roșu foarte închis,

foarte bună pentru colorat
și vopsit materiale textile.

Indigenii îi ziceau pau-brasil,

de aici venind și denumirea
„țara de brasil” și, apoi, Brazilia.

E singura țară din lume
care poartă numele unui copac.

Vă dați seama că e foarte fain
să fii silvicultor în Brazilia,

printre alte motive.

Produsele pădurii sunt peste tot.

Pe lângă ele, pădurea e foarte importantă
pentru reglarea climei.

În Brazilia, aproape 70 la sută
din evaporarea care produce ploaie

provine din pădure.

Numai din jungla Amazonului
ajung în atmosferă

20 de miliarde de tone de apă zilnic.

Mai mult decât cantitatea de apă
pe care Amazonul,

cel mai mare fluviu din lume, le varsă
în ocean zilnic: 17 miliarde de tone.

Dacă am fierbe apă, pentru a obține
același rezultat ca evapotranspirația,

ne-ar trebui toate generatoarele
de energie din lume timp de șase luni.

Deci ne face un serviciu imens tuturor.

La nivel mondial, avem circa
4 miliarde de hectare de pădure.

Cam cât China, SUA, Canada și Brazilia
la un loc ca mărime, ca să aveți o idee.

Trei sferturi din aceasta
se află în zona temperată

și doar un sfert la tropice,

dar acest sfert, un miliard de hectare,
conține cea mai mare biodiversitate

și, foarte important,
50 la sută din biomasa vie, carbonul.

Aveam 6 miliarde de hectare de pădure,

cu 50 la sută mai mult decât avem,
acum 2000 de ani.

Am pierdut 2 miliarde de hectare
în ultimii 2000 de ani.

Dar jumătate din această cantitate
am pierdut-o în ultimul secol.

S-a întâmplat când am trecut
de la tăierea pădurilor temperate

la tăierea pădurilor tropicale.

Gândiți-vă, în 100 de ani, am pierdut
suprafața de păduri de la tropice

pe care am pierdut-o în 2000 de ani
în zona temperată.

Iată viteza cu care distrugem.

Brazilia e o piesă importantă
din acest puzzle.

Suntem pe locul doi mondial
ca suprafață păduroasă, după Rusia.

Asta înseamnă că 12 la sută
din pădurile lumii sunt în Brazilia,

majoritatea în bazinul Amazonului.

E cea mai mare pădure a noastră.
O suprafață imensă.

Puteți vedea că ar încăpea în ea
multe țări europene.

Încă avem 80 la sută din suprafața
împădurită. E vestea cea bună.

Dar am pierdut 15 la sută
în doar 30 de ani.

În acest ritm,

foarte curând vom pierde acest „plămân”
puternic din bazinul Amazonului,

ce reglează clima.

Despăduririle s-au accelerat la sfârșitul
anilor '90 și începutul anilor 2000.

(Sunet de drujbă)

(Sunet de arbore doborât)

27 de mii de kilometri pătrați
într-un singur an.

Adică 2,7 milioane de hectare.

Aproape cât jumătate din Costa Rica.
În fiecare an.

La acea dată, în 2003-2004,

am început să lucrez pentru guvern.

Și, împreună cu alți colegi
de la Departamentul Național al Pădurilor,

ni s-a trasat sarcina să formăm o comisie
de studiu a cauzelor despăduririlor,

pentru un plan de combatere
a acestora la nivel național,

ce reunea administrații și comunități
locale, societatea civilă, firme,

în efortul de a gestiona aceste cauze.

Am conceput un plan ce cuprindea
144 de acțiuni în diferite domenii.

Le voi trece în revistă, una câte una...

Nu, vă voi da doar câteva exemple
din ce am făcut în anii următori.

Unu, cu ajutorul agenției spațiale
naționale, am pus la punct un sistem

prin care se pot vedea despăduririle
aproape în timp real.

Așa că acum, în Brazilia,
avem sistemul DETER,

prin care, lunar sau bilunar,
putem afla unde au loc despăduriri,

astfel că putem acționa
atunci când ele au loc.

Informațiile sunt la vedere, și alții
putând interveni în sisteme independente.

Aceasta ne-a permis, printre altele,

să confiscăm 1,4 milioane de metri cubi
de bușteni tăiați ilegal.

O parte a fost prelucrată și vândută,
toate încasările intrând într-un fond

pentru proiecte de conservare
a comunităților locale.

Ne-a permis și să derulăm
o operațiune amplă

de lichidare a corupției
și a activităților ilegale,

ce s-a lăsat cu 700 de arestări,
inclusiv mulți funcționari publici.

Apoi ne-am dat seama
că zonele cu defrișări ilegale

n-ar trebui să acceseze
niciun fel de credite sau finanțare,

așa că acestea au fost tăiate
prin sistemul bancar.

Apoi am implicat utilizatorii finali,
așa că supermarketurile, abatoarele etc.

ce cumpără produse provenite
din zone afectate de tăieri rase ilegale,

pot fi și ele trase la răspundere
pentru despăduriri.

Am făcut toate aceste demersuri
pentru a diminua efectele problemei.

Am muncit mult și pentru încadrările
de folosință funciară.

Foarte important în caz de litigii.

50 de milioane de hectare
au fost încadrate în arii protejate,

o suprafață cât a Spaniei.

Dintre acestea, opt milioane
sunt ale populațiilor indigene.

Începem să vedem rezultatele.

În ultimul deceniu, despăduririle
au scăzut în Brazilia cu 75 la sută.

(Aplauze)

Comparând cu ritmul mediu de despădurire
din deceniul precedent,

am salvat 8,7 milioane de hectare,
cât suprafața Austriei.

Dar, mai important, am împiedicat emisia
în atmosferă a trei miliarde tone de CO2.

Pe departe, cea mai mare contribuție
la reducerea emisiei de gaze de seră

de până acum, ca acțiune pozitivă.

Se poate crede că astfel de acțiuni
de diminuare a despăduririlor

au un impact economic,

fiindcă nu mai există
activitate economică sau cam așa ceva.

Interesant de știut, e chiar invers.

De fapt, în intervalul de maxim declin
al despăduririlor,

economia s-a dublat, în medie,
față de deceniul precedent,

când despăduririle s-au intensificat.
E o lecție bună pentru noi.

Poate că nu există nicio legătură

și tocmai am aflat-o
reducând despăduririle.

Numai vești bune, o realizare de excepție
și ar trebui să fim mândri.

Dar nu-i nici pe departe suficient.

De fapt, referitor la despăduririle
din bazinul Amazonului din 2013,

acestea au fost de peste
jumătate de milion de hectare,

ceea ce înseamnă că, în fiecare minut,
o suprafață cât două terenuri de fotbal

a fost tăiată în bazinul Amazonului
doar anul trecut.

Însumând despăduririle
din celelalte biomuri din Brazilia,

vorbim tot de cea mai ridicată rată
a despăduririlor din lume.

E ca și cum am fi eroii pădurilor,
dar tot campionii despăduririlor.

Nu putem fi mulțumiți, nici pe departe.

Așa că pasul următor e: zero pierderi
de suprafață împădurită în Brazilia.

Și asta ca obiectiv pentru 2020.
E pasul următor.

M-a interesat totdeauna relația
dintre schimbarea climatică și pădure.

Întâi fiindcă 15 la sută din emisiile
de gaze de seră se datorează defrișărilor,

deci acestea sunt
o mare parte a problemei.

Dar pădurile pot fi
și o mare parte a soluției,

fiind cea mai bună cale de reducere,
captare și stocare a carbonului.

Mai există o corelație între climă
și pădure, ce m-a frapat în 2008,

făcându-mă să-mi schimb cariera, de la
silvicultură la schimbarea climatică.

Am vizitat Columbia Britanică, din Canada,

împreună cu șefii serviciilor forestiere
din alte țări

cu care avem un fel de alianță:
Canada, Rusia, India, China, SUA.

Acolo am aflat
despre un gândac al pinului

care pur și simplu distruge
pădurile din Canada.

Ce vedem aici, arborii maronii,
sunt de fapt morți.

Sunt arbori pe picior uscați,
din cauza larvelor acestui gândac.

Acesta e combătut de vremea rece
din timpul iernii.

De mai mulți ani, n-au mai avut
ierni suficient de reci

pentru a combate populația de gândaci.

Și astfel a devenit un dăunător
care ucide miliarde de arbori.

M-am întors de acolo
cu ideea că pădurea e, de fapt,

una dintre primele și cele mai afectate
victime ale schimbării climatice.

Mă gândeam că, dacă voi reuși,
împreună cu colegii,

să contribui la stoparea despăduririlor,

pot pierde ulterior
bătălia cu schimbarea climatică

datorată inundațiilor, căldurii excesive,
incendiilor etc.

Așa că m-am hotărât
să părăsesc serviciul forestier

și să mă implic direct
în schimbarea climatică,

să găsesc o cale de a înțelege problema
și să pornesc de la acel punct.

Problema schimbării climatice e simplă.
Țelul e foarte clar.

Trebuie limitată creșterea temperaturii
medii a planetei la două grade.

Există mai multe motive pentru asta,
nu voi intra în detalii acum.

Dar pentru a atinge acest prag de 2 grade,

ce ne oferă posibilitatea să supraviețuim,

IPCC, Comisia Interguvernamentală
pentru Schimbarea Climatică,

dă o cotă de emisii de 1000
de miliarde de tone de CO2,

de acum până la sfârșitul secolului.

Dacă împărțim la numărul de ani,

obținem o cotă medie anuală
de 11 miliarde de tone de CO2.

Cât înseamnă o tonă de CO2 ?

Cam cât emite anual o mașină mică

mergând 20 km zilnic.

Sau cât se emite la un zbor, dus, de la
São Paulo la Johannesburg sau la Londra.

Doar dus. Dus-întors, două tone.

Deci 11 miliarde de tone
înseamnă de două ori mai mult.

În prezent, emisiile sunt
de 50 de miliarde de tone, în creștere.

S-ar putea să ajungă
la 61 de miliarde în 2020.

Trebuie să scădem la 10 până în 2050.

În acest răstimp,
populația va crește de la 7 la 9 miliarde,

economia, de la 60 de mii de miliarde
de dolari în 2010, la 200 mii de miliarde.

Așa că va trebui să fim
mult mai eficienți,

să putem scădea de la 7 tone
de carbon pe cap de locuitor,

pe persoană, pe an, la circa o tonă.

Trebuie să alegem. Luăm avionul
sau mergem cu mașina.

Se pune întrebarea: „E fezabil ?”

Exact aceeași întrebare

pe care mi-am pus-o când concepeam
planul de combatere a despăduririlor:

„Problema e atât de mare și de complexă.
Chiar putem face asta ?”

Cred că da. Gândiți-vă:

despăduririle erau responsabile pentru
60 la sută din emisiile de gaze de seră

din Brazilia din deceniul precedent.
Acum e vorba de sub 30 la sută.

La nivel global, 60 la sută din emisii
provin de la combustibili.

Deci, dacă acționăm direct
asupra energiei,

la fel cum am abordat despăduririle,
poate avem o șansă.

Cred că ar trebui să facem cinci lucruri.

Unu, trebuie să separăm dezvoltarea
de emisiile de carbon.

Nu-i nevoie să radem toate pădurile,

pentru a avea mai multe locuri de muncă,
agricultură, dezvoltare economică.

Am dovedit-o când am redus despăduririle
și economia a continuat să crească.

Același lucru s-ar putea întâmpla
și în sectorul energetic.

Doi, trebuie să aplicăm stimulentele
în direcția bună.

Astăzi, 500 miliarde de dolari anual merg
pe subsidii pentru combustibili fosili.

De ce să nu punem o taxă pe carbon
și să o transferăm energiei regenerabile ?

Trei, trebuie să aflăm
cine, când și unde emite gaze de seră,

pentru a putea întreprinde
acțiuni specifice fiecărui caz.

Patru, trebuie să scurtăm
căile de dezvoltare,

adică nu trebuie să ai mai întâi
telefon fix și apoi mobil.

La fel, să nu folosim combustibili fosili
pentru cei fără acces la electricitate,

și apoi să trecem la energia „curată”.

Cinci, și ultimul,
responsabilitatea trebuie împărțită

între guverne, mediul de afaceri
și societatea civilă.

E de lucru pentru fiecare
și trebuie cooptată toată lumea.

În concluzie,
nu cred că viitorul e predestinat,

că poți doar să îți faci treaba
într-un cadru dat.

Trebuie să avem curajul să alegem
o altă cale, să investim în lucruri noi,

să credem că putem schimba calea aleasă.

Cred că facem asta
în privința despăduririlor din Brazilia

și sper că o putem face și în privința
schimbării climatice globale. Mulțumesc.

(Aplauze)