Sanjay Pradhan: Bazele de date deschise îmbunătățesc asistența internațională

Cum ne asigurăm că banii pentru dezvoltare și ajutor ajung într-adevăr la cei mai nevoiași? Sanjay Pradhan de la Banca Mondială enumeră trei directive pentru ca eforturile de ajutor să aibă impact maxim – încercând să combată corupția. Element cheie: oferirea datelor necesare celor care se zbat să schimbe sistemele corupte.

Am crescut în Bihar, cel mai sărac stat din India.

Îmi amintesc, odată, pe la șase ani,

am venit acasă și am găsit la intrare

un cărucior cu cele mai bune dulciuri.

Eu și cu frații mei am început să mâncăm

și atunci s-a întors tata acasă.

Se albise la față, îmi amintesc și acum cât am plâns

când căruciorul cu dulciurile pe jumătate mâncate

ne-a fost luat.

Mai târziu, am înțeles de ce tatăl meu fusese așa supărat.

Acele dulciuri erau mită

din partea unui contractor care încerca să-l facă pe tata

să-i faciliteze un contract cu guvernul.

Tatăl meu era responsabil cu construirea drumurilor din Bihar

și adoptase o poziție fermă împotriva corupției,

chiar dacă era hărțuit și amenințat.

Lupta de unul singur,

Bihar era și cel mai corupt stat al Indiei,

oficialii se ocupau de propriul buzunar,

în loc să-i servească pe cei săraci care n-aveau cum

să-și exprime suferința cât timp nu puteau

asigura copiilor mâncare și educație.

Am resimțit asta profund când am călătorit

în sate izolate pentru a studia sărăcia.

Cum mergeam din sat în sat,

într-o zi eram atât de obosit și flămând

încât aproape că am leșinat

sub un copac, în căldura înăbușitoare.

În acel moment, unul dintre cei mai săraci oameni din sat

m-a invitat în cocioaba lui și mi-a dat să mănânc.

Mai târziu am înțeles că acea mâncarea

a fost hrana pe două zile pentru întreaga familie.

Acest gest de profundă generozitate

m-a urmărit și m-a făcut să-mi schimb scopul vieții.

M-am hotărât să dau înapoi.

Mai târziu, m-am alăturat Băncii Mondiale care căuta

să transfere ajutor de la țările bogate la țările sărace.

Activitatea mea inițială s-a concentrat pe Uganda unde

am negociat reforme cu Ministrul de Finanțe,

astfel încât să se poată accesa împrumuturile.

După ce am acordat împrumuturile, îmi amintesc,

am mers în Uganda unde am văzut noile școli

fără manuale, fără profesori,

spitale fără medicamente,

iar săracii tot fără niciun drept la opinie sau recurs.

Era iarăși ca în Bihar.

Bihar reprezintă provocarea dezvoltării:

sărăcie abjectă înconjurată de corupție.

Pe glob, 1,3 miliarde de oameni trăiesc

cu mai puțin de $1,25 pe zi, iar activitatea mea în Uganda

reprezintă abordarea tradițională a acestor probleme

care se practică din 1944,

de când câștigătorii celui de-al Doilea Război Mondial, fondatorii,

cei 500 de tați și o singură mamă,

s-au adunat la New Hampshire, SUA,

pentru a stabili instituțiile de la Bretton Woods,

inclusiv Banca Mondială.

Acea abordare tradițională a dezvoltării

avea trei caracteristici de bază.

1: Transferarea resurselor de la țările bogate din Nord

spre țările sărace din Sud,

împreună cu rețeta reformelor.

2: Agențiile de dezvoltare care direcționau transferurile

erau opace, puțin transparente relativ la

obiectul finanțării sau rezultatele obținute.

3: Acordul cu țările în curs de dezvoltare

se semna cu câțiva membri ai elitei guvernamentale

ce interacționau minimal cu cetățenii,

beneficiarii finali ai asistenței pentru dezvoltare.

Astăzi, aceste caracteristici se modifică

datorită schimbărilor dramatice la nivel global.

Disponibilitatea informațiilor, ajutorul deschis și guvernarea transparentă

constituie împreună trei schimbări majore

care transformă procesul dezvoltării

și dau speranță rezolvării problemelor

pe care le-am văzut în Uganda și Bihar.

Primul element esențial e disponibilitatea informațiilor.

Acum, țările în curs de dezvoltare

nu vor mai accepta ca atare soluțiile oferite de alții,

de Statele Unite, Europa sau Banca Mondială.

Ele se inspiră, speră,

își iau informațiile practice

din economiile de succes emergente în Sud.

Vor să știe cum a reușit China să scoată 500 de milioane

de oameni din sărăcie în 30 de ani,

cum un program mexican, Oportunidades,

a îmbunătățit educația și alimentația a milioane de copii.

Există un sistem nou al fluxurilor de cunoștințe deschise,

care nu călătoresc doar de la Nord la Sud, ci și de al Sud la Sud,

sau chiar de la Sud la Nord

cu programul mexican care inspiră New York-ul.

Odată cu disponibilizarea informației acestor transferuri nord-sud,

se deschid și instituțiile pentru dezvoltate

care intermediază aceste transferuri.

A doua schimbare: ajutorul deschis.

Recent, Banca Mondială a făcut publică baza sa de date,

permițând accesul la 8.000 de indicatori sociali şi economici

pentru 200 de țări, din ultimii 50 de ani,

și a lansat o competiție globală de a crea aplicații

inovatoare folosind aceste date.

Instituțiile pentru dezvoltate deschid publicului larg

proiectele pe care le finanțează.

De ex. GeoMapping. În această hartă a Kenyei,

punctele roșii reprezintă școlile finanțate de donatori,

iar zonele în verde închis indică

unde se află cei mai mulți copii neșcolarizați.

Acest conținut media digital (mashup) arată

că donatorii n-au finanțat nicio școală în zonele

cu cei mai mulți copii neșcolarizați,

ceea ce ridică noi întrebări provocatoare.

Țintește oare asistența cea mai nevoiașă categorie de oameni?

În felul acesta, Banca Mondială a cartat prin GeoMap

30.000 de proiecte din 143 de țări,

iar donatorii folosesc o platformă comună

pentru a-și carta toate proiectele.

E un salt uriaș în transparență

și responsabilizarea în derularea ajutorului.

Asta mă conduce la a treia și cea mai semnificativă

modificare în dezvoltare: guvernarea deschisă.

Guvernele, în prezent, se deschid

pentru că cetățenii cer transparență și responsabilitate.

De la Primăvara Arabă la mișcarea Anna Hazare din India,

folosind mobile și media socială,

cer nu doar responsabilitate politică,

ci și pentru dezvoltare.

Asigură guvernele serviciile cerute de cetățeni?

De ex., câteva guverne din Africa și Europa de Est

își deschid bugetele publicului.

Dar e mare diferență între un buget

public și unul accesibil.

Acesta e bugetul public. (Râsete)

După cum vedeți, nu e accesibil

sau ușor de înțeles pentru un cetățean de rând

care încearcă să înțeleagă cum cheltuie guvernul resursele.

Pentru a ataca problema, guvernele folosesc noi programe digitale

de vizualizare a bugetului ca să fie mai ușor de înțeles

pentru public.

În această hartă a Moldovei, verdele indică districte

cu cheltuieli mici în educație,

dar cu rezultate educaționale bune,

iar roșu indică opusul.

Instrumente digitale ca acesta transformă rafturi de documente

impenetrabile în vizualizare ușor de înțeles pentru public,

iar cu această deschidere apar noi oportunități

pentru cetățeni să contribuie

cu feedback și să se angajeze împreună cu guvernul.

În Filipine, în prezent, părinții și studenții

pot da feedback în timp real pe un website,

Checkmyschool.org, sau cu SMS,

dacă există profesori și manuale în școli,

aceeași problemă pe care am văzut-o în Uganda și Bihar.

Iar guvernul răspunde. De ex.,

când s-a raportat pe acest website că 800 de elevi

erau în pericol pentru că se sistaseră reparațiile

din cauza corupției, Departamentul pentru Educație

din Filipine a trecut la acțiune.

E uimitor că această inovație se răspândește

de la Sud la Sud, din Filipine în Indonezia,

Kenya, Moldova ș.a.m.d.

În Dar-es-Salaam, Tanzania, chiar și o comunitate săracă

a putut folosi aceste instrumente digitale

ca să-și exprime aspirațiile.

Așa arăta harta lui Tendale în August 2011.

Dar în câteva săptămâni,

studenții și-au putut folosi telefoanele mobile

și o platformă open-source ca să carteze

întreaga infrastructură a comunității.

Ce-i minunat, cetățenii apoi au trimis feedback despre

punctele sanitare sau sursele de apă

care nu funcționau, concentrate

în bulinele roșii pe care le vedeți,

care în ansamblu oferă o reprezentare vizuală

a vocii colective a săracilor.

Azi chiar și Bihar se transformă și se deschide

sub o conducere care promite un guvern

transparent, accesibil și responsabil față de săraci.

Dar în multe părți ale lumii,

guvernele nu sunt interesate să se deschidă

sau să servească săracii și este o adevărată provocare

pentru cei ce vor să schimbe sistemul.

Aceștia sunt războinici singuratici

ca tatăl meu și mulți, mulți alții.

Esențial în munca pentru dezvoltare este de a ajuta

acești războinici singuratici să-și dea mâna

ca să-și poată depăși împreună condiția.

De ex., în Ghana, reformatori curajoși din societatea civilă,

parlament și guvern,

au creeat o coaliție pentru contracte transparente

în sectorul petrolului, și astfel mobilizați,

reformatorii din Parlament investighează acum contractele dubioase.

Aceste exemple dau noi speranțe, noi posibilități

rezolvării problemelor văzute în Uganda

sau celor cu care tata se confrunta în Bihar.

Acum doi ani, în 8 aprilie 2010, l-am sunat pe tata.

Deși era noaptea târziu, la 80 de ani,

redacta un document legal de interes public

împotriva corupției întru-un proiect de șosele.

Deși nu era avocat, a doua zi, a susținut singur

cazul în instanță. A câștigat procesul,

dar apoi, chiar în acea seară,

a căzut și a murit.

A luptat până la sfârșit, tot mai convins

că pentru a combate corupția și sărăcia,

nu doar guvernanții trebuie să fie onești,

ci și cetățenii trebuie să se unească

pentru a-și face vocile auzite.

Aceștia au fost cei doi piloni ai vieții lui,

iar călătoria pe care a făcut-o între ei

a oglindit peisajul schimbării în dezvoltare.

Azi sunt inspirat de aceste schimbări și sunt fericit

că la Banca Mondială adoptăm aceste noi direcții,

o diferență semnificativă de la situația

din Uganda acum 20 de ani.

Trebuie să deschidem radical dezvoltarea

ca informațiile să curgă în toate direcțiile

inspirând practicienii, ca ajutorul să devină transparent,

responsabil și eficient, ca guvernele să se deschidă,

iar cetățenii să se angajeze și să fie împuterniciți

alături de reformatorii din guvern.

Trebuie să accelerăm aceste schimbări.

Dac-o facem, vom vedea că vocile colective

ale săracilor din Bihar,

din Uganda și din alte părți vor fi auzite.

Vom vedea că manuale și profesori

vor apărea în școli pentru copiii lor.

Vom vedea că acești copii

au și ei o șansă reală de a sparge bariera sărăciei.

Mulțumesc. (Aplauze)

(Aplauze)