3 Animale care mențin întregul lor ecosistem

♪(muzică dinamică)♪

Cheia de boltă originală

este o placă în formă de pană
în vârful unui arc de piatră.

Dacă scoatem cheia de boltă,
riscăm să se prăbușească întreaga construcție.

Și unele ecosisteme funcționează la fel,
bazându-se pe o specie de bază.

În biologie, speciile cheie

au un impact deosebit de mare
asupra habitatului lor,

datorită dimensiunii
sau numărului acestora.

Activitățile lor zilnice afectează
tot felul de alte specii,

în mod direct sau indirect.

Iar o modificare a numărului lor
poate provoca o cascadă trofică,

efectele reverberând
în întregul ecosistem,

adesea în moduri surprinzătoare.

Să luăm exemplul lupilor gri din
Parcul Național Yellowstone, din Wyoming.

Numărul lor a fost redus la zero
pe la începutul anilor 1930,

mai ales din cauza vânătorii.

Dar în 1995, lupii au fost reintroduși
în parc,

iar impactul lor a fost monitorizat
de atunci încoace.

Se pare că acest impact
este deosebit de important.

Absența și reintroducerea lupilor

a modificat parcul Yellowstone
în moduri surprinzătoare:

chiar până la modul în care
curg râurile.

În primul rând, lupii vânează elanii,
iar elanii știu asta.

Așa că, comportamentul lor se modifică
atunci când sunt lupi în zonă.

Elanii sunt în general nomazi,
fiind mereu în mișcare,

în timp ce rumegă plante.

Dar fără lupi prin preajmă,
elanii au deveni mai puțin precauți,

preferând să se așeze și să mănânce
mult într-un singur loc.

Elanii se hrăneau până la malul râului,

ceea ce nu ar fi îndrăznit face
dacă ar fi fost lupi prin preajmă.

În loc să mănânce puțin
din mai multe plante diferite,

mâncau atât de mult la un moment dat
încât copacii de aspen și de bumbac s-au diminuat,

și la fel au pățit și sălciile de pe malul râului,
de care depind castorii și unele păsări cântătoare.

Iar castorii sunt și ei o specie cheie

datorită talentului lor
ingineresc deosebit.

Barajele lor încetinesc curgerea râurilor,
prevenind inundațiile

și oferind o gamă largă de habitate
pentru tot felul de specii.

De când au fost reintroduși lupii
în Yellowstone,

salciile au crescut mai bine,

coloniile de castori au crescut
de la unul la nouă,

iar păsările cântătoare
prosperă și ele.

La început, numărul elanilor a scăzut,
dar acum pare să se fi stabilizat.

Iar numărul bizonilor este în creștere,

probabil datorită scăderii
competiției cu elanii.

Cercetările continuă să evalueze
impactul pe termen lung al lupilor,

considerând multiplele și
subtilele interconexiuni

ale acestui ecosistem
complex.

Dar ca prădători de top,

este clar că prezența, absența
și apoi reintroducerea lupilor

a rezonat în întregul Yellowstone.

Iar cercetările altor habitate ale lupilor
vor ajuta la clarificarea

a ceea ce este unic pentru Yellowstone
și ce poate fi aplicat în altă parte.

Și elefanții contribuie foarte mult
la administrarea mediului lor,

de la ce intră în gura lor
la ce iese pe partea cealaltă.

Uneori, sunt cunoscuți drept
„mega-grădinarii pădurii”.

De exemplu, fără elefanții
pădurii africane,

o singură specie de copac acacia
tinde să domine toate pădurile africane.

Crește rapid și împiedică lumina
celorlalte plante,

iar elefanții ajută la împiedicarea
acestui lucru.

Uneori, elefanții doboară pomi acacia
când își caută hrana,

deschizând drumul și
făcând loc luminii.

Celelalte plante profită de această șansă,
contribuind la biodiversitatea pădurilor.

Ramurile mai mici pe care le doboară
oferă ascunzișuri șopârlelor,

care sunt mult mai diversificate
prin locurile în care se perindă elefanții.

Când se întind după frunze sau fructe,
adesea doboară și multe altele.

Iar aceste fructe sunt culese
de locuitori mai mici de la sol,

cum ar fi facocerii,

precum și kudu,
un fel de antilopă.

Toată această mâncare are ca rezultat
o mulțime de bălegar,

aproximativ o tonă
în fiecare săptămână.

Și tot acest deșeu animal devine
un mini-ecosistem în sine,

fiind bogat în nutrienți
pe care elefanții nu îi pot procesa.

Acolo trăiesc ciuperci, precum și insecte
cum ar fi larvele de gândaci, greieri și păienjeni.

În 2009, au fost descoperite trei specii de broaște
care trăiau fericite în bălegarul elefantului asiatic.

Și desigur, este și un îngrășământ excelent.

Multe specii de plante cresc mai bine în
bălegarul de elefant, decât al celor alte animale.

Faptul că aceștia colindă peste tot

îi face deosebit de buni la răspândirea
semințelor în locuri noi.

Dar nu trebuie să fii la fel de mare
precum un elefant

pentru a avea un impact asupra
ecosistemului tău.

Peștii papagal sunt numiți astfel
datorită gurii lor dure, asemănătoare cu un cioc.

Aceste buze tari sunt bine adaptate
pentru a smulge algele de pe coral,

aceasta fiind principala lor sursă de hrană,
în mediul lor cald de recif.

Poate că este lipsit de farmec,

dar se dovedește a fi vital
pentru menținerea sănătății recifului.

Fără peștele papagal,

macroalgele pot sufoca coralul
până ce îl distrug.

Iar fără corali nu există recif,
ceea ce ar fi o problemă

pentru aceste specii
a căror casă este reciful.

Un raport major de patru decenii
de cercetare în insulele Caraibe

au identificat peștele papagal
ca grup de supravegheat în mod special.

În general, recifurile de corali trec printr-o perioadă dificilă datorită schimbărilor climatice,

acidificării oceanelor și poluării
care degradează constant ecosistemul.

Munca de întreținere a peștelui papagal
ajută la menținerea rezistenței recifului,

pentru a se putea recupera de pe urma
încălzirii bruște sau a uraganelor.

Recifele din Caraibe, unde peștele papagal
este pescuit intens, suferă cel mai mult,

iar raportul recomandă mai multor țări
să adopte politici de salvare a peștelui papagal,

și, să sperăm, totodată a recifelor.

Deci, ca toate speciile cheie,

acestea mențin ecosistemele.

Mulțumim pentru vizionarea
acestui episod din SciShow,

oferit de patronii noștri din Patreon.

Dacă doriți să ajutați la susținerea acestui film,
mergeți la patron.com/scishow

și nu uitați să mergeți și la
youtoube.com/scishow

și să vă abonați.

Iar unii microbi, spre exemplu,

folosesc energie solară
pentru a-și produce hrana.

Apoi, sunt mâncați de mici consumatori,

care apoi sunt mâncați de prădători mai mari.
Fiecare dintre aceștia--