O istorie vizuală a dansului social în 25 de mișcări

De ce dansăm? Dansurile sociale afro-americane au început ca un mod al africanilor înrobiți de a-și păstra tradițiile culturale și a menține un sens de libertate interioară. Sunt o afirmare a identității și independenței.
În această demonstrație electrică cu spectacole live, Camille A. Brown — coregraf, educator și TED Fellow — explorează ceea ce se întâmplă atunci când comunitățile se lasă în voia sentimentelor și se exprimă dansând împreună.

Acesta este Bop-ul.

Bop-ul este un tip de dans social.

Dansul este un limbaj,

iar dansul social este o expresie
ce emerge dintr-o comunitate.

Un dans social nu este coreografat
de nicio persoană.

Nu poate fi legat de un anumit moment.

Fiecare dans are pași
cu care toată lumea poate fi de acord,

dar este vorba despre individ
și identitatea sa creativă.

De aceea,

dansurile sociale se revarsă,

se schimbă

și se răspândesc ca focul.

Sunt la fel de vechi ca istoria noastră.

În dansurile sociale afro-americane,

vedem peste 200 de ani

despre cum tradițiile africane și
afro-americane ne-au influențat istoria.

Prezentul întotdeauna conține trecutul,

iar trecutul modelează cine suntem

și cine vom fi.

(Bătut din palme)

Dansul Juba s-a născut
din experiența de subjugare a africanilor

pe plantații.

Aduși în America,

rămași fără o limbă comună vorbită,

acest dans a fost un mod al africanilor
înrobiți de a-și aminti de unde vin.

E posibil să fi fost cam așa.

Se bat coapsele,

se târâie picioarele

și se bate din palme:

așa au reușit să evite interdicția
stăpânilor de a folosi tobele,

improvizând ritmuri complexe,

exact așa cum strămoșii lor
făcuseră cu tobele la Haiti

sau în comunitățile Yoruba
din Africa Occidentală.

Era vorba despre
a ține în viață tradițiile culturale

și a păstra un sentiment de libertate

în captivitate.

Același spirit subversiv
a creat acest dans:

Cakewalk

- un dans ce parodia manierismele
înaltei societăți din Sud -

un mod al sclavilor
de a-și vorbi de rău stăpânii.

Lucrul incredibil la acest dans

este că acest Cakewalk
se făcea pentru stăpâni,

care nu au bănuit niciodată
că erau luați peste picior.

S-ar putea să-l recunoașteți pe acesta.

Anii 1920,

Charleston.

Charleston-ul era despre
improvizație și muzicalitate,

croindu-și drumul către Lindy Hop,

swing,

chiar și Kid n Play,

inițial numit Funky Charleston.

Creat de o comunitate de culoare
de lângă Charleston, South Carolina,

Charleston-ul a pătruns în sălile de dans,

unde tinerele au avut dintr-odată
libertatea de a bate din tocuri

și a-și mișca picioarele.

Dansul social este despre
comunitate și conectare;

dacă știai pașii,

însemna că aparții unui grup.

Dar ce se întâmplă
dacă devine o modă globală?

Iată Twist-ul.

Nu este de mirare că Twist-ul
se atestă din secolul XIX,

adus în America din Congo

în timpul sclavagismului.

Dar în ultima parte a anilor '50,

chiar înainte de
Lupta pentru Drepturile Civile,

Twist-ul devine popular
datorită lui Chubby Checker și Dick Clark.

Dintr-odată, toată lumea dansează Twist:

adolescenți albi,

copii din America Latină,

pătrunzând în cântece și filme.

Prin dansul social,

delimitările dintre grupuri devin neclare.

Povestea continuă în anii '80 și '90.

Împreună cu apariția hip-hop-ului,

dansul social afro-american
a devenit și mai vizibil,

împrumutând din trecutul său lung,

modelând cultura
și lăsându-se modelat de aceasta.

Astăzi, aceste dansuri continuă
să evolueze, să crească și să se extindă.

De ce dansăm?

Ca să ne mișcăm,

să ne dezlănțuim,

să ne exprimăm.

De ce dansăm împreună?

Ca să ne vindecăm,

să ne amintim,

să spunem: „Vorbim o limbă comună.

Noi existăm

și suntem liberi.”