Ce face o poezie... o poezie? - Melissa Kovacs

Urmăriți lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/what-makes-a-poem-a-poem-melissa-kovacs

Ce mai exact face o poezie... o poezie? Poeții înșiși s-au luptat cu această întrebare, adesea folosind metafore pentru a aproxima o definiție. Este o poezie o mică mașinărie? Artificii? Un ecou? Un vis? Melissa Kovacs împărtășește trei caracteristici după care recunoașteți o poezie.

Lecție de Melissa Kovacs, animație de Ace & Son Moving Picture Co., LLC.

Muhammad Ali a petrecut ani
antrenându-se să devină cel mai mare boxer

pe care l-a văzut omenirea,

dar numai câteva momente
să creeze cea mai scurtă poezie.

Ali a captivat absolvenții
anului 1975 de la Harvard

cu mesajul său
despre prietenie și unitate.

Când a terminat,
auditoriul a vrut mai mult.

Voia o poezie.

Ali a oferit ceea ce e considerată
cea mai scurtă poezie vreodată.

Eu, noi.

Sau poate e vorba de „Eu, weee”?

Nimeni nu știe sigur.

Oricum, dacă două cuvinte sunt poezie,
atunci ce e mai exact o poezie?

Poeții înșiși s-au chinuit
cu această întrebare,

folosind adesea metafore
să aproximeze o definiție.

E o poezie o mică mașinărie?

Artificii?

Un ecou?

Un vis?

În general, poezia are
anumite caracteristici.

1 - poeziile evidențiază
muzicalitatea limbii.

Aceasta se obține prin rimă,
ritm și măsură,

de la sonetele lui Shakespeare,

la odele lui Confucius,

la Vedele sanscrite.

2 - poeziile folosesc
un limbaj condensat,

ca și literatura,
dar cu toată apa scoasă din ea.

3 - poeziile de multe ori
prezintă trăiri intense,

de la poeziile spirituale ale lui Rumi

la Oda cepei de Pablo Neruda.

Poezia, la fel ca arta, are calea ei
de a provoca definițiile simple.

Deși tiparele ritmice
ale primelor poezii

erau o metodă ca poveștile să
fie amintite chiar înainte de scris,

poezia nu trebuie să fie lirică.

Mărul lui Reinhard Döhl

și silencio de Eugen Gomringer

sunt pe muchia
dintre artă vizuală și poezie.

Între timp, E.E. Cummings a scris poezii
cu forme la fel de importante

ca și cuvintele în sine,

în acest mod amplificând trista
singurătate a unei frunze căzând.

Dacă poezia vizuală
a pălit în fundal,

poate am rămas cu muzicalitatea,

despre care lumea
iubește să discute.

Sunt cântecele poezii?

Mulți nu consideră compozitorii
poeți, în adevăratul sens al cuvântului,

dar versuri ale artiștilor
precum Paul Simon,

Bob Dylan

și Tupac Shakur

adesea trăiesc chiar și fără muzică.

În rap, elemente poetice
ca și rimă, ritm și imagini artistice

sunt inseparabile de formă.

Să luăm versurile
astea de Notorious B.I.G.

„Pot s-aud transpirația
scurgându-ți-se pe-obraz

Bătaia inimii tale,
ca pași de Sasquatch

Răsunând, zguduind betonul.”

Până acum, toate exemplele
au avut sfârșit de vers.

Putem și să ne imaginăm
poezia lui Ali structurându-se în aer:

Eu, Noi.

Poezia are o formă
pe care de obicei o putem recunoaște.

Sfârșiturile de vers ajută cititorii
să navigheze prin ritmul unei poezii.

Dar ce se întâmplă dacă acele
sfârșituri dispar?

Și-ar piede esența de poezie?

Poate că nu.

Apare poezia în proză.

Poezia în proză folosește
imagini vii și jocuri de cuvinte

dar e organizată în paragrafe.

Când privim poezia mai puțin
ca formă, și mai mult ca un concept,

putem vedea poezia
din jurul nostru:

imnuri spirituale,

discursurile unor oratori
precum Martin Luther King Jr.,

JFK,

și Winston Churchill,

și, suprinzător, în locuri
precum social media.

În 2010, jurnalista Joanna Smith a scris
pe Tweeter despre cutremurul din Haiti.

„Eram în dormitor, mă îmbrăcam
când mi-am auzit numele.

Fior. Fug afară prin ușa glisantă.

Tot nemișcat. Siguranță. Cocoși cântă.”

Smith folosește limbajul
într-o manieră directă, puternică,

plină de imagini vii.

Comparați limbajul ei cu haiku,

antica poezie japoneză care exprimă
explozii de intensitate scurtă

cu doar trei versuri
de cinci, șapte și cinci silabe.

Apele poeziei curg largi și adânci.

Poezia a evoluat în timp,

și poate că acum
mai mult ca oricând

linia dintre poezie, proză,
muzică și arte vizuale s-a estompat.

În orice caz, un lucru nu s-a schimbat.

Cuvântul poezie a apărut
prima dată ca verb,

venind din grecul poiesis
care înseamnă a crea.

Poeții, ca și meșteșugarii,
încă lucrează cu materia brută a lumii

pentru a crea noi sensuri

și comentarii despre ce înseamnă a fi om,
într-un mod în care numai oamenii pot.

Cercetătorii Dartmouth au testat această
idee punând roboți să compună poezii.

Un juriu a sortat teancuri de sonete

să vadă dacă pot face diferența
între cele scrise de om și de robot.

Veți fi fericiți să aflați că deși oamenii
de știință au reușit cu succes

să folosească inteligența artificială
în fabricare,

medicină,

și chiar jurnalism,

poezia e o altă poveste.

Roboții au fost identificați
de fiecare dată.